Stimularea cerebrala profunda este o terapie ce presupune implantarea unor electrozi in anumite regiuni ale creierului, electrozi ce vor trimite impulsuri electrice controlate. Aceasta terapie se foloseste in diverse patologii neurologice si se bazeaza pe modificarea celulara si moleculara pe care o pot induce electrozii.
Studiile realizate in anul 2019 au estimat ca aproximativ 160.000 de pacienti au trecut prin aceasta interventie, incepand cu anii 1980. Aproximativ 12.000 de interventii se realizeaza in fiecare an, la nivel mondial.
Stimularea cerebrala profunda este un tratament stabilit pentru pacientii cu afectiuni neurologice ce limiteaza sau modifica capacitatea de miscare. Poate fi folosita si la pacientii pediatrici neurologici.
Patologiile in care se utilizeaza frecvent stimularea cerebrala profunda includ:
• Boala Parkinson
• Tremor esential
• Patologii ce evolueaza cu distonie
• Epilepsia
• Sindromul Tourette
• Sindromul obsesiv-compulsiv
Pentru alte patologii, aceasta terapie este inca in stadiul experimental si se realizeaza studii asupra eficientei sale:
• Boala Huntington
• Durere cronica
• Depresie
• Dementa
• Obezitate
Desi eficienta, aceasta nu este folosita ca terapie de prima linie, ci se realizeaza atunci cand simptomele nu pot fi tratate medicamentos sau prin alte terapii.
Stimularea cerebrala profunda este in general considerata o terapie cu risc mic, insa este in continuare o procedura chirurgicala si astfel impune anumite riscuri. Stimularea cerebrala propriu-zisa poate da, de asemenea, efecte secundare.
Riscurile operatorii
Pentru a fi realizata stimularea cerebrala, medicul neurochirurg formeaza cateva orificii mici la nivelul craniului, orificii prin care va introduce electrozii pana in tesutul cerebral. Electrozii vor fi controlati cu ajutorul unui dispozitiv pacemaker implantat la nivelul pieptului, imediat sub piele.
Complicatiile posibile ale acestor interventii chirurgicale includ:
• Hemoragii intracraniene
• Accident vascular cerebral
• Tulburari de respiratie
• Infectii
• Greata si varsaturi
• Convulsii
Riscurile stimularii
Efectele secundare ce apar ca efect direct al stimularii cerebrale, pot include:
• Convulsii
• Dureri de cap
• Confuzie si dificultati de concentrare
• Accident vascular cerebral
• Erodarea electrozilor si a echipamentului de stimulare
• Durere si tumefiere temporara la nivelul locului de interventie
• Modificari de vedere
• Parestezii, amorteala
• Rigiditate musculara
• Dificultati de echilibru
• Dificultati de vorbire
Aceste efecte pot fi evitate prin modificarea setarilor stimularii, adaptand diversi parametrii.
Stimularea cerebrala profunda nu este o interventie recomandata tuturor pacientilor neurologici, ci sunt alese foarte atent cazurile in care benficiile depasesc riscurile. Daca echipa medicala hotaraste ca sunteti un candidat pentru aceasta terapie, luati intotdeauna in considerare riscurile si beneficiile inainte de a merge mai departe.
Inainte de operatie, veti trece prin cateva teste medicale pentru a evalua functia neurologica si pentru a permite minimizarea riscurilor. Aceste teste includ teste imagistice precum RMN cerebral si/sau teste functionale neurologice. Cu ajutorul acestora medicul va determina locurile de amplasare a electrozilor de stimulare.
Medicul neurochirurg este cel care se va ocupa de interventia principala, iar medicul chirurg toracic sau generalist, de implantarea pacemaker-ului la nivel toracic.
Pentru interventia neurochirurgicala, echipa medicala va monta o rama speciala numita rama stereotactica pentru cap. Aceasta rama functioneaza ca un suport pentru a va mentine capul nemiscat in timpul procedurii.
Testele imagistice precum RMN sau CT sunt utilizate intraoperator pentru a permite vizualizarea atenta a creierului. Astfel medicul neurochirurg va avea o ,,harta’’ ce ii va permite alegerea locurilor specifice de implantare a electrozilor.
Cel mai adesea, electrozii sunt plasati in timp ce pacientul este treaz si alert. Anestezia este locala, la nivelul scalpului, asigurandu-va astfel confortul operator. Creierul propriu-zis nu are receptori de durere, astfel ca nu veti simti nimic in timpul manipularii tesutului cerebral. Medicul implanteaza aceste fire subtiri, dotate cu electrozi la capat, in punctele cheie determinate anterior. Numarul electrozilor variaza de la caz la caz. Pe toata durata interventiei, medicul neurochirurg si medicul neurolog va vor testa functiile cerebrale, rugandu-va sa vorbiti sau sa miscati membrele.
Pentru interventia asupra peretelui toracic, medicul chirurg implanteaza pacemaker-ul sub piele, adiacent de muschiul pectoral si de clavicula. Pentru aceasta se va realiza anestezia generala. Ulterior se realizeaza conexiunea dintre firele cu electrozi din creier si acest pacemaker ce functioneaza ca o baterie.
Stimularea propriu-zisa se va realiza la cateva saptamani dupa procedura, cand pacemaker-ul va genera impulsuri electrice continue catre creier. Veti avea un oarecare control asupra acestuia, putand sa opriti stimularea cand doriti, cu ajutorul unei telecomande.
La cateva saptamani dupa operatia de montare a electrozilor, generatorul de la nivelul toracic este activat in cabinetul medicului.
Intensitatea si durata stimularii sunt programate in functie de fiecare patologie, putand dura pana la 6 luni pana la gasirea setarilor optime. Stimularea se realizeaza constant, 24 de ore pe zi, sau intermitent, cu oprirea stimularii in timpul noptii. Durata de viata a pacemaker-ului variaza, insa atunci cand bateria trebuie inlocuita, interventia se realizeaza doar la nivel toracic.
Este esential sa intelegeti ca stimularea cerebrala profunda nu va vindeca patologia pe care o aveti, ci va ameliora simptomele. De asemenea, desi simptomele se pot ameliora semnificativ, exista sanse mari ca acestea sa nu dispara complet si astfel sa nu permita intreruperea tratamentului medicamentos.
Desi este o terapie din ce in ce mai des utilizata, cu rezultate uimitoare in multe cazuri, stimularea cerebrala profunda ar putea sa nu functioneze pentru toata lumea. Succesul tratamentului depinde de mai multi factori si nu exista deocamdata un plan exact care sa functioneze in toate cazurile.
Discutati cu medicul inainte de operatie pentru a va ajuta sa va setati asteptari realiste si pentru a va face o idee despre rezultatele acestei terapii.
Stimularea cerebrala profunda este o terapie eficienta pentru unii pacienti cu patologii neurologice. Aceasta presupune o interventie chirurgicala de implantare a electrozilor de stimulare in regiuni alese, urmata de activarea stimularii cateva saptamani mai tarziu. Durata si intensitatea tratamentului variaza, iar raportul dintre beneficii si riscuri trebuie intotdeauna discutat impreuna cu medicul neurolog.
Bibliografie
https://www.mayoclinic.org/tests-procedures/deep-brain-stimulation/about/pac-20384562
https://www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/deep-brain-stimulation