Majoritatea persoanelor folosesc plastic in fiecare zi, fara ca macar sa fie un lucru intentionat sau constient. Plasticul nu este un material biodegradabil; in timp, acesta se descompune in particule mici de microplastic, care rezista in timp, dauneaza mediului si organismului uman.
Studii recente au descoperit particule de microplastic si nanoplastic in alimente, in special in cele de provenienta marina, dar si in vasele de sange din corpul uman.
Microplasticul este format din particule foarte mici de plastic, care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Acestea au pana la 5 nm in diametru si se gasesc peste tot in jurul nostru. Microplasticul apare de novo, fiind sintetizat si adaugat in solutii precum pasta de dinti, sau se formeaza in urma distrugerii plasticului.
Microplasticul este comun in oceane, rauri si sol si este frecvent ingerat de catre animale. Se estimeaza ca o cantitate de minim 8.8 milioane de tone de plastic patrunde in oceane in fiecare an.
Microplasticul se gaseste din ce in ce mai frecvent in diverse alimente, condimente si ape imbuteliate destinate consumului uman. Un studiu recent a examinat 15 tipuri de sare de mare si a gasit aproximativ 600 de particule de microplastic pentru fiecare kg de sare.
Una dintre cele mai comune surse de microplastic o reprezinta pestii si fructele de mare. Aceste organisme ingera inevitabil plasticul din ocean, iar pentru ca sunt particule foarte mici, pestii supravietuiesc cu microplastic in organism pana cand sunt pescuiti si consumati de catre oameni.
Gatirea pestelui si a fructelor de mare nu va distruge si microplasticul prezent in compozitia lor. Pestii pot chiar confunda bucatile mai mari de plastic cu mancarea, astfel ca plasticul este digerat si metabolizat ulterior. Dintre fructele de mare, scoicile sunt cel mai frecvent contaminate cu microplastic.
Intrucat nu exista date sigure cu privire la efectele asupra sanatatii, nu este nevoie sa evitati total consumul de peste. Alegerea unui peste de calitate, din surse cat mai sigure si neindustrializate, este singura metoda de a scadea riscul de contaminare cu microplastic.
De asemenea, evitati alimentele care vin deja ambalate in plastic.
Desi exista dovezi clare in privinta prezentei microplasticului si nanoplasticului in alimente, modul in care acesta dauneaza sanatatii este inca destul de incert.
Unul dintre cei mai daunatori compusi este ftalatul, un ingredient chimic ce ofera flexibilitate plasticului. Acesta creste numarul de celule tumorale maligne la pacientii care sunt deja predispusi la a face cancer.
Microplasticul se depune si acumuleaza la nivelul ficatului, al rinichilor si intestinului, producand stres oxidativ in aceste organe. Din intestin, aceste particule pot ajunge in sange iar de aici, in intreg organismul. Unii compusi ai plasticului elibereaza toxine nocive pentru creier.
Intrucat particulele de microplastic se gasesc si in aerul atmosferic, acesta poate patrunde cu usurinta in caile respiratorii si plamani, producand inflamatie microscopica cronica.
Un alt compus al microplasticului, numit bisfenol A, interfereaza cu hormonii reproducatori in organismul femeilor.
Un studiu de amploare mare publicat in Jurnalul de Medicina din New England a identificat particule de microplastic in placile de ateroscleroza din arterele pacientilor cu boli cardiovasculare.
Aceste descoperiri recente pot fi baza asocierii plasticului cu un risc crescut de evenimente cardiovasculare precum infarctul miocardic si accidentul vascular cerebral.
Deocamdata aceasta asociere se afla in stadiu de corelatie, nefiind demonstrata o relatie directa de cauzalitate intre plastic si riscul cardiovascular. Totusi, simpla identificare a plasticului in placile din artere ar trebui sa ridice probleme de ordin ecologic, etic si medical.
Concluziile principale ale acestui studiu sunt:
1. Exista particule de microplastic si nanoplastic in placile aterosclerotice a 60% dintre pacientii inclusi in studiu
2. Pacientii cu placi aterosclerotice contaminate cu plastic au avut rata crescuta de evenimente cardiovasculare acute : infarct miocardic, AVC, moarte subita, fata de cei fara contaminare evidentiata.
Au fost inclusi mai mult de 250 de pacienti, iar particulele de microplastic au fost constituite preponderent din polietilena, una dintre cele mai intens fabricate tipuri de plastic, utilizata in orice domeniu de la sticle de bautura pana la materiale de constructie.
Pe parcursul a 34 de luni dupa analiza placilor aterosclerotice, pacientii cu microplastic au fost de 4.5 ori mai susceptibili la a avea patologii cardiovasculare acute.
La nivel mondial se produc mai mult de 380 de milioane de tone de plastic, anual.
Plasticul este unul dintre cele mai durabile materiale, rezistand in medii diferite, temperaturi extreme, adancimi foarte mari, altitudini inalte si fara sa fie nevoie de conditii speciale.
In ultimii ani, plasticul s-a gasit inclusiv in locuri in care sansele erau foarte mici ca acesta sa apara: in 2022 s-a gasit microplastic in laptele matern, iar in 2023 s-a gasit plastic in Pestera Cliff din Missouri, o pestera care nu a fost deschisa publicului in ultimii 30 de ani. Aceste descoperiri ne indica inca o data gradul urias de raspandire a particulelor de plastic, raspandire ce devine din ce in ce mai dificil de controlat.
Astfel, faptul ca particulele de microplastic ajung inclusiv in circulatia sanguina umana nu mai este surprinzator pentru cercetatori. Acestia cred ca ele se cantoneaza la nivelul organelor si la nivelul placilor de aterom datorita structurii lor neomogene si a mediului favorizant.
Particulele de microplastic si nanoplastic sunt descoperite din ce in ce mai frecvent in medii precare si in structuri vii, inclusiv in organismul uman, in alimentele pe care le consumam si in aerul atmosferic. Raspandirea acestora devine o problema de ordin ecologic la nivel mondial, avand potential de crestere a mortalitatii si morbiditatii umane.
Bibliografie
https://www.breastcanceruk.org.uk/microplastics-and-the-human-health-impact/
https://www.healthline.com/health-news/microplastics-linked-to-increased-risk-for-heart-attack-stroke-study-finds
https://www.pnas.org/doi/full/10.1073/pnas.2311253120