Cancerul reprezinta o proliferare anormala de celule, ce poate dezvolta capacitatea de a metastaza in alte organe. Acesta a fost si este una din bolile, care genereaza mult stres si frica in randul pacientilor. Acest lucru este de inteles avand in vedere prognosticul nefavorabil al unor cazuri.
In ultimii ani datorita noilor tratamente dar si metode de diagnostic supravietuirea este din ce in ce mai buna.
Boala are atat o componenta genetica cat si una de mediu, importanta fiecareia fiind diferita in functie de tipul de cancer.
Astfel din ce in ce mai multe cercetari in ultimii ani se concentreaza pe partea de preventie a cancerului sau de identificare a unui risc crescut. Acest risc este evaluat pe baza caracteristicilor genetice ale persoanei.
Astfel prin testele genetice sunt cautate anumite mutatii, care ar creste riscul de dezvoltare a cancerului. Unele dintre aceste mutatii nu numai ca determina un risc mai mare de cancer, dar tratamentele pot sa fie mai putin eficiente si de asemenea cancerul poate sa debuteze la varste mai tinere.
Persoanele care pot sa fie supuse testeleor predictive genetice sunt:
- o persoana cu istoric familial important de cancer
- o persoana deja diagnosticata cu cancer
- membrii familiei unei persoane diagnosticate cu cancer si care este pozitiv la testarea genetica
In unele situatii cancerele pot sa fie ereditare si astfel gena mutanta sa fie transmisa de la parinti catre copii.
Urmatorii factori pot indica existenta unui cancer ereditar:
- istoricul familial de cancer, prin prezenta a 3 sau mai multe rude de aceeasi parte a familiei cu acelasi tip de cancer
- cancer in familie la varste tinere, prin prezenta in familie a 2 membri cu cancer la varsta tanara
- cancere multiple, cel putin 2 cancere la aceeasi ruda
- cancere rare, cum ar fi cele adrenocorticale, sarcoame, cancerul de san la barbat
Testarile genetice trebuie neaparat insotite de consiliere psihologica, avand in vedere impactul emotional, pe care il poate avea asupra persoanei dar si asupra familiei.
Astfel, unele persoane pot dezvolta depresie la aflarea vestii sau din contra o stare de vinovatie in contextul in care testarea este negativa la pacient dar este pozitiva la alt membru al familiei.
Recent au aparut teste ce pot sa fie utilizate de catre pacienti la domiciliu. Desi acestea pot parea convenabile, ele nu testeaza pentru toate genele, iar rezultatele ar trebui pana la urma interpretate de catre un specialist.
BRCA 1 si BRCA 2 sunt gene supresoare tumorale, adica au rolul de a impiedica aparitia cancerului. Ele actioneaza prin stabilizarea spatiala si temporala a genomului.
In cazul mutatiei acestor gene, exista riscul ca defectele aparute la nivelul ADN-ului sa nu mai poata sa fie reparate si astfel sa se dezvolte cancerul.
Astfel creste riscul pentru urmatoarele tipuri de cancere: cancer de san (inclusiv la barbati), cancer ovarian, cancer de prostata, cancer pancreatic, melanom.
Gena BRCA1 a fost descoperita in anul 1990 pe cand BRCA2 in 1995. Exista in jur de 3000 de variante genetice ale acestor gene.
Urmatoarele persoane ar trebui testate genetic:
- persoane cu istoric personal de cancer de san
- persoane cu istoric personal de cancer ovarian
- persoane cu istoric personal de cancer pancreatic
- persoane cu istoric personal de cancer de prostata
- istoric familial de persoane cu gena pozitiva
Aceste mutatii sunt responsabile pentru 10% din cancerele ovariane. Prezenta genei BRCA1 mutata determina un risc de cancer ovarian de 35-45%, pe cand prezenta genei BRCA2 mutata determina un risc de 15-18%.
Pentru a reduce riscul acestor paciente este indicata indepartarea chirurgicala a ovarelor si a trompelor uterine in jurul varstei de 40 de ani, dupa ce femeia si-a inchieat planul reproductiv.
Intre 5% si 10% din cancerele de san sunt ereditare, iar cele mai studiate gene sunt BRCA1 si BRCA2, fiind prezente intre 4% si 6% din cazuri.
Acestea determina un risc de 45%-75% pe parcursul vietii de a dezvolta cancer de san. Aceste cazuri sunt mai agresive decat cele fara mutatii, in special prezenta BRCA1 fiind asociata cu risc mai mare de deces.
In cazul prezentei BRCA1 este mai frecvent ca boala sa fie triplu negativa pentru moleculele, ce pot sa fie tintite prin tratament, iar pacientele cu BRCA2 au histologie mai nefavorabila
In cazul cancerului de prostata BRCA1 creste riscul in randul barbatilor de 3,4 ori si este prezenta in 0.4% din totalul cazurilor iar BRCA2 creste riscul de 8,6 ori si este prezenta in 1,2% din cazuri. In cazul BRCA2 exista 2 categorii de mutatii: deletiile (crestere importanta a riscului) si polimorfisme ale unei singure nucleotide (crestere modesta a riscului).
