Tulburarea obsesiv-compulsiva (OCD) este o afectiune care determina o persoana sa aiba ganduri obsesive si compulsii. Tulburarea obsesiv-compulsiva legata de suicid este o forma a bolii in care gandurile intruzive sunt corelate cu sinuciderea.
Gandurile intruzive care apar din cauza tulburarii obsesiv-compulsive pot provoca un stres si un disconfort extrem de mari. In general, aceste ganduri se pot referi la lucruri specifice, cum ar fi contaminarea cu germeni, religia, sexul etc. Forma legata de suicid implica ganduri despre raul ce poate fi facut asupra propriei persoane sau curmarea propriei vieti.
In continuarea acestui articol sunt prezentate mai multe informatii esentiale despre tulburarea obsesiv-compulsiva legata de suicid, inclusiv despre simptomele, cauzele si tratamentele asociate.
Tulburarea obsesiv-compulsiva legata de suicid poate determina o persoana sa aiba ganduri, obsesii si compulsii care implica sinuciderea. Totusi, acest lucru nu inseamna ca persoana in cauza este sinucigasa. Persoanele cu aceasta forma de tulburare obsesiv-compulsiva pot gasi ideea de sinucidere mai degraba stresanta, tulburatoare si descurajanta decat eliberanta.
O persoana cu OCD legata de suicid va avea ganduri intruzive si compulsii legate de sinucidere. Aceste ganduri pot provoca anxietate sau suferinta extrema. Potrivit specialistilor, posibilele ganduri si obsesii legate de aceasta forma a bolii includ teama de a muri prin sinucidere, gandirea constanta la modalitati de a muri prin sinucidere, teama de a deveni deprimat, ceea ce ar putea duce la moartea prin sinucidere.
Persoanele care sufera de forma legata de suicid a tulburarii obsesiv-compulsive se pot gandi in mod repetat la modul in care ar putea muri prin sinucidere in situatii de zi cu zi, cum ar fi mersul pe jos in trafic. De asemenea, pot experimenta teama de imagini violente sau terifiante legate de sinucidere care le trec prin minte.
Forma legata de suicid a tulburarii poate face ca o persoana sa se simta obligata sa se angajeze in comportamente compulsive in incercarea de a suprima aceste ganduri.
Comportamentele si compulsiile de acest tip pot include gandirea excesiva pentru a determina daca se va actiona in urma ideilor persistente, evitarea situatiilor care pot declansa obsesiile, evitarea folosirii unor obiecte potential daunatoare, cum ar fi cutitele, cautarea de ajutor pentru gandurile avute, cautarea de asigurari din partea apropiatilor ca nu se va ajunge la sinucidere si interesarea despre diverse cazuri de sinucidere si conjuncturile in care acestea au avut loc.
Cauzele exacte care stau la baza aparitiei tulburarii obsesiv-compulsive nu sunt cunoscute. Cu toate acestea, cercetatorii au diverse teorii care pot declansa boala, exemplele incluzand factorii de mediu, factorii genetici si structura cerebrala.
Variatiile din anumite gene pot creste riscul unei persoane de a dezvolta tulburarea obsesiv-compulsiva. Aceste variatii apar in genele care ajuta la producerea unor proteine specifice si in cele care sunt implicate in comunicarea cerebrala. De asemenea, cercetatorii noteaza ca persoanele cu rude de gradul intai cu OCD au o probabilitate mai mare de a avea, la randul lor, aceasta afectiune.
Structura si functia creierului ar putea juca un rol in dezvoltarea tulburarii, deoarece specialistii au observat anumite modificari in structura creierului persoanelor cu acest diagnostic. Mai exact, au fost detectate anomalii in cortexul frontal si in zonele subcorticale la cei cu aceasta afectiune. Cu toate acestea, legatura dintre aceste anomalii si OCD este inca neclara, asa ca mai sunt necesare studii suplimentare.
Anumiti factori de mediu pot face ca o persoana sa fie mai predispusa la declansarea tulburarii obsesiv-compulsive. Traumele din copilarie, complicatiile din timpul sarcinii sau nasterii, evenimentele stresante din viata si chiar unele infectii ar putea fie elemente care sa joace roluri cheie.
