Vezica urinara este un organ cavitar localizat in pelvis sau in abdomenul inferior, fiind un organ esential al sistemului uro-genital. Una dintre functiile sale principale este de stocare a urinii intre mictiuni, precum si de eliminare a urinii atunci cand exista semnale de evacuare de la creier si maduva spinarii.
Vezica neruogena reprezinta afectiunea in care vezica urinara si modul ei de functionare este afectata din cauza unei afectiuni neurologice. Exista doua tipuri majore de probleme ale vezicii urinare asociate cu vezica neurogena. In functie de nervii implicati si de natura leziunii, vezica devine fie hiperactiva (spastica, hiperreflexiva) sau inactiva (hipotona).
Disfunctia neurogena a vezicii urinare este foarte frecventa in randul persoanelor cu leziuni ale maduvei vertebrale, afectand mai mult de 90% dintre acestia.
Aproximativ 95% dintre pacientii diagnosticati cu spina bifida au disfunctie neurogena de vezica urinara. Afectiunea apare la pana la 80% dintre pacientii cu scleroza multipla.
Se intalneste si la pacienti cu boala Parkinson sau alte tipuri de boli neurologice. Afectiunile metabolice ce produc leziuni ale nervilor, precum diabetul zaharat, pot duce la vezica neurogena.
Astfel prevalenta vezicii neurogene este mare in randul persoanelor cu afectare a sistemului nervos, insa aceasta nu apare aproape niciodata in randul pacientilor sanatosi.
Vezica urinara neurogena poate fi congenitala, ceea ce inseamna ca este prezenta de la nastere, atunci cand exista defecte congenitale cauzatoare.
Afectiunile congenitale ce pot asocia vezica neurogena includ:
• Spina bifida (mielomeningocel). Aceasta patologie apare atunci cand maduva spinarii nu se inchide complet in timpul dezvoltarii intrauterine a fatului, in prima luna de sarcina. Mielomeningocelul acestor nou-nascuti duc frecvent la paralizie sau inervatie alterata, ceea ce favorizeaza vezica neurogena.
• Agenezia sacrata. In aceasta afectiune, portiunea inferioara a coloanei vertebrale si a maduvei spinarii lipseste complet.
• Paralizie cerebrala. Aceasta paralizie se refera la un grup de patologii cronice ce afecteaza abilitatea unei persoane de a controla miscarile corpului si postura. Este consecinta unor leziuni in multiple arii motorii din creier si poate aparea in timpul vietii intrauterine sau imediat dupa nastere, insa deseori este diagnosticata dupa primul an de viata.
Alte patologii ce pot produce vezica neurogena in timpul vietii, nefiind congenitale, includ:
• Accidentul vascular cerebral
• Boala Parkinson
• Scleroza multipla
• Tumorile sistemului nervos central
• Leziunile traumatice ale maduvei spinarii
• Interventia chirurgicala la nivelul maduvei spinarii
• Disfunctia erectila
• Alte traumatisme cranio-cerebrale sau pelvine
Cel mai comun simptom al vezicii neurogene este incontinenta urinara: incapacitatea de a controla reflexul de mictiune.
Alte simptome si semne sunt:
• Flux urinar slab, intermitent
• Urinare frecventa (de 8 sau mai multe ori pe zi)
• Tenesme vezicale (senzatia imperioasa de urinare)
• Urinare dureroasa (disurie)
• Pierderi involuntare de urina
Daca medicul dumneavoastra suspecteaza prezenta vezicii neurogene, acesta va face o analiza a simptomelor, a istoricului medical personal si va cere cateva examinari paraclinice. Examinarile difera in functie de varsta pacientului, intrucat diagnosticul la nou-nascut se poate stabili ceva mai dificil.
Testele pot include una sau mai multe dintre urmatoarele:
• Studiu urodinamic: Acestea sunt teste functionale urologice ce masoara cantitatea de urina pe care vezica o poate mentine in interior, presiunea intravezicala, fluxul urinar si capacitatea de golire a vezicii. Studiul urovezical se realizeaza cu ajutorul unor senzori plasati la nivelul pielii, aproape de uretra sau rect. Senzorii inregistreaza activitatea nervilor si a musculaturii cu rol in stocarea si eliminarea urinii.
• Cistoscopie: Medicul urolog va efectua aceasta procedura pentru a vizualiza interiorul vezicii urinare si uretra, folosind un instrument special numit cistoscop.
• Examinare ecografica
• Radiografie pelvina
• CT pelvin
• RMN
Nu exista un tratament curativ pentru vezica neurogena, insa simptomele pot fi gestionate si ameliorate semnificativ. Medicul va decide impreuna cu pacientul care este cea mai buna optiune de tratament si va tine cont de cauza afectiunii.
Astfel, optiunile de tratament pot fi:
• Modificari ale stilului de viata: Acestea pot include evitarea anumitor alimente si bauturi cu efect iritant asupra vezicii urinare: alcoolul, bauturile ce contin cafeina sau acid. Mentinerea unui nivel normal de glucoza in sange si ameliorarea constipatiei sunt de asemenea foarte utile.
• Cateterizare intermitenta. Cateterele sunt tuburi subtiri si flexibile ce pot fi inserate prin uretra pana in vezica urinara, pentru a drena urina. In unele cazuri cateterizarea poate fi facuta acasa si vezica va fi golita regulat, conform unui orar prestabilit
• Cateterizare continua. Acest lucru presupune purtarea continua si permanenta a unui cateter urinar, care va trebui schimbat periodic pentru a evita complicatiile
• Tratament medicamentos
• Injectii cu toxina botulinica. Medicul poate injecta toxina botulinica in vezica urinara sau in sfincterul urinar pentru a relaxa musculatura si a reduce presiunea intravezicala
• Cistoplastie de augumentare. In aceasta interventie chirurgicala, medicul chirurg urolog va rezeca un segment de colon si il va atasa peretelui vezicii neurogene. Acest lucru reduce presiunea din vezica urinara.
Pacientii cu vezica neurogena au risc crescut de a dezvolta alte afectiuni urologice precum infectii urinare repetate, leziuni renale, reflux vezicoureteral si calculi urinari. Calitatea vietii poate avea de suferit din cauza incontinentei urinare, astfel ca tratamentul devine foarte important pentru pacienti.
Daca sunteti diagnosticat cu orice tip de tulburare a sistemului nervos, exista sanse foarte mari ca medicul sa realizeze deja teste de tip screening pentru vezica neurogena. Totusi, este important sa fiti sincer cu medicul si sa raportati atunci cand apar simptomele urologice.
Vezica neurogena poate fi gestionata cu tratament simptomatic, chiar daca nu exista tratament curativ. Aceasta apare in randul pacientilor cu boli ce afecteaza sistemul nervos. Metodele de tratament se personalizeaza in functie de pacient si pot include modificari ale stilului de viata, tratament medicamentos si interventie chirurgicala.
Bibliografie
https://emedicine.medscape.com/article/453539-overview
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15133-neurogenic-bladder