Diverticulul este termenul medical ce se refera la o structura patologica, anormala, cu forma de sac, de dimensiuni mici. Diverticulul poate aparea in aproape orice regiune a tractului digestiv.
Atunci cand se formeaza un diverticul la jonctiunea dintre faringe si esofag, acesta poarta numele de diverticul Zenker. Esofagul este primul segment al tubului digestiv, fiind conexiunea dintre stomac si cavitatea bucala (de care se leaga prin faringe). Faringele este localizat in regiunea posterioara a gatului, intre cavitatea nazala si cavitatea orala.
Diverticulul Zenker are localizare tipica in hipofaringe, cea mai inferioara parte a faringelui, fiind regiunea in care faringele se continua cu esofagul. Regiunea exacta in care apare acesta poarta numele de triunghi Killian, fiind situata posterior.
Diverticulul Zenker este rar, afectand intre 0.1% si 0.10% din populatia globala.
Tinde sa apara mai frecvent la adultii de varsta mijlocie si la varstnici, in special in randul persoanelor cu varsta cuprinsa intre 70 si 80 de ani. Diverticulul Zenker este rar intalnit la persoanele cu varsta de sub 40 de ani.
Este mai frecvent in randul barbatilor decat in randul femeilor.
Dificultatile de inghitire poarta numele de disfagie. Disfagia este primul si cel mai important simptom dat de aparitia diverticulului Zenker, afectand pana la 90% dintre pacientii diagnosticati.
Alte semne si simptome ce pot aparea includ:
• Regurgitarea alimentelor nedigerate si a medicamentelor administrate oral
• Halena (respiratie urat mirositoare)
• Voce ragusita
• Tuse persistenta
• Aspiratie pulmonara a alimentelor si lichidelor ingerate
• Senzatia de corp strain la nivelul gatului
In lipsa tratamentului, simptomele evolueaza si se inrautatesc, iar riscul de complicatii creste semnificativ.
Procesul de inghitire (deglutitie) este unul complex, ce necesita coordonarea musculaturii cavitatii orale, a faringelui si a esofagului.
Atunci cand inghititi, un muschi circular numit sfincter esofagian superior se deschide, permitand alimentelor mestecate sa treaca din faringe in esofag. Acest sfincter se inchide imediat, pentru a preveni regurgitarea continutului esofagian.
Formarea diverticulului Zenker este asociata cu disfunctia de sfincter esofagian superior. Atunci cand sfincterul nu se deschide suficient de mult, creste presiunea in jonctiunea faringo-esofagiana. Excesul de presiune impinge treptat tesutul peretelui esofagian in exterior, pana se formeaza un diverticul.
Refluxul gastro-esofagian si modificarile de structura si de tonus muscular legate de varsta au de asemenea rol in aparitia diverticulului Zenker.
Daca experimentati simptome sugestive pentru un diverticul esofagian Zenker, asigurati-va ca faceti o vizita la medic, pentru a primi un diagnostic corect.
Medicul dumneavoastra va va recomanda un consult specializat la medicul gastroenterolog. Acesta va analiza simptomele, istoricul medical si va efectua un examen obiectiv.
Testele paraclinice utilizate pentru diagnostic au ca scop identificarea diverticulului, caracterizarea acestuia si evaluarea eventualelor complicatii.
Principalul test paraclinic utilizat este numit examen baritat. Acesta presupune efectuarea unei radiografii dupa ingestia in prealabil a unei substante de contrast pe baza de bariu. Substanta de contrast permite vizualizarea detaliata a diverticulului, atat in repaus cat si in timpul deglutitiei.
Uneori sunt prezente si alte patologii asociate diverticulului Zenker, ce pot fi diagnosticate tot de catre medicul gastroenterolog.
Un alt test util in stabilirea diagnosticului este endoscopia digestiva superioara.
Cazurile blande si moderate de diverticul Zenker nu necesita tratament imediat.
In functie de simptome si marimea diverticulului, medicul va decide daca este nevoie de tratament si care este optiunea optima pentru dumneavoastra.
