Scleroza multipla este o patologie a sistemului nervos central, ceea ce inseamna ca afecteaza structural si functional creierul si maduva spinarii. Scleroza multipla pediatrica este varianta ce afecteaza copiii si este o patologie autoimuna inflamatorie: celulele albe imune ale corpului patrund in sistemul nervos central si cauzeaza leziuni.
Stratul de mielina protector de la nivelul fibrelor nervoase este intrerupt, ceea ce permite anticorpilor sa patrunda in sistemul nervos central (SNC) si sa produca distructii tisulare. Procesul de intrerupere a stratului de mielina se numeste proces de demielinizare.
In scleroza multipla pediatrica, este specific caracterul recidivant al simptomelor: semnele si simptomele apar si dispar periodic.
Din totalul cazurilor de scleroza multipla la adulti, aproximativ 5% au debut in copilarie. Inainte de pubertate, prevalenta bolii este egala intre cele doua sexe. Dupa pubertate, raportul este de 2-3 la 1 (fete vs baieti) datorita modificarilor hormonale cu rol in dezvoltarea patologiei.
Cauza exacta a sclerozei multiple pediatrice nu este cunoscuta.
Totusi, studiile au demonstrat rolul important al urmatorilor factori de risc:
• Expunerea la toxine precum fumul de tigara sau pesticidele
• Nivelurile scazute de vitamina D
• Obezitatea infantila
• Afectiuni genetice, in special in ceea ce priveste sistemul imun
• Infectia cu virusul Epstein-Barr (mononucleoza infectioasa)
Desi este o patologie legata de disfunctia sistemului imun, scleroza multipla nu este o boala contagioasa si astfel nu poate fi transmisa la alti copii.
Simptomele sclerozei multiple variaza de la pacient la pacient si pot varia chiar si la acelasi pacient, de la o zi la alta.
Simptomele se pot clasifica in simptome senzoriale (implica modificari ale senzatiilor fizice si somatice) sau simptome motorii (modificari ale miscarilor).
Alte categorii de simptome sunt cele vizuale, emotionale, modificari ale gandirii si modificari de mers. Totusi, majoritatea copiilor au doar cateva din aceste simptome, nu pe toate si nu din fiecare categorie.
Cele mai comune simptome includ:
• Senzatia de amortire si furnicaturi la nivelul mainilor si picioarelor (parestezii)
• Ameteli, dificultati de mers si de mentinere a echilibrului
• Fatigabilitate, slabiciune, tremor al extremitatilor
• Probleme de concentrare si memorie, depresie, anxietate
• Vedere neclara, tulburari de vedere, vedere dubla
• Sensibilitate crescuta la caldura
Diagnosticul sclerozei multiple pediatrice este un diagnostic majoritar clinic, realizat de catre medicul pediatru impreuna cu alti medici specialisti in pediatrie (neurolog pediatru, medic genetician etc).
Exista ghiduri diagnostice utilizate pentru a interpreta semnele si simptomele pacientului. Testele paraclinice de diagnostic includ in principiu teste imagistice neurologice precum RMN cranio-cerebral, impreuna cu un consult neurologic specializat.
In ceea ce priveste diagnosticul diferential, principalele patologii similare sclerozei multiple pediatrice sunt infectiile acute, neuromielita, encefalita autoimuna si vasculita sistemului nervos central.
Medicul pediatru poate suspiciona diagnosticul de scleroza multipla atat pe baza simptomelor pacientului, cat si pe baza unor semne specifice. Unul dintre cele mai precoce semne ce apare la acesti pacienti este nevrita optica, ceea ce inseamna pierderea dureroasa a vederii la unul dintre ochi sau la ambii ochi. |
Astfel, desi nu este un criteriu unic valabil, nevrita optica diagnosticata la un copil sau adolescent trebuie sa ridice suspiciunea de scleroza multipla. Mai departe, scleroza multipla se va diagnostica pe baza criteriilor internationale de diagnostic.
