Traheobronsita reprezinta inflamatia acuta a arborelui respirator care intereseaza traheea si bronsiile principale. Frecventa acestei afectiuni este mai mare in sezonul rece (toamna - iarna).
Infectiile cailor respiratorii cauzate de bacterii sau virusuri pot determina aparitia traheobronsitei. Alti factori de risc care pot cauza aceasta inflamatie a cailor respiratorii sunt reprezentati de agenti iritantii precum fumul de tigara, praful sau expunerea la alte substante toxice.
De asemenea, in cazul pacientilor care au necesitat intubatie endotraheala (IOT) si ventilatie mecanica (VM), traheobronsita poate fi o complicatie a acestei proceduri medicale.
Afectiunea este, de obicei, autolimitanta, ceea ce inseamna ca se va remite de la sine dupa ce isi parcurge stadiul evolutiv, insa simptomatologia necesita tratament pentru a asigura confortul pacientului si pentru facilitarea respiratiei care va fi ingreunata ca urmare a acestui proces inflamator.
O manifestare precoce a inflamatiei traheobronsice este hiperemia mucoasei care captuseste lumenul cailor respiratorii. Ulterior, apare edemul, denudarea epiteliului respectiv, celulele responsabile de apararea organismului gazda (leucocitele) vor infiltra submucoasa si local, se produce un exudat muco-purulent.
Drept consecinta a acestor modificari apare ingustarea arborelui respirator, motiv pentru care respiratia va fi ingreunata, iar in functie de gradul de severitate, vor aparea simptomele specifice insuficientei respiratoria (dispnee, hipoxie, hipercapnie, efort respirator – tiraj intercostal, balans toraco-abdominal).
In majoritatea cazurilor, infectiile virale sunt responsabile de aparitia a peste 70% dintre cazurile de traheobronsita.
Virusurile gripale, paragripale, infectiile cu virusul sincitial respirator (VSR) sau cu adenovirusuri sunt principalele entitati virale care cauzeaza traheobronsita.
In ceea ce priveste agentii de natura bacteriana care pot cauza inflamatia traheobronsica, acestia pot complica o infectie virala deja existenta. Printre bacteriile responsabile de traheobronsita se afla Streptococul, Pneumococul, Haemophylus influenzae, Mycoplasma pneumoniae sau germenii anaerobi.
Premergator aparitiei traheobronsitei pot fi intalnite simptome ale infectiilor de cai respiratorii superioare (IACRS) precum, disfonia, rinoreea, odinofagia sau disfagia in unele cazuri.
De asemenea, o alta manifestare specifica in cazul traheobronsitei este tusea iritativa, uscata, care apare frecvent, trezeste adesea pacientul din somn si are un raspuns slab la tratament. Pot sa apara subfebrilitari sau febra, in general, moderata.
Stadiul evolutiv al traheobronsitei se manifesta in doua faze si se extinde pe durata a aproximativ opt – zece zile. Primele patru zile reprezinta faza de cruditate, cu tuse seaca, iritativa si suparatoare pentru pacient.
In faza urmatoare, cea de coctiune, tusea devine productiva. Pacientul elimina o expectoratie din ce in ce mai abundenta pe masura ce aceasta se desprinde de pe peretii cailor respiratorii.
Pentru inceput, produsul de expectoratie poate avea un aspect mucos, devenind apoi, muco-purulent, in unele cazuri putand prezenta si cateva striuri sangvinolente ca urmare a ruperii unor vase mici de sange care formeaza microvascularizatia submucoasei cailor respiratorii.
Din punct de vedere auscultatoric, apar raluri supraadaugate specifice pentru sediul inflamatiei de-a lungul lumenului respirator interesat.
In traheita se pot auzi ronhusuri, raluri bronsice mari. Inflamatia bronsiilor mari poate prezenta la auscultatie raluri ronflante si sibilante, in timp ce caile aeriente mici interesate de bronsita se aud sub forma unor raluri sibilante sau subcrepitante fine, uscate, prezente la inceputul inspirului.
