Cicatrizarea plagilor post-operatorii si recuperarea rapida a pacientilor dupa interventiile chirurgicale este un subiect de interes profund atat pentru medici cat si pentru bolnavi. Desi cunoastem in mare parte procesele fiziopatologice implicate, exista goluri inca in cunostintele noastre despre acest topic.
Pe viitor se ia in considerare accelerarea vindecarii plagilor folosind diverse tehnici disponibile, tehnici care si-au dovedit utilitatea de-a lungul timpului si au capatat increderea profesionistilor .
Una dintre aceste tehnici este terapia cu oxigen hiperbaric (HBOT).
Terapia cu oxigen hiperbaric presupune utilizarea oxigenului la o concentratie de 100%, si la presiuni mai mari decat presiunea atmosferica uzuala. Pacientii inhaleaza oxigen 100% intermitent in timp ce presiunea din camera de tratament este crescuta la valori mai mari de 1 atmosfera absoluta (ATA).
Astfel concentratia oxigenului din sange, celule si tesuturi creste, asigurand o disponibilitate mai mare in procesele de regenerare, chiar si in zonele cu un flux sangvin redus sau afectat.
De asemenea, presiunea crescuta a oxigenului din circulatia sangvina ajuta la reducerea edemului si inflamatiei prin normalizarea functiei endoteliale.
In plus, contribuie la o cicatrizare rapida si eficienta, implicand reducerea sanselor de formare a cicatricilor cheloide sau inestetice.
Acest tratament poate fi benefic intr-o varietate foarte mare de interventii chirurgicale . De la cele mai simple pana la cele mai complicate, de o amploare mai crescuta.
Printre acestea mentionam interventiile cu scop reconstructiv, de chirurgie plastica, interventiile din chirurgia ortopedica, vasculara sau bucomaxilofaciala.
Terapia cu oxigen hiperbaric, pe langa recuperarea post-operatorie este folosita pentru multe alte afectiuni, printre care se numara urmatoarele:
• Plagi care implica un management defectuos, dificil si care necesita mult timp pentru vindecare, cum sunt ulcerele diabetice sau venoase. Inchiderea acestor ulcere implica un management dificil, cu foarte multe provocari.
• Intoxicatia cu monoxid de carbon.
• Embolii gazoase, cum ar fi cele aparute la scafandri sau din timpul interventiilor chirurgicale.
• Unele infectii, de exemplu cele de la nivelul oaselor (osteomielita).
• Arsurile severe.
• Unele patologii ale tegumentui, cum ar fi necroza tesutului moale.
• Post-procedural, de exemplu in cazul tratamentelor cu laser CO2 la intensitati crescute.
Pe durata unei sesiuni de terapie cu oxigen hiperbaric, pacientul este asezat intr-o camera de tratament hiperbarica timp de aproximativ 60 de minute sau mai mult, in timp ce inhaleaza oxigen pur la presiuni ridicate, crescute treptat.
La finalul sesiunii de terapie, presiunea din interiorul camerei este gradual scazuta pana cand aceasta revine la nivelul atmosferic normal. Pacientul poate reveni imediat la activitatile obisnuite.
Aceasta procedura se poate efectua atat preoperator pentru a preveni complicatiile ce pot sa apara dupa interventii, cat si post-operator pentru a facilita recuperarea.
Numarul de sedinte si durata acestora depind de afectiunea pe care dorim sa o tratam, de natura si de severitatea ei.
In cazul interventiilor chirurgicale, cele de o amploare crescuta pot necesita efectuarea mai multor sedinte, cu o crestere treptata a timpului de expunere, pentru un efect optim.
In timpul acestui tratament exista posibilitatea sa apara unele efecte secundare minore, cum ar fi de exemplu senzatia de urechi infundate (foarte frecvent raportata), dureri la nivelul urechilor sau aparitia unei sinuzite barotraumatice (rar intalnita) .
De obicei, terapia cu oxigen hiperbaric este considerata a fi sigura, daca este administrata corect si sub supravegherea unui personal medical calificat.
In unele situatii, in ciuda beneficiilor, exista posibilitatea ca terapia cu oxigen hiperbar sa daunaze. Acestea implica existenta unor patologii ale cailor aeriene si pulmonare precum astmul sever necontrolat, unde pot aparea dificultati in tolerarea presiunilor crescute.
Alte afectiuni ce reprezinta o contraindicatie sunt cele ale urechii medii, precum otitele netratate sau neglijate .
In ceea ce priveste sarcina, acest subiect necesita o abordare individualizata si prudenta, mereu urmata sub indrumareaa atenta a unui medic specialist. Sunt in continuare necesare studii suplimentare pentru a garanta siguranta si pentru a defini riscurile particulare ale acestei terapii, din timpul sarcinii.
Pentru a evita aceste situatii este necesara respectarea protocoalelor standard, corecte de terapie, supravegherea atenta a pacientului si monitorizarea de catre personalul medical calificat.
Exista multiple centre medicale private care beneficiaza de o camera destinata terapiei cu oxigen hiperbaric.
Este foarte important ca pacientii sa discute cu medicul lor toate aspectele legate de beneficiile si riscurile asociate acestei terapii si sa respecte cu atentie si seriozitate toate instructiunile si precautiile stabilite pentru a beneficia de cele mai bune rezultate posibile.
Cicatrizarea plagilor post-operatorii si recuperarea rapida a pacientilor dupa interventiile chirurgicale pot fi tratate cu ajutorul terapiei cu oxigen hiperbaric. Aceasta terapie contribuie la o cicatrizare rapida si eficienta, implicand reducerea sanselor de formare a cicatricilor cheloide sau inestetice.
Procedura se poate efectua atat preoperator pentru a preveni complicatiile ce pot sa apara dupa interventii, cat si post-operator pentru a facilita recuperarea.
In concluzie, terapia cu oxigen hiperbaric este o terapie care poate aduce beneficii semnificative in tratarea unei game variate de afectiuni. Cu toate acestea, este important ca utilizarea sa sa fie supravegheata si gestionata de catre profesionisti medicali calificati, pentru a minimiza riscurile si a maximiza eficacitatea tratamentului.
Bibliografie
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9156818/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32011977/
https://www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/hyperbaric-oxygen-therapy
https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/17811-hyperbaric-oxygen-therapy