Pentru majoritatea femeilor din intreaga lume, simptomele premenstruale sunt o certitudine si sunt prezente in fiecare luna. Sindromul premenstrual afecteaza pana la 90% din populatia de sex feminin, in perioada fertila.
In aproximativ 10% dintre aceste cazuri, simptomele fizice si psihice sunt atat de intense incat se instaleaza forma mai severa a sindromului premenstrual, numita tulburarea disforica premenstruala.
Tulburarea disforica premenstruala este acum clasificata oficial ca o tulburare afectiva. Aceasta afectiune implica simptome fizice si psihice severe, cu debut la o saptamana sau doua saptamani inainte de menstruatie. Tulburarea disforica premenstruala poate afecta orice femeie aflata la varsta reproductiva.
Daca aveti tulburare disforica premenstruala, exista multiple simptome si semne pe care le puteti observa. Acestea se clasifica in simptomele de ordin psiho-emotional si cele de ordin fizic, fiind variabile de la persoana la persoana si variabile chiar pentru aceeasi persoana, de la o luna la alta.
Simptomele psihologice pot include agitatie, anxietate, plans fara un motiv aparent, depresie, dificultati de concentrare, senzatia de pierdere a controlului, iritabilitate, insomnie, fatigabilitate (oboseala) extrema, atacuri de panica.
Simptomele fizice pot include ameteli, pofte alimentare puternice, tulburari gastro-intestinale (constipatie, greata, crampe abdominale), dureri de cap, senzatia de plenitudine si rigiditate a sanilor, palpitatii, bufeuri de caldura, dureri musculare sau articulare, libido scazut.
Cauza exacta a tulburarii disforice si motivul pentru care unele paciente dezvolta aceasta afectiune si altele nu, nu sunt inca pe deplin cunoscute. Cercetatorii spun insa ca femeile care au aceasta forma severa de sindrom premenstrual sunt femei cu sensibilitate crescuta la schimbarile hormonale din organism. Astfel este explicat momentul aparitiei simptomelor, cu o saptamana sau doua inainte de menstruatie, intrucat in aceasta perioada ciclul ovarian se afla in faza luteala, o faza caracterizata de cresterea dramatica a nivelului de progesteron si estrogen.
Progesteronul si estrogenul sunt principalii hormoni sexuali feminini, aflandu-se intr-o miscare continua de crestere, respectiv descrestere, pe parcursul ciclului lunar.
Modificarile acestor hormoni duc la o scadere a nivelului de serotonina din organism, ceea ce poate explica aparitia simptomelor depresive si a tulburarilor de somn.
Desi prezenta individuala a acestor factori nu poate cauza tulburare disforica premenstruala, acestia pot creste semnificativ sansele de a dezvolta tulburarea.
Astfel, factorii de risc pentru aceasta afectiune includ istoricul familial de tulburare disforica premenstruala, istoricul familial sau personal de afectiuni psiho-emotionale precum anxietatea sau depresia, fumatul si nivelul crescut de stres.
Pentru a diagnostica tulburarea disforica premenstruala exista cateva criterii stricte. Desi este considerata o tulburare depresiva, aceasta difera de alte afectiuni din aceasta categorie prin conexiunea puternica cu ciclul menstrual.
Pentru a sugera diagnosticul de tulburare disforica premenstruala, in timpul menstruatiilor din ultimul an trebuie sa fie prezente cel putin 5 simptome in saptamana premenstruala, acestea trebuie sa inceapa sa se amelioreze dupa debutul menstruatiei si sa fie complet ameliorate dupa menstruatie.
