Scleroza tuberoasa, cunoscuta si sub denumirea de Boala Bourneville, este o afectiune congenitala cu transmitere ereditara de tip dominant. Aceasta boala se caracterizeaza prin aparitia unei varietati de leziuni la nivelul pielii, sistemului nervos central, inimii, rinichilor si altor organe.
Cu o incidenta de 3-4/100.000 de nou-nascuti, boala afecteaza in mod egal ambele sexe si toate rasele. Factorul ereditar este evident, cu un risc de imbolnavire de 50% pentru copiii purtatorilor de gene.
Intre 50-70% din cazuri implica mutatii noi, in timp ce restul prezinta transmitere autosomal dominanta cu penetrare variabila. Gena anormala poate fi localizata pe bratul lung al cromozomului 9 (TSC1 - hamartina) sau pe bratul scurt al cromozomului 16 (TSC2 - tuberina). Mutatiile acestor gene inactiveaza hamartina si tuberina, proteine cu rol de supresie a cresterii celulare, rezultand formarea de hamartoame si proliferari celulare.
Boala debuteaza de obicei in copilarie, prezentand tumori cerebrale si modificari cardiace. Clinic, se remarca triada caracteristica formata din adenoame sebacee, epilepsie si retard mental. Alte semne constante includ pete albe cutanate sub forma de 'frunze' (ash-leaf lesions) si fibroza subepidermala.
Afectarea sistemului nervos central
Manifestarile neurologice, precum crizele epileptice si dezvoltarea psihomotorie intarziata, sunt frecvente. Autismul apare in aproximativ 20% din cazuri, iar anumite simptome cerebrale sau spinale sunt rare.
Retardul psihomotor
Pana la 50% din pacienti prezinta intarziere a dezvoltarii cognitive, cu functiile cognitive care se deterioreaza lent. Tulburarile afectivitatii si comportamentale, cum ar fi agresivitatea si sindromul hiperkinetic, afecteaza, de asemenea, aproximativ jumatate dintre pacienti.
Scleroza tuberoasa, sau Boala Bourneville, este o afectiune complexa care afecteaza o varietate de organe, inclusiv pielea. Leziunile cutanate reprezinta un aspect semnificativ al acestei boli, evidentiindu-se printr-o serie de manifestari distincte.
Petele hipomelanotice
Petele albe ale pielii, cunoscute sub denumirea de "frunze" (ash-leaf lesions), sunt prezentate in aproximativ 90% dintre cazurile de scleroza tuberoasa. De o importanta deosebita in diagnosticul precoce, aceste pete apar la copiii mici inaintea oricaror altor leziuni cutanate. Situate la nivelul trunchiului si membrelor, aceste pete ovale, cu un capat rotund si unul ascutit, variaza in dimensiuni de la cativa milimetri la cativa centimetri.
Adenoame sebacee
Cunoscute si sub numele de adenoamele lui Pringle, aceste leziuni la nivelul fetei sunt patognomonice pentru scleroza tuberoasa si sunt prezente in peste 90% din cazuri la copiii cu varsta peste 4 ani. Acestea sunt, de fapt, angiofibroame, noduli roz-rosii cu suprafata neteda, limitati de obicei la nivelul santului naso-labial, obraji si barbie, rar pe frunte si scalp.
Placi de fibroza subepidermala
Incepand de la varsta de 10 ani, intre 20-70% dintre pacienti dezvolta placi de fibroza subepidermala, cunoscute sub denumirea de "peau de chagrin". Aceste placi, cu diametre intre 1 si 10 cm, se localizeaza cel mai frecvent in regiunea lombosacrata.
Alte manifestari cutanate
Scleroza tuberoasa se asociaza si cu alte leziuni cutanate, precum angiofibroamele subunghiale (tumori Koenen), petele cafe-au-lait, fibroamele pediculate moi si hemangioamele portwine (vin de Porto).
Investigatii Imagistice
Imagistica joaca un rol esential in diagnosticul si monitorizarea evolutiei sclerozei tuberoase.
Tomografia computerizata (CT) cerebrala dezvaluie leziuni periventriculare calcificate, in timp ce rezonanta magnetica (IRM) confirma leziunile subcorticale hamartomatoase. Absenta edemului in tesutul din jur si numarul mare de leziuni corticale detectate prin IRM sunt corelate cu o afectare crescuta a tulburarilor neurologice. Ecografia este adesea folosita pentru confirmarea tumorilor cardiace si renale.
Examinari paraclinice aditionale
Electroencefalografia (EEG) este esentiala in evaluarea activitatii epileptice iminente, evidentiind hipsaritmia la sugar si modele varf-unda la adulti, precum si identificarea focarelor epileptice. Examinarile oftalmologice si dermatologice sunt, de asemenea, esentiale pentru a evalua depigmentarile circumscrise ale irisului, hamartoamele coroidiene si modificarile cutanate.
Aspecte anatomopatologice
La nivelul pielii, melanocitele lipsesc, iar in tuberozitatile cerebrale, situate in cortex, apar calcificari vizibile la CT si IRM. Aceste tuberozitati pot obstrua gaura lui Monro sau apeductul V IV, determinand hidrocefalie. Transformarea neoplazica a celulelor gliale anormale nu este rara, culminand in astrocitom cu celule mari, glioblastom sau meningiom.
Preventiv, consilierea genetica reprezinta o componenta cruciala, oferind informatii si sprijin familiilor afectate.
Tratamentul simptomatic include administrarea de anticonvulsivante pentru controlul crizelor epileptice. In cazuri selectate, interventii chirurgicale pot fi necesare pentru indepartarea tumorilor care determina compresiuni sau devin simptomatice.
Terapia cu laser poate fi aplicata pentru adenoamele sebacee, iar ACTH este utilizat pentru tratamentul spasmei in flexie la copii.
Speranta de viata in scleroza tuberoasa este influentata de o serie de factori, iar cauzele de deces pot include status epilepticus, astrocitom cu celule gigante, carcinom renal, insuficienta renala si angiomiolipoame hemoragice.
Cazurile severe pot conduce la deces in proportie de 30% pana la varsta de 5 ani si intre 50-75% inainte de atingerea varstei adulte.
Scleroza tuberoasa este o afectiune complexa, cu manifestari variate si implicatii profunde asupra vietii pacientilor. Intelegerea aspectelor clinice, epidemiologice si moleculare ale acestei boli contribuie la dezvoltarea unor strategii de diagnostic precoce si tratament, avand potentialul de a imbunatati semnificativ calitatea vietii pacientilor afectati de Boala Bourneville.
Bibliografie
www.mayoclinic.org/diseases-conditions/tuberous-sclerosis/symptoms-causes/syc-20365969
www.msdmanuals.com/professional/pediatrics/neurocutaneous-syndromes/tuberous-sclerosis-complex-tsc