Aproximativ 5% dintre cancerele survenite in timpul copilariei sunt de tip osos. Cancerele de acest tip pot provoca dureri, umflaturi, fracturi si dificultati severe in desfasurarea activitatilor de zi cu zi.
Diagnosticarea cancerelor osoase in cazul copiilor implica examenul fizic, testele imagistice si analizele de sange. Totusi, este necesara o biopsie pentru a confirma cancerul osos, aceasta fiind metoda de electie pentru punerea diagnosticului.
In functie de tipul de cancer osos, optiunile de tratament pot include interventii chirurgicale, chimioterapie si radioterapie. Perspectivele sunt, in general, pozitive, deoarece aproximativ 60% dintre persoanele cu acest tip de cancer vor fi considerate supravietuitoare de lunga durata.
In continuarea articolului sunt prezentate mai multe detalii importante despre cancerul osos la copii, inclusiv tipurile, manifestarile, diagnosticul, optiunile de tratament si perspectivele existente.
Cele mai frecvente doua tipuri de cancer osos intalnite la copii sunt osteosarcomul si sarcomul Ewing.
Osteosarcomul este un tip de cancer osos care afecteaza in principal adolescentii si adultii tineri. In mod obisnuit, acest tip apare la capetele aflate in crestere ale oaselor lungi, cum ar fi femurul si tibia. Desi apare cel mai frecvent la nivelul oaselor membrelor inferioare, exista si cazuri in care poate surveni si in alte zone, cum ar fi la nivelul craniului, umerilor si pelvisului.
Sarcomul Ewing afecteaza cel mai frecvent adolescentii. O caracteristica a sa este reprezentata de aparitia unor celule mici, rotunde si albastre la nivelul formatiunii tumorale. Desi se poate manifesta la nivelul oricarui os din organism, cele mai frecvente localizari sunt reprezentate de partea inferioara a membrelor inferioare, coapse, pelvis, coaste si partea superioara a bratelor.
Cancerul osos primar reprezinta 5% dintre toate formele de cancer ce apar in timpul copilariei. La copiii si adolescentii cu cancer osos, 56% din cazuri sunt reprezentate de osteosarcom, iar diferenta de 34% este reprezentata de sarcomul Ewing.
Un cancer osos primar si are originea in tesutul osos. Totusi, exista si cancere osoase secundare, ceea ce inseamna ca provin dintr-un cancer ce a debut intr-o alta zona a corpului.
Cea mai frecventa manifestare a cancerului osos este reprezentata de durerea osoasa. Totusi, pot sa apara si alte manifestari asociate, cum ar fi rigiditatea, sensibilitatea sau umflaturile in jurul unui os sau al unei articulatii. Oasele pot deveni fragile, acest lucru ducand la fracturari usoare. Activitatile de zi cu zi sunt alterate, iar bolnavii acuza stari de oboseala, pierdere in greutate, febra si anemie.
Cancerul osos scapa frecvent neobservat pana cand copilul se loveste la joaca, iar durerea persista mult timp, chiar si dupa ce osul ar fi trebuit sa se vindece. De obicei, medicul va pune diagnosticul de cancer osos dupa ce parintii se prezinta cu respectivul copil pentru o fractura suspecta sau o alta leziune, iar radiografiile dezvaluie o formatiune tumorala osoasa.
Diagnosticul de osteosarcom sau de sarcom Ewing implica un examen fizic, teste imagistice, analize de sange si biopsii. Anamneza si examenul fizic joaca un rol important si includ notarea bolilor anterioare si verificarea existentei unor noduli sau a oricaror lucruri neobisnuite.
In cazul in care exista suspiciuni de cancer, medicul poate solicita investigatii de imagistica medicala. Astfel, pot fi solicitate investigatii IRM, CT, scanari PET, scanari PET-CT, radiografii, scintigrafii etc.