Astfel, pacientele cu tulburare disforica premenstruala vor experimenta cel putin 5 dintre urmatoarele simptome, in perioada premenstruala:
• Dificultati de concentrare
• Lipsa placerii in efectuarea activitatilor zilnice, anterior placute (anhedonie)
• Fatigabilitate sau lipsa de energie
• Modificari ale apetitului sau ale obiceiurilor alimentare (cresterea sau scaderea apetitului, pofte alimentare puternice, mancatul impulsiv in lipsa senzatiei de foame)
• Tulburari de somn precum insomnia sau hipersomnia
• Simptome fizice precum crampele abdominale, dureri musculare sau articulare, rigiditatea sanilor, balonare
In plus fata de acestea, pentru a diagnostica tulburarea disforica premenstruala, criteriile includ si prezenta a cel putin uneia dintre: anxietate, depresie, iritabilitate si labilitate emotionala. Labilitatea emotionala este caracterizata de modificarile bruste de stare, episoade acute de plans, frica intensa si sensibilitate psiho-emotionala.
Toate aceste simptome pot afecta abilitatea de functionare zilnica, inclusiv viata sociala si responsabilitatile de la locul de munca. Astfel, prezenta a cel putin 5 dintre simptomele enumerate, asociate cu cel putin o manifestare psihica, vor sugera medicului diagnosticul de tulburare disforica premenstruala.
Dificultatile stabilirii acestui diagnostic includ problemele de diagnostic diferential. Multe alte afectiuni psihice pot fi exacerbate in perioada premenstruala. Astfel, orice alte cauze posibile trebuie excluse inainte de diagnosticul final.
Nu exista analize specifice sau instrumente pentru a pune diagnosticul final de tulburare disforica premenstruala. Diagnosticul este pur clinic, bazat pe anamneza si examenul obiectiv fizic si psihiatric, realizate de catre medici.
Tratamentul tulburarii disforice premenstruale poate include tratament medicamentos prescris de catre medic, psihoterapie, sau o combinatie dintre acestea.
Recomandarile de tratament facut acasa includ exercitiul aerobic regulat, tehnici de relaxare, gestionarea stresului si modificarile de dieta precum reducerea consumului de alcool, cafea si zahar si mentinerea unei diete zilnice sanatoase, echilibrate.
In cazul pacientelor ce nu isi pot controla simptomele prin aceste modificari, tratamentul medicamentos si psihoterapia pot fi necesare. Medicamentele prescrise frecvent de catre medici includ antidepresive din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei, care vor ajuta la echilibrarea nivelului de serotonina si astfel la ameliorarea simptomelor psihice.
Preparatele contraceptive orale sunt frecvent utilizate, cand pacienta este de acord si nu exista contraindicatii. Alte medicamente includ antialgicele minore precum antiinflamatoarele non-steroidiene, administrate la nevoie, pentru a ameliora simptomele fizice.
De asemenea, desi rezultatele stiintifice nu sunt suficiente in acest sens, multe dintre paciente au raportat beneficii ale suplimentelor vitaminice in tratarea acestei afectiuni. Exemplele de suplimente includ vitamina B6, suplimentele de calciu, magneziu si preparatele ce contin ghimbir sau valeriana. Discutati cu medicul dumneavoastra inainte de utilizarea acestor suplimente.
Psihoterapia si terapia comportamentala pot ameliora semnificativ simptomatologia acestor paciente, asigurandu-le un stil de viata mai usor.
In lipsa tratamentului, tulburarea disforica premenstruala poate duce la depresie severa, cu o crestere semnificativa a riscului de suicid. Impactul emotional poate afecta serios, in mod negativ, cariera pacientei si relatiile cu cei din jur.
Identificarea afectiunii si inceperea tratamentului devin astfel esentiale, pentru a evita complicatiile psihiatrice grave.
Tulburarea disforica premenstruala reprezinta forma mai severa a sindromului premenstrual si poate afecta orice femeie aflata la varsta reproductiva.
Criteriile de diagnostic sunt bazate pe simptomatologia pacientei in perioada premenstruala, cu o saptamana sau doua inainte de menstruatie.
Fiind o tulburare cu afectare psiho-emotionala puternica, tratamentul este esential pentru a preveni consecinte psihiatrice grave precum depresia si suicidul.
Bibliografie:
https://iapmd.org/about-pmdd
https://www.acog.org/womens-health/faqs/premenstrual-syndrome
https://www.womenshealth.gov/menstrual-cycle/premenstrual-syndrome/premenstrual-dysphoric-disorder-pmdd