Alte teste paraclinice includ analize uzuale de sange si examenul de urina, precum si analiza lichidului cefalorahidian (obtinut in urma unei punctii lombare). Atunci cand examinarea IRM nu este echivoca, se pot utiliza si alte teste imagistice precum CT.
Timp de multi ani, organizatiile internationale nu au aprobat tratamente specifice pentru scleroza multipla pediatrica. Astfel, de cele mai multe ori se utilizau tratamentele concepute pentru adulti, in doze si scheme modificare de tratament.
Medicamente cu indicatie pediatrica sunt inca in curs de cercetare pentru a fi administrate pacientilor pediatrici cu scleroza multipla.
Scopul terapiei nu este de a vindeca patologia, ci de a reduce numarul de recidive (numite si atacuri de scleroza) si de a controla numarul de leziuni morfologice ce sunt evidentiate la examinarile RMN. Astfel, obiectivul general este de a incetini progresia boli si de a preveni dizabilitatea pe termen lung.
Medicul pediatru, impreuna cu medicul neurolog, vor concepe scheme de tratament ce includ medicamente simptomatice, administrate copiilor pentru a le ameliora simptomele (durerea, anxietatea, depresia, fatigabilitatea).
Medicul copilului dumneavoastra va recomanda, de asemenea, si psihoterapia, in special in cazul adolescentilor.
Pentru acesti copii, la fel ca si pentru copiii sanatosi, stilul de viata sanatos, cu activitate fizica si somn odihnitor este esential.
In ceea ce priveste complicatiile sclerozei multiple, efectele adverse ale tratamentului sunt adesea suparatoare pentru copil si parinti. Astfel de simptome includ durerile de cap, diareea si tulburarile digestive, sinuzita, durerea de spate, durerea la nivelul mainilor si picioarelor. In ciuda acestor efecte adverse si/sau a altor efecte mult mai severe, tratamentul sclerozei multiple trebuie intotdeauna initiat, in incercarea de a preveni dizabilitatea permanenta si dezintegrarea completa a sistemului nervos central al copilului.
Discutati cu medicul dumneavoastra despre modalitatile posibile de combatere si reducere, pe cat posibil, a acestor efecte adverse.
Desi nu exista recomandari exacte in ceea ce priveste nutritia pacientilor si nu exista o dieta specifica, studiile au demonstrat o corelanta puternica intre dieta nesanatoasa si rata crescuta de recidive ale bolii la copii. Astfel, copiii diagnosticati cu scleroza multipla trebuie sa beneficieze de dieta zilnica echilibrata, bogata in nutrienti si vitamine.
In ultimii ani, datorita noilor optiuni de tratament specific pediatric si datorita centrelor nationale de ingrijire si recuperare pentru acesti pacienti, prognosticul s-a imbunatatit considerabil. Pacientii pediatrici au nevoie de intalniri frecvente cu echipa medicala, pentru a ramane sub observatie si pentru a beneficia de o gestionare corecta a bolii.
Scleroza multipla pediatrica va afecta in timp functia cognitiva a copiilor diagnosticati (gandirea, invatarea si memoria), insa metodele actuale de diagnosticare si tratament par sa incetineasca tot mai mult alterarea cognitiva.
Programele nationale tind sa imbunatateasca si optiunile de educatie pentru acesti copii, fiind nevoie de metode speciale, personalizate si tintite.
Prognosticul este ceva mai rezervat in cazul copiilor ce dezvolta scleroza multipla progresiva secundara, in urma numeroaselor recidive. Aceasta forma are o evolutie mai agresiva si mai rapida.
Scleroza multipla pediatrica este o boala autoimuna care nu beneficiaza de tratament curativ, insa metodele de diagnostic si tratament din ultimii ani tind sa imbunatateasca prognosticul copiilor diagnosticati. Degradarea cognitiva este principala problema, motiv pentru care este nevoie de ingrijire atenta medicala neuropsihiatrica si de conditii speciale de mediu si de educatie.
Bibliografie:
https://www.europeanreview.org/wp/wp-content/uploads/5747-5754.pdf
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5845207/