Tulburarea de adaptare se refera la dificultatile de a face fata factorilor de stres din viata si poate aparea in situatii precum mutarea intr-un oras nou, schimbarile in relatii sau tranzitia catre o noua cariera. Acest termen a fost folosit de clinicieni de peste 50 de ani pentru a descrie persoanele care se confrunta cu o situatie stresanta sau cu circumstante continue care le cauzeaza suferinta.
Tulburarile de adaptare sunt printre cele mai frecvent diagnosticate probleme de sanatate mentala si pot afecta atat copiii, adolescentii, cat si adultii. Conform majoritatii studiilor, aproximativ 1% din populatie poate dezvolta o tulburare de adaptare la un moment dat.
Simptomele tulburarii de adaptare sunt definite conform DSM-5, manualul de diagnosticare utilizat de clinicieni pentru identificarea afectiunilor mentale.
Aceste simptome includ dezvoltarea unor manifestari emotionale sau comportamentale ca raspuns la un factor de stres identificabil, care apare in decurs de trei luni de la debutul stresorului. Pentru a fi considerate semnificative clinic, aceste simptome si comportamente trebuie sa provoace o suferinta marcanta, disproportionata fata de gravitatea sau intensitatea factorului de stres, si/sau sa afecteze in mod semnificativ sfera sociala, ocupationala sau alte aspecte importante ale functionarii individului.
Simptomele nu trebuie sa persiste mai mult de sase luni de la incetarea stresorului si nu pot fi considerate o reactie normala de doliu. De asemenea, tulburarea de adaptare nu trebuie sa indeplineasca criteriile pentru alte tulburari psihice, cum ar fi depresia sau anxietatea.
Clinicienii pot specifica modul in care simptomele afecteaza individul, indicand daca tulburarea de adaptare este cu dispozitie depresiva, caracterizata prin dispozitie trista, anhedonie, plans facil sau sentimente de deznadejde; cu elemente depresiv-anxioase, in care predomina o combinatie de depresie si anxietate; cu tulburari de comportament, in care schimbarile comportamentale sunt predominante; cu tulburare mixta a emotiilor si a conduitei, in care apar atat simptome emotionale (depresie, anxietate), cat si tulburari ale conduitei; nespecificata, aplicabila reactiilor dezadaptative care nu pot fi clasificate intr-unul dintre subtipurile specifice ale tulburarii de adaptare.
Cauzele tulburarilor de adaptare pot fi diverse si pot include evenimente unice, cum ar fi dezastre naturale, schimbarea locului de munca, mutarea intr-un oras nou sau casatoria. Uneori, tulburarile de adaptare pot aparea in urma unor dificultati continue, precum stresul asociat cu lansarea unei afaceri sau cu mutatul de acasa pe perioada studiilor.
Nu este intotdeauna clar de ce unele persoane se adapteaza mai usor decat altele la circumstantele stresante. Chiar si in cazul in care o intreaga familie sau un grup de copii este expus acelorasi situatii stresante, unii pot dezvolta tulburari de adaptare, in timp ce altii nu.
In timp ce orice circumstanta stresanta a vietii va poate expune riscului de a dezvolta o tulburare de adaptare, modul in care gestionati stresul joaca un rol important in dezvoltarea sau evitarea acesteia. De asemenea, anumiti factori pot influenta modul in care va adaptati, precum: experienta anterioara de viata (un nivel semnificativ de stres in copilarie poate creste riscul de a dezvolta probleme de sanatate mentala, inclusiv tulburari de adaptare), circumstante dificile de viata (nivelul mai mare de stres zilnic poate face mai dificila adaptarea la schimbari stresante suplimentare).
Diagnosticul tulburarii de adaptare nu se bazeaza pe un test specific, ci pe un interviu efectuat de un medic psihiatru sau psiholog pentru a evalua simptomele. Medicul poate efectua teste de rutina pentru a exclude probleme medicale subiacente ca sursa a simptomelor. Dupa excluderea acestor cauze medicale, se poate recomanda o evaluare suplimentara realizata de un psiholog.
Psihologul va poate solicita sa completati scale sau chestionare pentru a colecta informatii relevante. De asemenea, este posibil sa vi se solicite sa oferiti detalii despre simptomele si experientele dvs. de viata stresante (este posibil sa nu recunoasteti o experienta de viata stresanta care a cauzat tulburarea de adaptare). Diagnosticul se realizeaza conform criteriilor din DSM-5.
Tratamentul tulburarii de adaptare poate implica psihoterapie, medicatie sau o combinatie intre cele doua.
Terapia conversationala este adesea preferata si poate include diverse tipuri de terapie, in functie de expertiza terapeutului si de nevoile individului. Aceasta ofera sprijin emotional, ajuta la identificarea abilitatilor sanatoase de adaptare, invata strategii de gestionare a stresului si promoveaza obiceiuri sanatoase. In cazul in care sunteti parintele sau partenerul unei persoane cu tulburare de adaptare, poate fi recomandata si terapia familiala pentru a invata cum sa sprijiniti persoana respectiva.
In cazul in care depresia sau anxietatea insotesc tulburarea de adaptare, pot fi prescrise medicamente precum antidepresivele sau anxioliticele. Cu toate acestea, este important sa discutati cu medicul inainte de a face orice ajustare sau intrerupere a terapiei medicamentoase.
Daca simtiti ca nu va reveniti dupa un eveniment stresant, puteti lua masuri pentru a va imbunatati rezistenta si a va ajuta sa va simtiti mai bine.
Este benefic sa participati la activitati recreative care va aduc bucurie si va ajuta sa va relaxati, reducand astfel nivelul de stres. Asigurati-va ca identificati acele activitati care va fac bine si alocati timp pentru ele in rutina dumneavoastra zilnica.
Acordati atentie bunastarii dumneavoastra generale, inclusiv un somn adecvat, o alimentatie sanatoasa si exercitii fizice regulate.
Puteti explora diverse strategii, precum ascultarea muzicii preferate sau practicarea meditatiei, care va pot ajuta sa va destindeti si sa va recuperati echilibrul emotional.
Evitati strategiile nesanatoase, cum ar fi consumul excesiv de alimente sau alcool, care pot agrava problemele pe termen lung.
Cautati sprijin social din partea prietenilor si familiei care va sustin si inteleg. Petreceti timp cu acestia si implicati-va in grupuri de sprijin, fie online, fie in persoana, unde puteti impartasi experiente similare cu cei care au trecut prin situatii stresante. Aceasta conexiune cu altii poate fi benefica in procesul de adaptare si recuperare.
Infruntati provocarile intr-un mod direct si nu evitati problemele care va provoaca stres. Abordarea directa a acestor probleme va va ajuta sa reduceti stresul pe termen lung si sa gasiti solutii mai eficiente. Fiti proactivi in rezolvarea problemelor si veti observa o imbunatatire in gestionarea stresului si adaptarea la situatii dificile.
Majoritatea oamenilor se vor confrunta cu aparitia tulburarii de adaptare la un moment dat in viata lor. Aceasta nu este, insa, un semn de slabiciune si nu trebuie sa lasati sentimentele de vina si rusine sa va afecteze. In schimb, fiti proactivi in ceea ce priveste grija fata de propria persoana si cautati ajutor profesional pentru a va sustine in eforturile dumneavoastra.
Bibliografie:
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/adjustment-disorders
https://www.hopkinsguides.com/hopkins/view/Johns_Hopkins_Psychiatry_Guide/787068/all/Adjustment_Disorder