Mercurul este un element chimic, un compus ce se gaseste in rocile din crusta planetei. Acesta are un aspect stralucitor argintiu, fiind astfel numit si ,,argint lichid’’. Mercurul este de asemenea prezent in tabelul periodic, avand simbolul Hg si numarul atomic 80.
Mercurul, din totalul de elemente chimice, se diferentiaza prin consistenta sa, fiind un metal ce se poate gasi atat in stare solida cat si in stare lichida, in functie de temperatura.
Mercurul are proprietati de conductibilitate, fiind regasit frecvent in termometre, felinare si becuri.
Patruns insa in organismul uman, mercurul este toxic si nociv pentru acesta. Intoxicatia cu mercur apare atunci cand va expuneti la cantitati prea mari de mercur, iar corpul reactioneaza in mod negativ la mercur.
Exista 3 tipuri principale de mercur ce sunt nocive pentru corpul uman:
• Mercur elemental (mercurul lichid): acesta se gaseste in obiecte precum termometrele de sticla cu mercur, intrerupatoare, becuri, chiar si unele produse din stomatologie
• Mercur anorganic: acesta se gaseste in baterii, unele tipuri de dezinfectante si in laboratoarele de chimie
• Mercur organic: regasit frecvent in unele forme de peste, precum si in antiseptice mai vechi
Intoxicatia cu mercur poate aparea la oricine foloseste cantitati mari de mercur sau este expus accidental. Cele mai severe cazuri de intoxicatie cu mercur apar la copiii si fetii femeilor insarcinate sau care alapteaza si consuma mult peste bogat in mercur.
Afectiunea este mai frecventa in tarile ce au comunitati miniere sau orase cu incidenta crescuta de contaminare alimentara cu mercur.
Organismul va reactiona, cu siguranta negativ, atunci cand mancati, atingeti sau inhalati mercur. Odata patruns in organism, mercurul este absorbit in sange si circula pana la inima, sistem nervos central si rinichi. Astfel apar simptome specifice, pe masura ce organismul incearca sa scape de mercurul patruns, cu ajutorul sistemului imun.
Simptomele intoxicatiei cu mercur difera in functie de tipul de mercur responsabil de afectiune.
Simptomele intoxicatiei cu mercur elemental
Mercurul elemental este de regula inofensiv atunci cand il atingeti sau inghititi, intrucat textura sa alunecoasa nu va permite absorbtia sa prin piele sau sistem digestiv. Inhalarea mercurului elemental, pe de alta parte, este extrem de periculoasa, intrucat acesta ajunge repede la plamani. Simptomele apar imediat dupa inhalarea elementului si includ:
• Tuse trenanta
• Dificultati de respiratie
• Gust metalic in gura
• Greata, varsaturi
• Sangerari gingivale sau tumefiere gingivala
Simptomele intoxicatiei cu mercur anorganic
Mercurul anorganic este otravitor atunci cand este inghitit, atacand in special rinichii si creierul. Simptomele pot include:
• Senzatie de arsursa la nivelul gatului si stomacului
• Greata si varsaturi
• Diaree
• Modificari ale culorii urinii
• Sange in scaun sau lichid de varsatura
Simptomele intoxicatiei cu mercur organic
Simptomele apar in acest caz daca inhalati sau atingeti mercurul organic. Simptomele nu apar insa imediat, ci uneori dupa perioade foarte lungi de la contactul cu mercurul, uneori chiar cativa ani. Pacientii pot experimenta:
• Durere cu caracter surd, de amorteala, in anumite regiuni din corp
• Tremor
• Mers dezechilibrat
• Vedere dubla sau incetosata
• Pierderi de memorie
• Convulsii
Pacientele insarcinate, expuse la cantitati mari de metilmercur (un tip de mercur organic) pot induce tulburari de dezvoltare cognitiva si leziuni cerebrale fatului. Astfel recomandarea importanta pentru femeile gravide este de a evita consumul de peste, in special anumite tipuri de peste, in timpul sarcinii.
Expunerea cronica la mercurul organic este fatala. Daca stiti ca veniti frecvent in contact cu mercurul organic, purtati echipament de protectie corespunzator, ce include manusi si masca, pentru a reduce gradul de expunere si astfel riscurile pentru sanatate.