Punerea diagnosticului de tulburare obsesiv-compulsiva va fi facuta de medicul psihiatru pe baza unor criterii specifice. Astfel, vor fi luate in calcul obsesiile si comportamentele compulsive care ocupa cel putin o ora pe zi si interfereaza cu alte activitati cotidiene, cum ar fi munca.
Medicul va discuta cu pacientul si va analiza natura gandurilor avute de acesta din urma. De asemenea, va trebui sa determine daca este vorba despre tulburare obsesiv-compulsiva legata de suicid sau daca persoana in cauza are tendinte sinucigase. Un diagnostic corect asigura implementarea unui tratament eficient si diminuarea riscului de sinucidere.
Exista mai multe optiuni de tratament care pot ajuta o persoana cu tulburare obsesiv-compulsiva legata de suicid. Astfel, medicii pot recomanda medicamente, psihoterapie sau chiar combinatii ale celor doua metode.
Terapia de expunere cu prevenire a raspunsului este una dintre modalitatile eficiente de tratament pentru persoanele cu tulburare obsesiv-compulsiva legata de suicid. Aceasta metoda este un tip de terapie cognitiv-comportamentala care presupune ca un terapeut sa expuna o persoana la frica avuta pana cand teama dispare.
In ceea ce priveste forma suicidara a tulburarii, terapeutul poate cere ca pacientul sa se concentreze asupra gandurilor intruzive. Concentrarea pe obsesii trebuie sa aiba loc in mod repetat pana cand nu mai provoaca suferinta.
Anumite medicamente pot ajuta la tratarea persoanelor cu OCD legata de suicid. Aceste medicamente pot include inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei, un tip de antidepresive care regleaza nivelul de serotonina din creier. Serotonina este o substanta chimica ce joaca un rol cheie in reglarea dispozitiei.
Stimularea magnetica transcraniana reprezinta o alta metoda de tratament pentru tulburarea obsesiv-compulsiva legata de sinucidere. Aceasta tehnica utilizeaza campuri magnetice pentru a stimula celulele nervoase din anumite parti ale creierului unei persoane. Medicii pot recomanda aceasta abordare alaturi de alte tratamente pentru OCD.
Potrivit unor studii de specialitate, stimularea magnetica transcraniana poate ajuta la reducerea simptomatologiei la aproximativ 45% dintre persoane la o luna de la tratament. Cu toate acestea, pot fi necesare sesiuni suplimentare ale terapiei de-a lungul timpului.
Tulburarea obsesiv-compulsiva legata de suicid este o forma de manifestare a tulburarii obsesiv-compulsive. Aceasta determina o persoana sa aiba ganduri, obsesii si compulsii legate de sinucidere. Cu toate acestea, a fi diagnosticat cu OCD legat de suicid nu inseamna ca persoana in cauza este sinucigasa. De asemenea, gandurile cu privire la sinucidere le provoaca de obicei persoanelor cu OCD legat de suicid suferinta si anxietate.
Specialistii din domeniul sanatatii mintale nu stiu exact care sunt cauzele care stau la baza aparitiei tulburarii obsesiv-compulsive. Acestia considera ca afectiunea poate fi rezultatul unor factori genetici si de mediu.
Tratamentele pentru OCD legat de suicid implica, de obicei, psihoterapia si medicatia. Discutia cu medicul psihiatru este foarte importanta, acesta putand sa evalueze corect situatia si sa ofere cel mai bun tratament.
Bibliografie:
https://iocdf.org/about-ocd/how-is-ocd-diagnosed/
https://www.intrusivethoughts.org/ocd-symptoms/suicidal-ocd/
https://medlineplus.gov/genetics/condition/obsessive-compulsive-disorder/
https://www.nimh.nih.gov/health/topics/obsessive-compulsive-disorder-ocd
https://psycnet.apa.org/record/2015-31751-029
https://www.psychiatry.org/patients-families/obsessive-compulsive-disorder/what-is-obsessive-compulsive-disorder