Sindromul de abstinenta neonatal este o afectiune a nou-nascutului care apare atunci cand acesta este expus la substante adictive in timpul vietii intrauterine. Medicamentele care contin astfel de substante sunt cele din clasa opioidelor iar aceste medicamente traverseaza placenta si ajung si in organismul fatului, dupa administrarea materna.
Cele mai comune medicamente care administrate mamei pot cauza sindrom de abstinenta a nou-nascutului includ: codeina, oxicodona, morfina, metadona, amfetamina si buprenorfina. Toate acestea sunt utilizate ca antialgice majore, fiind derivati de opioide.
Alte substante ce pot cauza acest sindrom, fiind astfel toxice pentru nou-nascut, includ alcoolul, nicotina, unele medicamente antipsihotice (benzodiazepine) si unele medicamente antidepresive.
In cazul consumului, fatul va primi si metaboliza substantele opioide pe durata sarcinii, pentru ca mai apoi sa experimenteze simptome de sevraj dupa nastere, cand nu mai primeste medicamente prin intermediul placentei.
Desi poate fi dificil de identificat, sindromul de abstinenta da semne si simptome specifice, variabile de la un nou-nascut la altul. De regula, pacientii cu sindrom de abstinenta vor necesita internarea in sectia de terapie intensiva neonatala pana la disparitia simptomelor.
Simptomele variaza de la un caz la altul, atat din punct de vedere al duratei cat si a intensitatii. Simptomele posibile ale unui nou-nascut cu sindrom de abstinenta includ:
• Varsaturi si/sau diaree
• Febra, transpiratii profuze
• Tahipnee (frecventa respiratorie crescuta)
• Plans excesiv
• Plans de tonalitate foarte inalta
• Frisoane sau tremuraturi mai severe
• Eruptii cutanate
• Hiperreflexie (reflexe exagerate)
• Reflex de supt diminuat sau absent
• Tulburari de somn
• Tulburari de hranire/alaptare
Severitatea simptomelor depinde de substanta prezenta in organismul nou-nascutului, cantitatea acesteia si durata expunerii la medicamentul respectiv, in timpul vietii intrauterine.
In cazurile severe pot aparea semne si simptome alarmante, in special atunci cand expunerea a fost de lunga durata (pe toata durata sarcinii) si la multiple substante opioide. Semnele alarmante includ prematuritatea, defecte de crestere, convulsii sau chiar decesul imediat dupa nastere.
In cazul acestor nou-nascuti, simptomele sindromului de abstinenta vor aparea in primele 1 pana la 3 zile dupa nastere. Mai rar, dureaza o saptamana pana la aparitia primelor simptome.
Principala complicatie a acestui sindrom este persistenta simptomelor pe termen lung. Sindromul de abstinenta poate duce la intarzieri de dezvoltare fizica si cognitiva, cu tulburari motorii si psiho-emotionale. Copiii pot dezvolta tulburari de memorie, tulburari comportamentale, dificultati de crestere in greutate si in inaltime, precum si tulburari de auz sau vedere.
Astfel, un copil care a avut sindrom de abstinenta neonatal va trebui consultat periodic pentru a identifica orice consecinta a sindromului.
De asemenea, studiile sugereaza ca nou-nascutii diagnosticati cu aceasta patologie sunt mai susceptibili la a dezvolta depresie, anxietate si ADHD atunci cand cresc.
Substantele adictive si implicit medicamentele ce contin aceste substante care sunt administrate mamei in timpul sarcinii sunt responsabile de aparitia sindromului de abstinenta a nou-nascutului.
In timpul sarcinii, fatul primeste oxigen si nutrienti de la mama prin intermediul cordonului ombilical, atasat la placenta. Placenta este organul ce se dezvolta in interiorul cavitatii uterine in timpul sarcinii. Similar oxigenului si nutrientilor, medicamentele pot traversa placenta si cordonul ombilical, pana in organismul fatului. Astfel bebelusul devine dependent de substantele adictive opioide primite in timpul sarcinii.
In momentul nasterii, cand cordonul ombilical este taiat si nou-nascutul nu mai primeste substantele administrate mamei, se instaleaza sevrajul si sindromul de abstinenta.