Intoxicatia cu mercur este produsa de expunerea la mercur si patrunderea acestuia in organism pe diferite cai. Modurile potentiale prin care va puteti expune organismul la mercur includ:
• Inhalarea vaporilor de mercur (mici particule de mercur ce devin volatile si astfel pot fi inhalate)
• Consumul de peste sau fructe de mare ce contine cantitati mari de mercur organic
• Inghitirea accidentala sau intentionata a mercurului
• Atingerea mercurului lichid
Intoxicatia cu mercur este de cele mai multe ori diagnosticata in departamentul de urgenta, in urma unor simptome severe.
Medicul va stabili diagnosticul dupa evaluarea rapida a istoricului medical si personal (mediu de lucru, obiceiuri alimentare, intamplari recente) si examenului fizic. Testele paraclinice ajuta medicul sa stabileasca diagnosticul final si sa evalueze severitatea intoxicatiei. Testele utilizate includ radiografia toracica, electrocardiograma, analize de sange complete si examen de urina pe 24h.
In departamentul de urgenta, medicul va decontamina imediat tegumentele si imbracamintea pentru a evita expunerea suplimentara a pacientului sau personalului medical. Pacientul poate fi pus intr-o camera de izolare speciala. Tratamentul se adreseaza simptomelor si se focuseaza pe eliminarea urgenta a mercurului din organism.
Optiunile includ:
• Terapie chelatoare de mercur cu ajutorul unei perfuzii endovenoase
• Administrare de oxigen cu ajutorul unei masti
• Tratament medicamentos simptomatic
• Dializa
• Interventii chirurgicale, in cazuri severe
Deseori va fi nevoie de continuarea tratamentului cu chelatori de mercur pentru cateva saptamani sau chiar luni de la expunere, pentru a va asigura ca orice urma de metal este eliminata din organism. In ciuda unui tratament imediat, este important sa stiti ca leziunile produse de mercur in organism pot fi de lunga durata, manifestand simptome cronice.
Puteti preveni intoxicatia cu mercur prin:
• Limitarea consumului de peste ce contine mercur
• Evitarea pestelui ce contine mercur daca sunteti insarcinata sau daca alaptati
• Purtarea echipamentelor de protectie daca sunteti expus la mercur la locul de munca
• Evitarea zonelor geografice cunoscute pentru contaminarea cu mercur
Nu toate tipurile de peste contin mercur, insa unele tipuri contin cantitati importante de metilmercur, un component ce se gaseste in apa in care acestia traiesc. Intoxicatia cu mercur in urma consumului acestor pesti apare fie in timp prin consum constant, fie la consumul unor cantitati foarte mari.
Pestele bogat in mercur, ce nu trebuie consumat frecvent, include:
• Rechinul
• Tonul
• Macroul urias
• Pestele pion
• Stiuca
• Basul
Mercurul este un component periculos pentru corpul uman, iar prognosticul dupa expunere depinde de cantitatea de mercur patrunsa si de starea generala de sanatate a organismului la momentul intoxicatiei. Unii pacienti au simptome minore care dispar complet dupa tratament, in timp ce altii au simptome severe ce necesita tratament urgent si terapie intensiva ulterioara.
Organismul poate suferi leziuni permanente, precum leziuni pulmonare in urma inhalarii mercuruli elemental sau leziuni renale in urma contactului cu mercur anorganic. Expunerea cronica la mercur, in lipsa tratamentului, poate fi fatala.
Daca suspicionati ca ati fost expus la mercur, mergeti la departamentul de urgenta cel mai apropiat de dumneavoastra.
Intoxicatia cu mercur este o afectiune amenintatoare de viata, iar modalitatile de contact cu mercurul sunt pe cale tegumentara, inhalatorie si digestiva. Daca suspicionati ca ati fost intoxicat cu mercur, apelati la ajutor medical de urgenta. Masurile de preventie reprezinta cheia atunci cand doriti sa evitati o situatie urgenta si periculoasa.
Bibliografie
https://www.healthline.com/health/mercury-poisoning
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23420-mercury-poisoning