Medicii pot solicita si analize de sange pentru a determina posibila existenta a unei tumori osoase. Aceste investigatii masoara cantitatile unor diferite celule sanguine si a unor componente ale sangelui, inclusiv markeri tumorali.
Biopsia reprezinta examenul cel mai fidel pe baza caruia se pune cu certitudine diagnosticul de cancer. Aceasta investigatie presupune prelevarea si testarea unei mici mostre de tesut osos pentru a depista celulele canceroase. Biopsia prin aspiratie, biopsia cu ac fin si biopsia deschisa reprezinta cateva din optiunile prin care pot fi prelevate mici bucati de tesut pentru investigatie.
Optiunile de tratament destinate celor doua tipuri principale de cancer osos la copii difera. Totusi, in ambele cazuri diagnosticul corect trebuie pus cat mai rapid posibil, astfel incat tratamentul specific sa poata fi initiat precoce.
In cazul osteosarcomului, tumora trebuie indepartata chirurgical ori de cate ori este posibil. Medicii pot recomanda, de asemenea, chimioterapie. In schimb, radioterapia nu joaca un element cheie in acest tip de cancer, deoarece radiatiile nu distrug cu usurinta celulele canceroase asociate osteosarcomului.
Tratamentul indicat pentru sarcomul Ewing include, la randul sau, indepartarea chirurgicala a formatiunii tumorale atunci cand este posibil. Cu toate acestea, spre deosebire de osteosarcom, sarcomul Ewing poate fi combatut si cu ajutorul radioterapiei. Medicii pot recomanda si in acest caz abord chimioterapic.
Perspectiva unei persoane diagnosticate cu cancer osos difera de tipul acestuia si de rapiditatea cu care aceasta a fost diagnosticata. Cu cat celulele canceroase s-au raspandit mai mult in organism, cu atat mai putin favorabila este probabilitatea unui tratament de succes.
Exista cazuri de cancer osos incipient pentru care doar interventia chirurgicala a fost suficienta pentru a obtine remisiunea bolii. Totusi, de cele mai multe ori este necesar un tratament multimodal ce combina chimioterapia, chirurgia si radioterapia.
Se estimeaza ca aproximativ 60% dintre persoanele cu osteosarcom sau sarcom Ewing inving cancerul si traiesc pe termen lung ca supravietuitori ai acestei boli. Potrivit cercetatorilor, rata medie de supravietuire la 5 ani pentru persoanele cu sarcom Ewing este de aproximativ 80%, iar perspectiva este mai buna la copii decat la adulti. Cu alte cuvinte, cu un tratament precoce, ratele de supravietuire sunt relativ ridicate.
Cancerul osos survenit in cazul copiilor poate provoca manifestari diverse, dar cele mai frecvent regasite sunt durerea, umflaturile si fracturile ce apar cu usurinta. Cu toate acestea, copiii cu aceasta boala nu primesc un diagnostic decat atunci cand survine o leziune, iar durerea persista mai mult decat timpul de vindecare asteptat.
Un examen fizic alaturi de investiagatiile imagistice si analizele de sange vor indica catre prezenta cancerului osos. Totusi, doar biopsia poate confirma existenta acestuia si poate oferi detaliile exacte cu privire la tipul sau. Cele mai frecvente forme sunt sarcomul Ewing si osteosarcomul.
Ulterior punerii diagnosticului se impune oferirea unui tratament de specialitate. Din fericire, peste jumatate dintre copiii diagnosticati cu sarcom Ewing sau osteosarcom prezinta o perspectiva favorabila pe termen lung.
Bibliografie:
https://www.acco.org/bone-cancer/
https://www.cancer.org/cancer/bone-cancer.html
https://www.cancer.gov/types/bone/patient/ewing-treatment-pdq
https://www.cancer.org/content/dam/CRC/PDF/Public/8770.00.pdf
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560830/
https://www.cancer.org/cancer/osteosarcoma/treating/radiation-therapy.html