De vreme ce simptomele date de acest sindrom sunt similare cu cele ale altor patologii neonatale, medicul va utiliza si alte mijloace in afara tabloului clinic, pentru a diagnostica sindromul de abstinenta neonatal. In primul rand, medicul trebuie sa afle despre administrarea opioidelor in timpul sarcinii, indiferent de cantitatea sau frecventa administrarii acestora.
Mai departe, medicul va efectua analize de sange atat mamei cat si nou-nascutului, prin care se poate identifica substanta sau substantele opioide prezente inca in organism. Acesta se numeste examen toxicologic si identifica tipul de medicament si concentratia exacta a acestuia in organism.
Pentru a efectua analiza de toxicologie nou-nascutului se va recolta sange din cordonul ombilical sau urina.
In plus fata de testarea substantelor in organism, medicul va efectua teste de tip scala de severitate, pentru a putea stabili un prognostic. Astfel, pe baza severitatii simptomelor si concentratiei de opioid in organism, se poate stabili diagnosticul exact, prognosticul si se poate initia un tratament.
Tratamentul nou-nascutului cu sindrom de abstinenta depinde de tipul de medicament si concentratia acestuia in organism, precum si de starea generala de sanatate si severitatea simptomelor.
Optiunile de tratament includ medicamente cu rol de a ameliora simptomele, functionand ca un antidot, fluide administrate pe cale intravenoasa, medicamente topice sub forma de unguente pentru a trata eventualele eruptii cutanate. De asemenea, programul de alaptare poate fi modificat, fiind recomandate mesele mici si frecvente, deseori hiper-calorice pentru a promova castigul in greutate.
Daca administrarea de opioide a indus o nastere prematura, nou-nascutul va avea nevoie de tratament specific pentru aceasta, cu internare pe sectia de terapie intensiva neonatala si utilizarea unui incubator. Alte patologii opioid-induse precum defectele congenitale, defectele de crestere si cele cognitiv-emotionale vor fi diagnosticate si tratate de catre medicul specialist neonatolog/pediatru si genetician.
Tratamentul suportiv, simptomatic, are durata foarte variabila in functie de fiecare caz. Acesta poate dura de la cateva zile pana la 6 luni, sau pana in momentul in care nou-nascutul nu mai are deloc substanta nociva in organism.
Tratamentul ar putea continua in timpul copilariei, chiar si in absenta simptomelor, pentru a preveni complicatiile pe termen lung.
Daca sunteti insarcinata sau planuiti o sarcina, puteti preveni sindromul de abstinenta neonatala prin respectarea catorva masuri.
In primul rand, asigurati-va ca medicul care va supravegheaza sarcina afla daca va administrati medicamente opioide, indiferent daca acestea sunt cu prescriptie medicala sau nu. Daca aflati de sarcina dupa cateva luni, nu este prea tarziu sa opriti administrarea medicamentelor, ci dimpotriva, intreruperea acestora in orice moment va aduce beneficii reale fatului si va reduce riscul de sindrom de abstinenta.
Daca substantele opioide sunt administrate ca parte a unui plan de tratament pentru o patologie proprie, discutati cu medicul care le prescrie si informati-l despre sarcina. Acesta ar putea intrerupe tratamentul sau inlocui opioidele cu alte substante care nu sunt nocive pentru fat.
Daca va aflati sub tratament opioid si nu planuiti o sarcina, puteti lua in considerare administrarea pilulelor contraceptive. Discutati cu medicul dumneavoastra despre optiunile de contraceptie potrivite.
Sindromul de abstinenta neonatal este o patologie indusa de administrarea opioidelor in timpul sarcinii, cu transmiterea medicamentelor fatului, prin placenta. Dupa nastere se instaleaza sindromul de abstinenta, cu simptome de severitate variabila. Identificarea sindromului si tratamentul corect sunt esentiale pentru a preveni consecintele pe termen lung.
Bibliografie:
https://medlineplus.gov/ency/article/007313.htm
https://www.marchofdimes.org/find-support/topics/planning-baby/neonatal-abstinence-syndrome-nas
https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=neonatal-abstinence-syndrome-90-P02387
https://medlineplus.gov/ency/article/007313.htm
https://www.marchofdimes.org/complications/neonatal-abstinence-syndrome