Amigdala este o regiune a creierului care este implicata in procesarea emotiilor, in special a fricii. Emotiile nu sunt date, dar ele reprezinta unul dintre modurile prin care creierul nostru ne mentine in siguranta si ne face constienti de mediul inconjurator. De exemplu, frica si anxietatea exista pentru a ne avertiza cu privire la potentiale amenintari.
Deoarece emotiile noastre ne informeaza despre mediul inconjurator, ele au un impact asupra comportamentului. Atunci cand emotiile servesc drept avertisment cu privire la un potential pericol, putem actiona pentru a ne proteja.
In acelasi timp, emotiile noastre nu ne ofera intotdeauna informatii exacte despre amenintari si ne pot provoca anxietate si stres atunci cand nu suntem de fapt in pericol.
Potrivit expertilor, amigdala este o parte a creierului responsabila pentru diverse emotii, inclusiv frica, furia, placerea si anxietatea.
Aceasta joaca un rol in recunoasterea si raspunsul la pericolele potentiale. Cu toate acestea, amigdala poate deveni, de asemenea, hiperactiva in cazul supravietuitorilor de traume, contribuind la simptomele tulburarii de stres posttraumatic.
In plus, cercetarile arata ca amigdala este implicata in tulburarile de dispozitie, inclusiv in tulburarea depresiva majora.
Raspunsurile emotionale, inclusiv frica, declanseaza raspunsuri comportamentale.
Amigdala este implicata in reglarea anxietatii, a agresivitatii, a raspunsurilor la stres, a amintirilor legate de emotii si a cognitiei sociale. Ea joaca un rol in activarea raspunsului de lupta sau de fuga, influentand modul in care reactionam la situatii potential periculoase.
Desi acest lucru este adaptiv si ne ajuta sa ramanem in siguranta, poate deveni dereglementat si poate duce la un raspuns hiperactiv. Persoanele cu o amigdala hiperactiva pot experimenta aceste raspunsuri chiar si atunci cand nu sunt in pericol. Acest lucru poate fi stresant si epuizant.
Deoarece amigdala este conectata la amintirile de natura emotionala, precum si la emotiile actuale, este implicata in amintirile de tip flashbulb, care sunt amintiri vii si detaliate ale unor evenimente sau momente istorice surprinzatoare si semnificative din punct de vedere emotional.
In timp ce craniul protejeaza creierul de leziuni, amigdala nu este imuna la vatamari: atat interne, cat si externe.
Ea poate fi lezata de afectiuni precum accidentul vascular cerebral, infectiile, bolile neurodegenerative si tumorile cerebrale. Comotiile sau leziunile cerebrale traumatice pot duce, de asemenea, la afectarea amigdalei.
Desi leziunile amigdalei pot fi ireversibile, exista inca o posibilitate de recuperare, in special cu sprijin si tratament. Creierul are o capacitate remarcabila de compensare si reorganizare, cunoscuta sub numele de neuroplasticitate.
Neuroplasticitatea permite sistemului nervos sa se adapteze si sa se schimbe in functie de daune sau de nevoi.
De exemplu, in cazul unui accident vascular cerebral, creierul se poate reorganiza si rearanja caile neuronale pentru a compensa si a permite functionarea in ciuda leziunilor.
Amigdala se declanseaza (sau se activeaza) ca raspuns la amenintari percepute, pentru a ne mentine in siguranta prin activarea raspunsurilor de frica. Aceasta activare actioneaza prin intermediul sistemului nervos autonom, crescand ritmul cardiac, tensiunea arteriala, respiratia si vigilenta.
Prin activarea sistemului nervos autonom, amigdala ne pregateste sa ne protejam si sa ramanem in siguranta. Ea ne permite sa reactionam rapid la o amenintare perceputa. De exemplu, daca un animal ne ataca si trebuie sa scapam, acest raspuns ne asigura ca avem energia si puterea musculara necesare pentru a fugi. Daca nu suntem in masura sa scapam, acest raspuns directioneaza resursele catre lupta impotriva amenintarii.
Dupa ce amenintarea a disparut sau atunci cand ne dam seama ca nu a existat nicio amenintare de la bun inceput, amigdala are rolul de a reduce din nou puterea cu ajutorul lobului frontal. Exista mecanisme de atenuare a acestui raspuns, astfel incat sa nu ne aflam intr-o stare constanta de anxietate. Partea frontala a creierului franeaza amigdala si semnaleaza ca nu mai exista pericole urgente.
Cu toate acestea, pentru unele persoane, lobul frontal nu opreste in mod eficient starea declansata de amigdala. Dupa cum am mentionat mai devreme, acest lucru poate aparea in urma unei traume. Daca cineva traieste intr-o stare cronica de stres sau de trauma, amigdala poate ramane activata pe termen lung din necesitate. Aceasta vigilenta constanta este menita sa asigure supravietuirea. Desi ne poate tine in siguranta pe moment, ne oboseste in timp.
Atunci cand circuitul cerebral cognitiv-emotional, conexiunea dintre amigdala si alte parti ale creierului care ii regleaza activarea, nu reuseste sa dezactiveze amigdala in mod corespunzator, aceasta poate duce la simptome depresive si anxioase.
Vestea buna este ca, chiar daca amigdala devine hiperactiva ca raspuns la traume sau leziuni, este posibil sa se inverseze aceste efecte. Amigdala poate fi antrenata. Creierul interactioneaza cu regiuni cheie si formeaza circuite, iar cel mai bun exercitiu intareste aceste circuite.
In esenta, putem intari conexiunea dintre amigdala si lobul frontal pentru a stimula de-escaladarea.
Terapia efectuata de un profesionist calificat in domeniul sanatatii mintale poate aborda simptomele asociate cu o amigdala hiperactiva. Terapia informata de traume poate fi deosebit de utila pentru persoanele care au trait evenimente traumatice. Terapeutii pot ajuta, de asemenea, sa dezvolte abilitati si tehnici pentru a reduce activarea amigdalei, cum ar fi exercitiile de relaxare care pot reduce activarea in sistemul nervos autonom.
Iata cateva sfaturi pentru dezactivarea amigdalei si angajarea lobului frontal:
• Respiratie profunda: Respirati lent, adanc si concentrati-va pe expiratie.
• Miscare fizica: Angajati-va in activitati fizice precum mersul pe jos sau dansul pentru a regla amigdala.
• Terapie cognitiv-comportamentala: Inlocuiti tiparele de gandire negative sau catastrofice cu unele mai pozitive si mai realiste.
Intelegand rolul amigdalei si invatand sa ii reglam activarea, ne putem gestiona emotiile si ne putem imbunatati starea de bine.
Bibliografie
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3181681/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537102/
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0896627305008238