In anumite cazuri, tusea poate fi un simptom persistent inca trei - patru saptamani dupa ce traheobronsita isi parcurge stadiul evolutiv.
Diagnosticul traheobronsitei acute este, in principal, unul clinic, acesta bazandu-se pe semnele si simptomele manifestate de pacient. Examinarile paraclinice sunt necesare pentru excluderea unor eventuale complicatii sau a asocierii unor alte patologii.
Efectuarea investigatiilor imagistice, in mod clasic, radiografia toracica, este indicata pentru pacientii care prezinta o simptomatologie mai severa sau care are o durata prelungita.
Traheobronsita necesita efectuarea unui diagnostic diferential, printre principalele afectiuni care trebuie excluse aflandu-se pneumoniile virale sau de cauza bacteriana. Acestea din urma asociaza la tabloul clinic si durerea toracica, starea generala a pacientului este mult influentata, iar febra este in general, mai mare. Focarele de condensare pulmonara evidentiate pe radiografia toracica efectuata ajuta la stabilirea unui diagnostic de certitudine, fiind specifice in cazul pneumoniilor.
Cand sputa devine purulenta, poate fi necesar examenul bacteriologic al acesteia pentru a pune in evidenta microorganismele care au generat aparitia traheobronsitei.
Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) nu are o importanta majora pentru stabilirea diagnosticului, nefiind un marker inflamator specific, motiv pentru care nu este indicata de rutina in cazul traheobronsitei. De asemenea, nici hemoleucograma nu ofera prea multe indicii paraclinice care sa ajute la stabilirea diagnosticului.
In mod particular, anumiti agenti patogeni pot genera afectarea sistemului respirator, cu suprapunere peste tabloul clinic al traheobronsitei si generarea unor dificultati in stabilirea diagnosticului. Mycoplasma pneumoniae este un exemplu de pneumonie atipica in acest caz.
Tratamentul traheobronsitei vizeaza preventia, simptomatologia si, nu in ultimul rand, etiologia inflamatiei. Din punct de vedere preventiv, este recomandata vaccinarea antigripala, mai ales in cazul persoanelor cu un status imunitar deficitar (varstnici, pacienti cu insuficienta respiratorie cronica, insuficienta renala sau cardiaca, diabetici, pacienti cu splenectomie sau care au tratament imunosupresor/ imunomodulator).
Simptomatic, febra necesita tratament antipiretic. Tusea iritativa poate fi ameliorata si sustinuta sa devina productiva pentru eliminarea produsului de expectoratie de la nivelul cailor respiratorii cu ajutorul unor substante mucolitice.
Etiologic, antibioterapia este necesara in cazul suprapunerii infectiei bacteriene, cu febra persistenta si simptomatologie mai zgomotoasa.
Posibile complicatii
Traheobronsita acuta se manifesta intr-un interval scurt de timp si se remite dupa parcurgerea celor doua faze de evolutie. In unele cazuri, aceasta poate prezenta unele complicatii.
Remiterea simptomatologiei cauzate de infectia virala poate recidiva la cateva zile cu exacerbarea manifestarilor tabloului clinic de insuficienta respiratorie in cazul in care apare si suprainfectia bacteriana.
Inflamatia traheobronsica poate fi urmata de o pneumonie interstitiala, cu febra moderata sau severa, tuse iritativa sau productiva si aparitia infiltratelor pulmonare bilaterale, a desenului pulmonar reticulo-nodular infrahilar bilateral. Simptomatologia respiratorie devine mai severa cu agravarea gradului de dispnee pe care o resimte pacientul.
Un alt aspect important este dat de capacitatea agentilor patogeni de natura virala de a afecta un numar variat de tesuturi, motiv pentru care traheobronsita se poate asocia cu patologii mai severe precum, encefalita, miocardita, sinuzita sau otita, in functie de sediul de diseminare al respectivului microorganism care genereaza inflamatia.
Bibliografie:
https://www.healthline.com/health/tracheobronchitis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5885235/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30390749/
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/tracheobronchitis