Panica se refera la o spaima sau frica intensa, care cuprinde brusc si fara temei o persoana.
In cazul copiilor, un atac de panica indica adesea o suferinta mai profunda si se manifesta prin episoade acute de frica.
Parintii trebuie sa fie atenti nu doar la afectiunile fizice ale copiilor, ci si sa intervina in cazul suferintelor psihice sau emotionale.
In ultima perioada, numarul atacurilor de panica in randul copiilor a crescut ingrijorator. In timpul pandemiei de Covid-19, parintii si copiii au petrecut mai mult timp impreuna, ceea ce a avut beneficii semnificative pentru dezvoltarea relatiilor dintre ei.
Pe de alta parte, in acest context, copiii sunt martorii involuntari ai fricilor, temerilor si ingrijorarilor parintilor. Chiar daca nu participa direct la discutii, ei sunt capabili sa inmagazineze si sa proceseze informatiile conform varstei si trairilor lor.
Atacurile de panica au intotdeauna o cauza. Uneori, aceasta poate fi usor de identificat, alteori este mai dificil de determinat. In majoritatea cazurilor, atacurile de panica sunt declansate de o forma de anxietate.
In prezent, copiii nu mai pot socializa asa cum o faceau inainte. Restrictiile impuse de pandemie au limitat intalnirile fizice cu colegii si prietenii, ceea ce i-a impiedicat sa-si impartaseasca trairile si sentimentele. Aceasta izolare sociala a dus la cresterea frustrarilor, anxietatilor si fricilor. Potrivit unor studii, incidenta atacurilor de panica in randul copiilor a crescut cu aproximativ 25% in perioada pandemiei.
In plus, cercetarile arata ca 20-30% dintre copii si adolescenti au experimentat simptome de anxietate si depresie in timpul pandemiei, comparativ cu 10-20% inainte de pandemie. Aceste schimbari majore in viata lor sociala si emotionala contribuie semnificativ la declansarea atacurilor de panica.
Atacurile de panica se manifesta prin puseuri acute de frica. Acestea apar brusc si antreneaza reactii fiziologice diverse. Copiii pot exprima aceste reactii sub forma unor stari de lesin, dureri de cap, dureri de stomac, respiratie deficitara, senzatia de nod in gat, palpitatii, agitatie, irascibilitate, scaune diareice si insomnii. In cazuri severe, pot ajunge sa refuze alimentatia si sa evite comunicarea cu cei din jur.
Atacurile de panica se manifesta printr-o serie de simptome fizice si psihice intense, care pot varia de la o persoana la alta. In cazul copiilor, aceste simptome pot include:
Stari de lesin: Copiii pot simti o senzatie brusca de slabiciune sau ameteala, care poate duce uneori la lesin.
Dureri de cap: Atacurile de panica pot provoca dureri de cap intense, care sunt adesea descrise ca fiind pulsatile.
Dureri de stomac: Copiii pot experimenta dureri abdominale severe, adesea asociate cu greata sau disconfort gastrointestinal.
Respiratie dificila: Unul dintre cele mai comune simptome este senzatia de sufocare sau dificultate in respiratie, adesea insotita de hiperventilatie.
Nod in gat: Multi copii descriu o senzatie de constrictie in gat, ca si cum ar avea un nod.
Palpitatii: Inima poate bate foarte rapid sau neregulat, ceea ce poate speria copilul si poate agrava atacul de panica.
Agitatie si irascibilitate: Copiii pot deveni extrem de agitati, nervosi si iritabili in timpul unui atac de panica.
Transpiratii abundente: Atacurile de panica pot provoca transpiratii excesive, chiar si in absenta efortului fizic.
Tremuraturi si frisoane: Tremuraturi incontrolabile si frisoane pot insoti atacurile de panica.
Senzatie de irealitate: Copiii pot simti ca sunt detasati de realitate, ca si cum ar fi intr-un vis sau intr-o stare de irealitate (derealizare).
Frica intensa de pierdere a controlului sau de moarte: Sentimentul coplesitor de frica este unul dintre cele mai debilitante simptome, copiii temandu-se adesea ca ceva grav li se va intampla.
Probleme digestive: Atacurile de panica pot provoca diaree sau alte probleme digestive.
Insomnie: Copiii pot avea dificultati in a adormi sau pot experimenta treziri frecvente din cauza anxietatii.
Refuzul alimentatiei: Anxietatea severa poate duce la pierderea apetitului si refuzul de a manca.
Evitarea comunicarii: In cazurile grave, copiii pot refuza sa vorbeasca sau sa interactioneze cu cei din jur, retragandu-se in sine.
Atacurile de panica la copii necesita atentie si suport din partea parintilor si profesionistilor din domeniul sanatatii pentru a le gestiona eficient si a preveni consecintele pe termen lung.
