Pubertatea reprezinta procesul de trecere de la stadiul de copil la cel de adult. In aceasta perioada se dezvolta organele genitale, apar caracterele sexuale secundare (par pubian, cresc sanii la fete, creste par facial la baieti) si se finalizeaza cresterea in inaltime. Acest proces este determinat de activarea gonadelor (ovare la fete, respectiv testicule la baieti), care vor incepe sa produca hormoni sexuali (estrogen, respectiv testosteron).
Daca pubertatea apare la o varsta prea mica, vorbim de pubertate precoce (timpurie), iar daca apare la o varsta prea inaintata, vorbim de pubertate intarziata.
La fete este considerata normala instalarea pubertatii intre noua si 13 ani, iar la baieti - intre 10 si 14 ani. De obicei, varsta de instalare a pubertatii este determinata genetic, adica depinde de varsta la care s-a instalat pubertatea la parinti.
Pubertatea precoce este clasificata in doua categorii:
- pubertate precoce centrala: cea mai frecventa forma (intalnita la peste 50% dintre baieti si la majoritatea fetelor). In acest caz, creierul si glanda hipofiza incep sa secrete hormoni mai devreme decat ar trebui, acest lucru activand gonadele (ovare/testicule), care vor produce hormoni sexuali. De multe ori, investigatiile nu identifica nicio cauza, situatie in care vorbim de pubertate precoce idiopatica.
Rar, aceasta tulburare este provocata de afectiuni la nivelul creierului (tumori, traumatisme, hidrocefalie - acumularea de lichid, iradiere), de afectiuni ale altor glande (hipotiroidism, hiperplazie adrenala congenitala) sau de boli genetice (sindromul McCune-Albright, neurofibromatoza);
- pubertate precoce periferica: in acest caz nu sunt activate mecanismele normale ale pubertatii dar exista cantitati prea mari ale hormonilor sexuali in circulatie, care provin fie din tumori la nivelul gonadelor, glandei suprarenale sau glandei hipofize, fie din surse externe (din suplimente nutritionale, lotiuni, creme, produse pentru par).
Pubertatea precoce incompleta se refera la aparitia unei singure faze a procesului de pubertate si prezinta trei forme:
- telarha precoce izolata: dezvoltarea sanilor, fara alte semne de pubertate;
- pubarha precoce izolata: aparitia parului pubian;
- menarha izolata (aparitia menstrei).
In majoritatea cazurilor de pubertate precoce, nu se identifica nicio anomalie specifica cauzatoare. Totusi, atunci cand exista o cauza, aceasta poate fi asociata, in general, cu tumori la nivelul creierului, glandelor suprarenale sau gonadelor (ovare/testicule). Cu cat varsta de debut a pubertatii precoce este mai mica, cu atat este mai probabil sa fie asociata cu o problema medicala grava. De asemenea, la baieti, pubertatea precoce poate indica prezenta unei afectiuni de sanatate mai serioase.
Au un risc mai mare de a dezvolta pubertate precoce copiii cu:
- tumori la nivelul gonadelor, glandelor suprarenale, glandei hipofize sau creierului;
- afectiuni la nivelul capului (tumori, traumatisme, iradiere, hidrocefalie);
- istoric familial de pubertate precoce (la parinti a existat aceasta problema);
- sindroame genetice (sindromul McCune Albright, neurofibromatoza);
- alte afectiuni endocrine (hipotiroidism, hiperplazie adrenala congenitala);
- obezitate;
- expunerea la disruptori endocrini (substante folosite ca pesticide, dioxine, bifenili policlorurati, ftalati, fenoli).
In cazul pubertatii precoce centrale, simptomele sunt cele ale unei pubertati normale, sunt respectate etapele de instalare, dar pubertatea apare mai devreme de opt ani la fete si noua ani la baieti si poate avea o evolutie mai rapida decat pubertatea normala.
Dezvoltarea sanilor la fete (telarha) reprezinta, de obicei, primul semn de pubertate, deoarece dereglarile hormonale afecteaza adesea sanii. Odata cu dezvoltarea acestora, apare si pilozitatea pubiana (parul pubian poate fi prezent si la bebelusi, dar la acestia este fin, blond; pilozitatea care apare la pubertate si este determinata de hormonii sexuali este cu fir gros, pigmentat, cret).
Se inregistreaza o accelerare a vitezei de crestere (salt de crestere). Daca inainte de declansarea pubertatii viteza de crestere este de aproximativ cinci cm pe an, la pubertate ea ajunge la 9-12 cm pe an. Varsta osoasa va fi mai mare decat varsta cronologica. Din acest motiv, copiii cu pubertate precoce sunt adesea mai inalti decat cei de varsta lor.