Modificarea obiceiurilor alimentare poate imbunatati simptomatologia. Consumul unor cantitati mai mici de alimente si mestecarea riguroasa, precum si consumul de apa in timpul mesei, poate ameliora tabloul clinic.
Endoscopia digestiva superioara este atat o metoda diagnostica, cat si o metoda de tratament a diverticulului.
Medicul foloseste endoscopul, un tub lung, subtire si flexibil, dotat cu o mica camera in capat, cu ajutorul caruia poate vizualiza diverticulul si restul esofagului. Endoscopul poate fi utilizat pentru a insera instrumente in esofag. Prin endoscopie se poate realiza o incizie in peretele ce separa esofagul de diverticul.
Tratamentul endoscopic are insa cateva riscuri, astfel fiind contraindicat in urmatoarele situatii:
• Un diverticul de dimensiuni mici
• IMC mare (indice de masa corporala)
• Dificultati de extensie a gatului
Endoscopia flexibila are mai putine riscuri decat cea rigida. Este nevoie deseori de proceduri endoscopice multiple.
Cazurile mai severe de diverticul Zenker necesita de cele mai multe ori interventie chirurgicala, acestea fiind cazuri in care tratamentul endoscopic nu este eficient. Aceasta se poate realiza clasic sau laparoscopic, in functie de pacient si de recomandarea medicului chirurg.
Interventia chirurgicala pentru diverticulul Zenker se realizeaza sub anestezie generala. Incizia va fi la nivelul gatului, iar operatia poarta numele de diverticulotomie, fiind procedura de rezectie si indepartare totala a diverticulului.
Interventia chirurgicala deschisa are o rata mare de succes, cu sanse foarte mici de recidivare a simptomelor. Totusi, aceasta implica spitalizare de cateva zile si revenirea la consult post-operator in perioada imediata. Va fi de cele mai multe ori nevoie de o sonda de hranire nazo-gastrica in primele 7 zile post-operator, inainte de reluarea alimentatie orale.
In lipsa tratamentului, diverticulul Zenker va creste in dimensiuni, inrautatind simptomele. In timp, disfagia si regurgitarea pot afecta sever starea generala de sanatate, din lipsa abilitatii de alimentare si aparitia malnutritiei.
Aspiratia pulmonara este o complicatie severa si frecventa. Aceasta apare atunci cand alimentele trec in trahee si calea aeriana, in loc de esofag si tubul digestiv. Pneumonia de aspiratie apare din cauza alimentelor care ajung in plamani, fiind o afectiune severa si cu evolutie spre sepsis.
Complicatii mai rare ce pot aparea la pacientii cu diverticul Zenker includ:
• Obstructia esofagiana
• Hemoragia
• Paraliza corzilor vocale
• Carcinom esofagian
• Fistule
Aproximativ 30% dintre pacientii diagnosticati cu diverticul Zenker trec printr-o interventie chirurgicala deschisa.
Operatia poate da anumite complicatii, precum:
• pneumonia
• mediastinita
• leziuni nervoase
• hemoragii
• infectii
• stenoza
• aparitia de fistule
Discutati intotdeauna cu medicul dumneavoastra despre riscurile unei interventii chirurgicale deschise, precum si despre riscurile patologiei in sine.
Prognostic
Prognosticul pe termen lung pentru pacientii cu diverticul Zenker este unul bun. Atunci cand diagnosticul se stabileste precoce si tratamentul se instaureaza corect si rapid, pacientii isi pot relua activitatile zilnice, calitatea vietii fiind semnificativ imbunatatita.
Diverticulul Zenker este afectiunea esofagiana in care apare o formatiune sub forma de sac in regiunea posterioara si superioara a esofagului. Prognosticul este foarte bun atunci cand diagnosticul si tratamentul se instaureaza precoce.
Bibliografie
https://www.healthline.com/health/zenkers-diverticulum#outlook
https://www.webmd.com/digestive-disorders/what-is-zenkers-diverticulum