Cardiopatia hipertensiva reprezinta afectarea structurala si functionala a cordului ca urmare a valorilor tensionale crescute si netratate de-a lungul vietii. Hipertensiunea arteriala este definita ca valori ale tensiunii arteriale sistolice si diastolice mai mari de 140mmHg, respectiv 90mmHg.
Printre cauzele hipertensiunii se regasesc factori genetici, stimularea simpatica excesiva, mecanisme renale, hormonale sau vasculare.
In Statele Unite ale Americii, 1 din 3 adulti sunt diagnosticati cu hipertensiune arteriala, insa numai jumatate dintre ei au valorile controlate, complicatiile hipertensiunii fiind principala cauza de deces. De asemenea, potrivit studiului Framingham, hipertensiunea arteriala este considerata ca factor responsabil pentru aproximativ un sfert dintre cazurile de insuficienta cardiaca.
Afectarea organelor tinta
Diagnosticul de hipertensiune arteriala presupune masurarea valorilor tensionale, o anamneza complexa, un examen obiectiv detaliat si efectuarea investigatiilor suplimentare pentru identificarea organelor afectate.
Desi la suprafata pare o afectiune relativ silentioasa, o privire in detaliu poate reflecta afectarea diferitelor organe vitale ca urmare a hipertensiunii, acestea fiind cordul, ochii, rinichii, ochii, vasele de sange si creierul.
Afectarea cardiaca poate varia de la hipertrofia ventriculara stanga, disfunctie diastolica a ventriculului stang, boala coronariana, insuficienta cardiaca si chiar aritmie (cea mai des intalnita este fibrilatia atriala). Principalele metode de diagnostic aflate la indemana sunt electrocardiograma, ecocardiografia sau testul de efort.
Afectarea oculara ca urmare a hipertensiunii indelungate si netratate apare tardiv, insa toti pacientii hipertensivi ar trebui sa efectueze un consult oftalmologic de specialitate cu examenul fundului de ochi.
Rinichiul este deseori afectat de cresterea valorilor tensionale si necesita o atentie sporita in cadrul evaluarii pacientului hipertensiv. Cele mai utilizate investigatii pentru depistarea afectarii renale sunt determinarea creatininei serice si calcularea ratei filtrarii glomerulare, precum si raportul albumina/creatinina.
Principala afectiune a creierului datorata hipertensiunii este reprezentata de accidentul vascular cerebral, iar investigatiile folosite in practica medicala pentru diagnostic sunt CT/RMN cerebral, angioCT/angioRMN, teste de evaluare a afectarii cognitive.
Afectarea vaselor de sange se caracterizeaza prin accelerarea procesului de ateroscleroza de la nivelul vaselor mari si cresterea rigiditatii vasculare la nivelul vaselor mici.
Diagnosticul si tratamentul hipertensiunii arteriale sunt elemente esentiale in prevenirea dezvoltarii evenimentelor cardiovasculare fatale sau non-fatale. Cele mai de temut cmplicatii sunt infarctul miocardic secundar accelerarii procesului de ateroscleroza ca urmare a valorilor tensionale crescute, accidentul vascular cerebral, aritmii cardiace (fibrilatia atriala este cea mai frecventa), insuficienta cardiaca, afectarea renala etc.
Principalii factori de risc pentru dezvoltarea complicatiilor hipertensiunii sunt:
-valori tensionale crescute neglijate sau insuficient controlate;
-sedentarismul;
-asocierea diabetului zaharat;
-prezenta dislipidemiei;
-varsta >45ani;
-obezitatea;
-fumatul, consumul de alcool si alimentatia bogata in sare si grasimi;
Intrucat hipertensiunea este o afectiune "silentioasa" timp indelungat, simptomele apar in etapa in care deja exista afectarea altor structuri ale organismului. Printre simptomele cel mai des descrise de catre pacienti se regasesc durerea toracica, dispneea(lipsa de aer), palpitatii, senzatie de slabiciune, oboseala, ameteli, cefalee (dureri de cap), parestezii(amorteli) la nivelul membrului superior stang etc.
Diagnosticul de cardiopatie hipertensiva este stabilit in primul rand pe baza valorilor tensionale constant crescute ( determinate in cabinetul specialistului sau pe baza monitorizarii la domiciliu/ inregistrarea HolterTA/24h), impreuna cu alte investigatii suplimentare.
Electrocardiograma poate releva o posibila ingrosare a cordului sau alte tulburari de ritm /de conducere. Modificarile electrcardiogramei pot regresa in timp, normalizarea dimensiunilor cordului fiind associate cu o rata mai mica a evenimentelor cardiovasculare.
Din punct de vedere ecocardiografic, cordul poate fi apreciat atat structural, cat mai ales functional, ecografia furnizand informatii legate de dimensiunea ventriculului stang, a atriului stang, functiile sistolica si diastolica.
Tratamentul hipertensiunii arteriale este atat medicamentos, cat si nonfarmacologic, scopul principal fiind prevenirea afectarii organelor tinta si scaderea riscului de a dezvolta evenimente cardiovasculare cu potential fatal.
Tratamentul hipertensiunii, presupune in primul rand schimbarea dietei si a stilului de viata prin reducerea consumului de sare (<5g/zi), incurajarea consumului de fructe si legume (proaspete), peste de 2x/saptamana, nuci/alune crude, mentinerea unei greutati optime cu un IMC intre 20-25kg/m2 , prevenirea sedentarismului prin incurajarea activitatii fizice(minim 30minute de mers pe jos zilnic) dar si renuntarea la fumat si consumul moderat de alcool.
Tratamentul medicamentos cuprinde mai multe clase de antihipertensive, iar recomandarile actuale incurajeaza initierea terapiei bazata pe combinatii in doza fixa a doua preparate, la care se pot asocia ulterior si alte antihipertensive daca valorile tensionale nu sunt suficient controlate.
Urmarirea pacientului hipertensiv presupune controale regulate la 1luna, 3luni, 6luni si apoi anual, intrucat este extrem de importanta obtinerea controlului valorilor tensionale( optim <130/80mmHg la persoanele sub 65ani si <139/80mmHg la cei peste 65ani) si prevenirea complicatiilor hipertensiunii prin monitorizare biologica si teste imagistice specifice.
Pe langa tratamentul hipertensiunii, este foarte importanta depistarea si tratarea altor afectiuni asociate, precum dislipidemia, sindromul de apnee in somn, diabetul zaharat, boala cronica de rinichi etc.
Preventia aparitiei cardiopatiei hipertensive presupune anumite masuri simple dar necesare, si anume:
-tratamentul medicamentos trebuie luat regulat si modificarea dozelor/preparatelor trebuie facuta doar de catre medic in cadrul controalelor periodice;
-monitorizarea la domiciliu a valorilor tensionale sub tratament;
-controale periodice la medicul specialist;
-adoptarea unei diete echilibrate.
Hipertensiunea arteriala reprezinta o afectiune des intalnita, insa nu toti pacientii resimt cresterea valorilor tensionale. Odata diagnosticati, este foarte important sa consulte un medic cardiolog pentru evaluare si stabilirea tratamentului optim, scopul fiind prevenirea dezvoltarii complicatiilor si reducerea riscului cardiovascular global de evenimente fatale sau non-fatale.
Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21840-hypertensive-heart-disease
https://emedicine.medscape.com/article/162449-overview