De obicei, la aproximativ doi – trei ani de la debutul pubertatii, apare prima menstruatie (ex: la o fetita la care sanii au inceput sa se dezvolte la opt ani, este de asteptat ca prima menstruatie sa apara in jurul varstei de zece ani). Varsta pana la care se dezvolta (cresc in inaltime) fetele depinde de momentul instalarii menstrei. De obicei, dupa aparitia menstruatiei, cartilajele de crestere incep sa se inchida.
La baieti, primul semn de pubertate este marirea testiculelor, asociat cu dezvoltarea pilozitatii pubiene. Testiculele marite vor secreta testosteron, care va produce modificari specifice: marirea penisului, schimbari ale vocii, acnee, dezvoltarea marului lui Adam, dezvoltarea musculaturii. La baieti, saltul de crestere apare, de obicei, spre finalul pubertatii.
Pubertatea poate determina si modificari ale dispozitiei: iritabilitate, agresivitate, depresie, anxietate, labilitate emotionala si tulburari de comportament.
Uneori, pot exista simptome legate de cauza pubertatii precoce: dureri de cap, tulburari de vedere, varsaturi (sugerand tumori craniene), tegumente uscate, constipatie, gusa, exces ponderal (sugerand hipotiroidism).
In cazul pubertatii precoce periferice, evolutia pubertala este atipica, nu respecta etapele normale de instalare a pubertatii (ex: la baieti penisul este marit, dar testiculele sunt mici).
Atunci cand exista semne care indica declansarea precoce a pubertatii, copilul va fi indrumat catre endocrinolog.
Primul pas il constituie o anamneza amanuntita, care va include istoricul familial, antecedentele medicale ale copilului, simptomele. La examenul fizic se masoara inaltimea, se verifica gradul de dezvoltare a organelor genitale, pilozitatea pubiana si cea axilara.
Pot fi necesare analize de sange, care masoara nivelul de hormoni (LH, FSH, estrogen, testosteron, hormoni tiroidieni, DHEAS, 17OH Progesteron). In unele cazuri, este necesara efectuarea unui test la GnRh (se injecteaza intravenos o substanta si apoi se masoara nivelul LH si FSH in sange).
Radiografia de mana si pumn stang se efectueaza pentru evaluarea varstei osoase. Un rezultat corect trebuie sa precizeze exact varsta osoasa. In cazul pubertatii precoce apare o discordanta intre varsta cronologica (mai mica) si cea osoasa.
De asemenea, poate fi necesara o ecografie pentru evaluarea glandelor suprarenale, ovarelor sau testiculelor. Pentru evaluarea creierului poate fi nevoie de efectuarea unui IRM cerebral cu substanta de contrast.
Tratamentul depinde de tipul pubertatii precoce si de cauza acesteia:
- aport de hormoni sexuali din exterior: trebuie identificat produsul care a determinat pubertatea si intrerupta utilizarea sa. Aportul de hormoni prin consumul de carne contaminata este controversat si pare sa fie extrem de rar o cauza pentru pubertatea precoce;
- tumora (craniana, de glanda suprarenala, de ovare sau testicule): aceasta va fi operata si, daca este cazul, se vor efectua alte tratamente specifice (chimioterapie, radioterapie, etc).
Rezultatele in ceea ce priveste oprirea evolutiei pubertale si regresia semnelor deja instalate sunt variabile. Uneori, tratamentul cauzei primare nu rezolva si problema pubertatii.
Pentru pubertatea precoce centrala idiopatica pot fi folosite medicamente hormonale, care scad cantitatea de hormoni sexuali (blocanti de pubertate) si care se administreaza injectabil la una – trei luni, sub forma de implant sau ca spray nazal. De obicei, evolutia pubertara se reia la 6-12 luni de la intreruperea acestor medicatii.
Instalarea precoce a pubertatii se asociaza cu o talie finala adulta mica, cu un impact psihologic negativ asupra fetitelor cu menstruatia instalata de la varste mici si, se pare, cu un risc mai mare de dezvoltare a cancerului de san.
Pubertatea precoce se insoteste de o accelerare a vitezei de crestere, dar si de inchidere prematura a cartilajelor de crestere, astfel incat talia adulta finala va fi mai mica decat talia tinta prevazuta genetic.
Este recomandat ca copiii cu pubertate precoce sa evite produsele de ingrijire care contin disruptori endocrini, cum ar fi sapunurile, sampoanele, cremele si lotiunile de corp.
Este, de asemenea, important sa mentina o greutate normala printr-o dieta adecvata si un stil de viata activ.
Daca apar simptomele pubertatii la o varsta prea mica (sub opt ani pentru fete sau sub noua ani pentru baieti), este recomandat sa consultati un medic endocrinolog.
Bibliografie:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/precocious-puberty/symptoms-causes/syc-20351811
https://www.verywellfamily.com/the-consequences-of-early-puberty-3288326