Incontinenta urinara este o problema frecventa in copilarie, afectand aproximativ 15% dintre copiii de 5 ani. Majoritatea copiilor cu aceasta problema au enurezis nocturn izolat (enurezis nocturn monosimptomatic), adica episoade de incontinenta urinara care apar noaptea la copiii cu varsta peste 5 ani.
Enurezis nocturn monosimptomatic poate fi:
Enurezis nocturn non-monosimptomatic:
Acest tip se asociaza cu simptome ale tractului urinar inferior, cum ar fi jet urinar intrerupt, golire incompleta a vezicii, si incontinenta diurna.
Enurezisul nocturn monosimptomatic este de doua ori mai frecvent la baieti decat la fete si are o rata de rezolutie spontana de 15% pe an.
Enurezisul apare atunci cand copilul nu se trezeste din somn pentru a merge la baie, din cauza unor factori cum ar fi imaturitatea functionala, factorii genetici, activitatea hormonului antidiuretic, anomalii de somn, vezica urinara cu capacitate mica, si hiperactivitatea muschiului detrusor.
Conditii asociate
Enurezisul poate fi asociat cu autism, dizabilitate intelectuala, si tulburare de deficit de atentie la copii.
Istoric medical
Examen fizic
Obiective de tratament
Enurezisul nocturn se rezolva de obicei la majoritatea copiilor. Nu este vina copilului sau a parintilor.
Tratamentul conditiilor asociate, cum ar fi constipatia, deficitul de atentie, si apneea obstructiva nocturna.
Prin abordarea corecta a enurezisului nocturn si implicarea activa a parintilor, majoritatea copiilor vor depasi aceasta problema in timp.
Enurezisul, o forma de incontinenta urinara, comuna in copilarie. Acesta se manifesta atunci cand copilul nu se trezeste pentru a merge la baie in timpul somnului. Factorii care contribuie la aparitia enurezisului includ imaturitatea functionala, predispozitia genetica, activitatea hormonului antidiuretic, anomalii ale somnului, capacitatea mica a vezicii urinare si hiperactivitatea muschiului detrusor.
Desi enurezisul nocturn este o problema frecventa, majoritatea copiilor depasesc aceasta conditie pe masura ce cresc. Tratamentul implica abordarea si gestionarea conditiilor asociate, cu scopul de a ajuta copilul sa dezvolte un control mai bun al vezicii urinare. Interventiile pot include schimbari comportamentale, utilizarea de dispozitive de alerta si, in unele cazuri, tratament medical.
Bibliografie
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3348193/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/bed-wetting/symptoms-causes/syc-20366685
https://www.webmd.com/mental-health/enuresis