Cardiotoxicitatea reprezinta proprietatea anumitor substante medicamentoase, in special a celor din categoria chimioterapicelor, de a produce leziuni la nivelul inimii. Aceasta se poate manifesta dupa ani de tratament si apare in special la adultii care au primit tratament chimioterapic in timpul copilariei. Anumite chimioterapice utilizate in tratamentul cancerului au risc mai mare de a produce cardiotoxicitate decat altele.
Cardiotoxicitatea poate duce la un anumit grad de insuficienta cardiaca, ceea ce inseamna ca inimii ii va fi mai greu sa pompeze sange in organism. In cazurile severe, pacientii dezvolta cardiomiopatie, o afectiune in care muschiul cardiac este afectat si slabit.
Cardiotoxicitatea poate afecta pe oricine trece printr-un tratament pentru cancer. Riscul este mai mare la pacientii care trec si prin radioterapie la nivel toracic.
Cardiotoxicitatea este relativ comuna in randul adultilor care au urmat tratament chimioterapic in copilarie. Este insa dificil de stabilit prevalenta exacta a cardiotoxicitatii, insa unele studii estimeaza ca 20% din populatia aflata sub acest tratament dezvolta probleme cardiace. Dintre acestia, 7% pana la 10% dezvolta cardiomiopatie si insuficienta cardiaca.
Cardiotoxicitatea indusa de medicamente are consecinte directe asupra cordului, putand provoca:
• Cardiomiopatie
• Infarct miocardic
• Boala coronariana
• Valvulopatie
• Aritmii
• Colectie pericardica (acumulare de lichid in pericard)
• Hipertensiune arteriala sau hipotensiune arteriala
• Bradicardie
• Pericardita constrictiva (ingrosarea foitelor pericardice)
Semnele si simptomele apar in contextul patologiilor cardiace date de cardiotoxicitatea medicamentelor chimioterapice. Acestea pot fi acute sau cronice si includ:
• Distensie abdominala (crestere in volum a abdomenului)
• Durere toracica
• Ameteala
• Palpitatii
• Dispnee (lipsa de aer)
• Edeme la nivelul membrelor inferioare
Cauza cardiotoxicitatii o reprezinta tratamentul chimioterapic, utilizat in tratamentul multor forme de cancer.
Cardiotoxicitatea nu poate fi, din pacate, evitata, intrucat tratamentul medicamentos primeaza si se considera ca are mai multe beneficii decat riscuri, pentru pacientul oncologic.
Dintre medicamentele chimioterapice, unele au risc mai mare de a da cardiotoxicitate:
• Antraciclinele, utilizate frecvent in tratamentul leucemiei, a limfomului, cancerului de san, sarcom si mielom multiplu
• Trastuzumab, un medicament utilizat ca terapie tintita pentru cancerul de san, cancerul gastric sau de jonctiune gastro-esofagiana. Acesta da frecvent cardiomiopatie atunci cand este combinat cu chimioterapice din clasa antraciclinelor
• Radioterapie la nivel toracic, utilizata des in tratamentul cancerului de san sau a leucemiei
Medicii pot stabili diagnosticul de cardiotoxicitate prin masurarea functiei de pompa a inimii, tradusa in termeni medicali ca fractia de ejectie. Fractia de ejectie a ventriculului stang indica capacitatea ventriculului stang si a valvelor inimii de a pompa sangele in directia potrivita, din ventriculul stang in artera aorta. Fractia de ejectie normala, la pacientul sanatos, este de minim 55%.
Medicul cardiolog va efectua cateva teste paraclinice pentru a diagnostica insuficienta cardiaca, cardiomiopatia sau alte patologii cardiace, precum si pentru a stabili severitatea lor.
Testele includ:
• Ecocardiografia: aceasta este cea mai comuna metoda imagistica pentru a stabili diagnosticul de cardiotoxicitate. Ecocardiografia utilizeaza unde pentru a vizualiza structurile cardiace, fiind o examinare neinvaziva si neiradianta.
• RMN cardiac: unii medici considera RMN-ul cardiac ca fiind examinarea de electie pentru a detecta modificarile induse de cardiotoxicitate. Aceasta poate sa nu fie intotdeauna necesara, insa ofera informatii utile si detalii structurale pe care ecografia nu le poate identifica mereu.
• Test de efort: Acest test evalueaza modul in care inima raspunde la stres, respectiv la efortul fizic. In timpul testului pacientul este rugat sa mearga pe un covor rulant sau pe o bicicleta fixa, timp in care i se inregistreaza activitatea electrica cardiaca.
• CT cardiac: Examinarea CT utilizeaza raze X pentru a obtine imagini multiple ale inimii, reconstruite apoi in plan tridimensional. CT-ul cardiac este indicat in special la pacientii cu cardiotoxicitate dupa radioterapie toracica.
Medicul poate recomanda oprirea anumitor medicamente sau ajustarea dozelor, atunci cand cardiotoxicitatea pune viata pacientului in pericol. Decizia de modificare a tratamentului chimioterapic trebuie insa luata impreuna cu medicul oncolog, pentru a nu compromite sansele de vindecare a cancerului.
Medicul cardiolog poate prescrie anumite medicamente care sa imbunatateasca functia cardiaca:
• Inhibitori de enzima de conversie, pentru a deschide arterele si a imbunatati fluxul sanguin
• Beta-blocante, pentru a creste fluxul sanguin si a scadea frecventa cardiaca
• Digoxina, pentru a corecta aritmiile cardiace
• Diuretice pentru a elimina fluidul acumulat in exces in corp
• Vasodilatatoare, pentru a imbunatati fluxul sanguin
Nu exista un mod eficient de a preveni cardiotoxicitatea indusa de medicamentele chimioterapice, intrucat acestea sunt deseori cea mai buna optiune de tratament pentru cancer. Este insa important sa discutati riscurile si beneficiile tratamentului oncologic, atunci cand vi se propune schema de tratament.
Puteti identifica semnele cardiotoxicitatii din timp, prin controale regulate la medicul cardiolog, ceea ce poate imbunatati prognosticul pe termen lung. Identificarea precoce a afectiunilor cardiace si tratarea lor este esentiala pentru a prezerva pe cat posibil functia cardiaca.
Cardiotoxicitatea poate fi reversibila. Studiile arata ca in special cardiotoxicitatea indusa de trastuzumab poate fi reversata, dupa incheierea tratamentului chimioterapic. Dupa utilizarea antraciclinelor, cardiotoxicitatea este deseori ireversibila.
Apelati la ajutor medical de urgenta daca experimentati simptome ale unei complicatii cardiace severe, precum:
• Palpitatii persistente sau foarte puternice
• Ameteala, senzatie de lesin, lipotimie, sincopa
• Dispnee rapid progresiva sau durere toracica
• Tumefiere la nivelul buzelor sau gatului, modificarea vocii
• Edeme ale membrelor inferioare
• Crestere in greutate de mai mult de 2 kg intr-o saptamana
Cardiotoxicitatea este termenul folosit pentru leziunile cardiace induse de tratamentul chimioterapic, utilizat in majoritatea formelor de cancer. Cardiotoxicitatea este diagnosticata cel mai des la adultii care au urmat tratament chimioterapic in copilarie, dezvoltand acum semne si simptome ale cardiomiopatiei sau insuficientei cardiace. Beneficiile tratamentului chimioterapic depasesc riscurile cardiovasculare, insa este important sa discutati cu medicul oncolog despre riscurile la care urmeaza sa va expuneti pe durata tratamentului.
Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16858-chemotherapy--the-heart-cardiotoxicity
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/cardiotoxicity