Prognosticul pacientilor cu gene mutate este mai prost, acestia avand mai frecvent metastaze, invazie ganglionara si rezistenta la tratamentele initiale, necesitand mai frecvent chimioterapie.
Prezenta BRCA1 creste riscul de cancer pancreatic de 2-3 ori, persoana avand un risc de 1-3% pe tot parcursul vietii iar BRCA2 creste riscul de cel putin 3,3 ori, cu risc de 2-7% pe tot parcursul vietii si este prezent in pana la 17% din cazurile de cancer pancreatic familial.
Aceasta gena este asociata cu prezenta de polipi la nivel gastrointestinal, in special la nivelul colonului (polipoza adenomatoasa familiala) si un risc crescut de cancer de colon, inclusiv la varste tinere.
Cancerul debuteaza in general la 10 ani dupa aparitia polipilor. In functie de varianta genei difera severitatea polipozei, riscul de cancer, varsta de aparitie a cancerului si manifestarile extracolonice.
In formele clasice apar peste 100 de polipi la nivelul colonului in jurul varstei de 20-30 de ani si fara tratament aproape toti pacientii dezvolta cancer.
In formele atenuate apar pana la 100 de polipi iar cancerul debuteaza in jurul varstei de 56 de ani.
Aceste forme reprezinta 1% din totalul cancerelor de colon. Cancerele extraintestinale, ce pot sa apara sunt cel folicular tiroidian si cel de sistem nervos central. Toate rudele de gradul 1 ar trebui testate dupa identificarea unui pacient cu aceasta mutatie.
Acesta apare datorita mutatiilor genelor responsabile de repararea nepotrivirilor din ADN: MLH1, MSH2, MSH6, PMS6. Aceasta mutatie din urma este si cea mai frecventa in populatie.
Persoanele ce prezinta sindromul Lynch sunt la risc in special de cancer de colon si cancer de endometru. De asemenea exista un risc crescut de tumori sincrone (aparitia unei noi tumori la mai putin de 6 luni fata de prima si cu caracteristici diferite) si tumori metacrone (aparitia unei noi tumori la mai mult de 6 luni fata de prima).
Riscul de cancer pe parcursul vietii poate sa ajunga pana la 90% in functie de tipul mutatiei. Pentru identificarea acestui sindrom probele obtinute din tesutul tumoral sunt testate pentru instabilitate microsatelitara.
Acesta apare datorita mutatiei genei STK11 si determina aparitia polipilor hamartomatosi la nivel gastrointestinal, maculelor pigmentate la nivelul buzelor si mucoasei bucale si cancerelor la nivel intestinal (in special colon si stomac).
De asemenea creste riscul de cancer pancreatic pana 36% pe tot parcursul vietii.
Este determinat de prezenta mutatiei genei TP53 si creste riscul de cancer adrenocortical, cancere de sange, cancer de san, cancer de sistem nervos central si sarcoame.
In aceasta boala este mutata gena ATM si astfel apare instabilitatea genomului si afectarea mecanismelor de repare a ADN-ului. Este caracterizata de degenerarea cerebelului, risc crescut de cancer, imunodeficiente si telangiectazii.
Aproximativ 10-25% din pacienti vor dezvolta cancer. In cele mai multe cazuri sunt limfoame sau leucemii.
Cei care supravietuiesc dupa varsta de 20 de ani au risc mai mare de cancer de san, cancer de ficat, cancer gastric si cancer esofagian.
In cazul riscului de cancere de sange urmarirea perioadica este singura masura de screening iar in cazul femeilor pentru a se identifica precoce cancerul de san se efectueaza imagistica prin rezonanta magnetica a sanului incepand cu varsta de 25 de ani.
Desi cancerele de cauza genetica reprezinta o minoritate din totalitatea cancerelor, sunt asociate de cele mai multe ori cu prognostic mai prost, multiple riscuri pentru alte cancere si varsta mai tanara de debut. De asemenea exista si riscul ca gena mutata sa fii fost transmisa la descendenti ceea ce poate genera un stres suplimentar astfel ca testele genetice vor deveni din ce in ce mai utilizate, alaturi de o consiliere adecvata.
Bibliografie
https://www.cancer.net/navigating-cancer-care/cancer-basics/genetics/genetic-testing-cancer-risk#:~:text=Genetic%20testing%20helps%20estimate%20your,for%20some%20types%20of%20cancer.
https://www.cancer.org/cancer/risk-prevention/genetics/genetic-testing-for-cancer-risk/understanding-genetic-testing-for-cancer.html
https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/brca-gene-test/about/pac-20384815
https://www.uptodate.com/contents/lynch-syndrome-hereditary-nonpolyposis-colorectal-cancer-clinical-manifestations-and-diagnosis
https://www.uptodate.com/contents/gene-test-interpretation-lynch-syndrome-genes-mlh1-msh2-msh6-pms2-epcam
https://www.uptodate.com/contents/peutz-jeghers-syndrome-clinical-manifestations-diagnosis-and-management
https://www.uptodate.com/contents/gene-test-interpretation-atm-ataxia-telangiectasia-breast-cancer-and-pancreatic-cancer-susceptibility-gene