Sangele omului contine 3 tipuri de celule: hematii (sau celule rosii), leucocite (sau celulele albe) si trombocite (sau plachete) . Toate sunt absolut esentiale pentru multitudinea de functii pe care sangele le indeplineste in organism. Cele mai multe sunt celulele rosii ale sangelui denumite si hematii sau eritrocite.
Ele sunt extrem de specializate, fiind adaptate perfect la functia de a transporta oxigenul si dioxidul de carbon. Celulele rosii au un diametru de aproximativ 7,8 μm si au forma unor discuri biconcave, care le ofera cel mai mare raport suprafata-volum, esential pentru functia pe care o indeplinesc. Numarul normal de celule rosii variaza intre patru milioane si sase milioane pe milimetru cub de sange.
Principala functie a acestor celule este aceea de transport al hemoglobinei (Hb). Hemoglobina este o proteina ce leaga atomi de fier. Rolul Hb e este acela de a transporta oxigenul de la nivelul plamanilor catre fiecare celula a organismului si de a prelua dioxidul de carbon rezultat in urma arderilor metabolice, catre plamani, pentru a fi eliminat.
In organism au loc permanent procese de producere si de distrugere ale celulelor rosii, care se numesc eritropoeza si, respectiv, hemoliza. Aceste procese au rolul de a reimprospata permanent sangele cu celule noi care sa fie apte sa transporte oxigenul catre periferie. Dupa ce eritrocitele sunt distruse, fierul este preluat inapoi in maduva osoasa (NU maduva spinarii, care se gaseste in coloana vertebrala!) si utilizat din nou in producerea de noi globule rosii, iar restul hemoglobinei formeaza baza bilirubinei, o substanta care este formata in ficat si apoi eliminata, fiind cea care confera fecalelor culoarea caracteristica.
Anemia prin deficit de fier, sau anemia feripriva, apare atunci cand depozitele de fier ale organismului devin insuficiente si nu mai sunt capabile sa intretina producerea normala de celule rosii ale sangelui .
Cauze posibile ale deficitului de fier:
• Aport insuficient de fier din alimentatie
• Absorbtie insuficienta a fierului
• Sangerare sau pierdere de fier prin alte cai (cutanate, urina etc)
Persoanele cele mai expuse riscului de anemie feripriva sunt:
• Persoanele cu hemoragii severe
• Adolescentele ce au menstruatii abundente
• Pacientii cu insuficienta cardiaca cronica
• Pacientii care au suferit un transplant renal
• Pacientii ce au suferit operatii de chirurgie bariatrica pentru obezitate morbida
• Nou-nascutii prematuri si sugarii care nu sunt hraniti natural sau cu formule de lapte adaptate
• Copiii si tinerii in perioada de crestere accelerata
Absorbtia normala a fierului in organism este reglata printr-o balanta foarte fina, astfel incat organismul se asigura ca absoarbe atata fier din alimentatie cat este necesar pentru a compensa pierderile fiziologice.
Fierul in exces din organism este “pastrat” de catre organism in depozite sub forma de feritina si hemosiderina.
Cele mai frecvente simptome:
1. Senzatia de oboseala si scaderea capacitatii de a face efort fizic
2. Crampe musculare la urcatul scarilor
3. Pofta sau nevoia de a manca sau de a mesteca legume reci sau gheata
4. Performante scolare slabe
5. Intoleranta la frig
6. Rezistenta scazuta la infectii
7. Modificari de comportament (de ex. deficit de atentie)
8. Dificultatea de a inghiti alimente solide (ca urmare a afectarii mucoasei esofagiene)
9. Agravarea semnelor si simptomelor altor boli, in special cardio-vasculare si respiratorii.
Semne ce pot fi evidentiate:
1. Intarziere de crestere la copil
2. Paloarea tegumentelor si mucoaselor (semn frecvent, insa nespecific, in sensul ca poate apare in multe alte afectiuni sau poate fi “constitutionala”
3. Modificari la nivelul unghiilor – pot deveni concave si ale parului – devine subtire, uscat, se rupe usor
4. Limba rosie, lucioasa, cu atrofia papilelor
5. Fisuri la colturile gurii
6. Cresterea dimensiunilor splinei (in cazuri severe, netratate)
7. Tahicardie (cresterea valorii pulsului)
Medicul va face un examen clinic al pacientului si ii va recomanda un set de analize, dintre care cele mai importante sunt: hemoleucograma completa, fierul seric (sideremia), feritina serica, CTLF (capacitatea totala de legare a fierului), precum si altele.
Anemia este de multe ori un semn al altor afectiuni, de aceea medicul, in functie de ce gaseste la examinarea pacientului sau din anamneza, va fi nevoit sa recomande si alte analize, cu scopul stabilirii cauzelor anemiei. Uneori se recomanda testul de depistare a hemoragiilor oculte in materii fecale, eventual endoscopie digestiva superioara sau inferioara (colonoscopie), examen ginecologic etc.
Tratamentul anemiei prin deficit de fier consta in:
1. Tratamentul cauzei anemiei
2. Reumplerea depozitelor de fier ale organismului. Cel mai frecvent se folosesc saruri de fier administrate oral, sub forma de tablete, deoarece acestea sunt de obicei eficiente si au preturi acesibile. Ocazional medicul poate recomanda fier cu administrare injectabila. In cazuri foarte severe este necesara internarea pt administrarea de transfuzii cu sange integral sau masa eritrocitara.
Tratamentul cu Fier trebuie administrat uneori pentru perioade de minim 6 luni deoarece este necesar sa se corecteze si depozitele de fier din organism, nu doar fierul circulant!
IMPORTANT: intrucat anemia este frecvent doar un semn al altei boli, este important ca inainte de administrarea tratamentului cu fier sa fie facut un diagnostic corect.
Exista riscul ca, prin administrarea incorecta de Fier (de ex prin automedicatie sau la sfaturile persoanelor neavizate) , sa fie ameliorate partial semnele si simptomele, intarziind, astfel, un diagnostic corect al unei boli ce poate fi mai grava.
NU VA AUTO-ADMINISTRATI FIERUL PANA NU MERGETI LA UN CONSULT MEDICAL!