Cu siguranta ca primul episod este cel mai impresionat, pentru ca nu stii la ce sa te astepti, nu poti pune un diagnostic si prin urmare, pentru a exclude o cauza organica, te vei prezenta la un consult la medicul pediatru. Medicul va consulta copilul si, pentru a stabili un diagnostic, va avea nevoie de investigatii suplimentare (EKG, ECHO cord, ECHO abdominal, spirometrie, consult pneumologic, consult psihologic) in functie de motivele prezentarii.
Odata stabilit diagnosticul, va trebui sa gestionezi acasa, corect, episodul de atac de panica.
Ca parinte, trebuie sa ramai calm, sa iti gestionezi propriiile emotii, nu trebuie sa intretii starea de frica a copilului. Acesta trebuie incurajat: „inteleg ca iti este frica”, „inteleg ca te doare, dar uite … ma privesti atent, respiri calm, te gandesti la ceva frumos, am grija de tine si nu ti se va intampla nimic”, „sunt mama ta/ tatal tau si mereu voi fi langa tine”.
Daca il doare ceva spune-i ca ii va trece repede, adu-i aminte ca ati fost la doctor si ca acesta v-a asigurat ca nu are nimic, ca este sanatos.
Vorbeste cu copilul tau si cand crezi ca este pregatit, lasa-l sa iti spuna despre fricile lui, arata-i ca il intelegi si ca iti pasa. Va trebui sa afli de la ce a pornit atacul de panica. Cu ajutor de specialitate (psiholog) copilul va trebui invatat sa isi contoleze emotiile.
Doar 1 din 3 copii necesita, de obicei, tratament medicamentos. Majoritatea atacurilor de panica se rezolva acasa prin buna conlucrare medic pediatru - psiholog - parinte. Alege sa consulti medicul specialist daca suspectezi ca cel mic sufera de atacuri de panica.
Tratamentul pentru atacurile de panica implica o abordare cuprinzatoare care poate include terapie psihologica, medicatie si tehnici de auto-ajutorare. Iata cateva metode comune de tratament:
1. Terapie psihologica:
Terapia cognitiv-comportamentala (CBT): Aceasta este una dintre cele mai eficiente forme de terapie pentru atacurile de panica. CBT ajuta copiii sa inteleaga si sa schimbe tiparele de gandire si comportament care contribuie la atacurile de panica.
Terapia prin expunere: Aceasta implica expunerea treptata la situatiile care provoaca panica, sub supravegherea unui terapeut.
2. Medicatie:
Antidepresive: Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI) si inhibitorii recaptarii serotoninei si norepinefrinei (SNRI) sunt frecvent prescrisi pentru a ajuta la reducerea frecventei si intensitatii atacurilor de panica.
Benzodiazepine: Acestea sunt medicamente anti-anxietate care pot fi utilizate pe termen scurt pentru a trata simptomele severe, dar nu sunt recomandate pentru utilizare pe termen lung din cauza riscului de dependenta.
3. Tehnici de auto-ajutorare:
Tehnici de respiratie: Invatarea si practicarea tehnicilor de respiratie profunda si controlata poate ajuta la reducerea simptomelor fizice ale unui atac de panica.
Relaxare musculara progresiva: Aceasta implica tensionarea si relaxarea diferitelor grupe musculare pentru a reduce tensiunea corporala si anxietatea.
Mindfulness si meditatie: Practicile de mindfulness si meditatie pot ajuta la cresterea constientizarii si la reducerea anxietatii.
4. Modificari ale stilului de viata:
Exercitii fizice regulate: Activitatea fizica regulata poate ajuta la reducerea anxietatii si la imbunatatirea starii generale de bine.
Alimentatie echilibrata: Mentinerea unei diete sanatoase poate ajuta la stabilizarea nivelurilor de energie si la prevenirea scaderilor bruste ale glicemiei, care pot declansa anxietatea.
Somn adecvat: Asigurarea unui program regulat de somn poate ajuta la reducerea stresului si a anxietatii.
5. Suport social:
Grupuri de suport: Participarea la grupuri de suport pentru copii si adolescenti care se confrunta cu probleme similare poate oferi un sentiment de comunitate si intelegere.
Implicarea familiei: Sprijinul si intelegerea din partea familiei sunt esentiale. Parintii pot invata tehnici pentru a ajuta copilul sa gestioneze atacurile de panica.
6. Interventii de urgenta:
Tehnici de impamantare: Acestea sunt metode rapide de a ajuta copilul sa se concentreze pe momentul prezent pentru a reduce intensitatea unui atac de panica. Exemple includ numararea obiectelor din jur, concentrandu-se pe respiratie sau folosirea simturilor (atingerea unor texturi diferite, ascultarea sunetelor din jur).
Tratamentul trebuie personalizat in functie de nevoile fiecarui copil. Consultarea cu un specialist in sanatate mentala este esentiala pentru a determina cea mai buna abordare terapeutica.
Bibliografie:
https://www.childrensnational.org/get-care/health-library/panic-disorder