Boala Kienbock reprezinta degenerarea unui os mic de la nivelul incheieturii, numit osul semilunar. Osul semilunar este unul dintre cele opt oase carpiene ale incheieturii mainii, fiind localizat chiar langa centru. Semilunarul are rol in toate miscarile incheieturii.
Degenerarea are loc lent, inrautatindu-se de-a lungul timpului. Uneori boala Kienbock duce la artrita incheieturii mainii. Nu toate persoanele cu aceasta boala au simptomatologie, astfel ca uneori afectiunea este descoperita intamplator, in timpul unui consult de rutina.
Boala Kienbock, desi afecteaza un singur os, poate face ca activitatile zilnice sa devina dificile. Tratamentele chirurgicale si non-chirurgicale sunt insa eficiente si pot reda calitatea vietii.
Adultii au risc mai mare de a face boala, insa Kienbock poate afecta persoane de orice varsta. Cel mai frecvent incepe la adultul tanar, cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani, de regula la barbati.
De asemenea, sunteti mai predispus la a face boala daca aveti alte afectiuni precum siclemia sau lupus.
Desi cauza exacta a bolii Kienbock este necunoscuta, cativa factori pot contribui la degenerarea osului semilunar. Factorii cauzatori includ:
• Scaderea fluxului sanguin catre osul semilunar. Cercetatorii considera ca acesta este principalul factor responsabil. Osul poate muri daca nu primeste cantitatea suficienta de sange si nutrienti. Moartea osoasa poarta numele de osteonecroza.
• Traumatismele. Traumatismele la nivelul mainii pot afecta si acest os, ducand la boala Kienbock.
• Oasele antebratului neregulate. Daca cele doua oase ale antebratului, radiusul si ulna, nu sunt de aceeasi lungime, pot aparea probleme ale incheieturii.
• Forma semilunara neregulata. Este posibil sa va fi nascut cu un semilunar de forma neregulata, anormala.
Nu toti pacientii cu boala Kienbock prezinta simptome. Totusi, atunci cand acestea exista, ele pot include:
• Durere la nivelul incheieturii, asemanatoare durerii de luxatie. Durerea este dura, intensa, cu caracter tranzitor, care vine si pleaca.
• Durere localizata strict la nivelul osului semilunar, in centrul incheieturii
• Tumefierea incheieturii
• Rigiditatea incheieturii
• Slabiciunea incheieturii
• Formarea unor sunete numite crepitante, in timpul miscarilor incheieturii.
• Capacitate redusa de miscare a incheieturii
• Scaderea fortei de prindere si apucare
Boala Kienbock in stadii avansate poate duce la artrita incheieturii. Artrita oaselor carpiene va cauza durere, rigiditate, inflamatie. Deseori, afectiunea este descoperita deja in stadiul de artrita, cand simptomele se inrautatesc.
In primul rand, trebuie sa discutati cu un medic, caruia sa ii descrieti simptomele dumneavoastra. Fiti cat mai specific in legatura cu tipul durerii si localizarea ei. Pentru a identifica osul problematic, medicul va efectua unul sau mai multe dintre urmatoarele teste imagistice:
• Radiografie
• RMN
• CT
Odata stabilit diagnosticul de boala Kienbock, medicul ortoped se va ocupa de stadializarea bolii, pentru a putea stabili un plan de tratament.
Medicul va incadra cazul dumneavoastra intr-unul dintre cele 4 stadii ale bolii Kienbock. Stadiul 1 este cel mai bland, iar stadiul 4 este cel mai sever. Testele imagistice precum RMN si CT pot ajuta la stadializare, prin excluderea fracturilor si identificarea fluxului sanguin.
• Stadiul 1: In acest stadiu, poate aparea durerea asemanatoare unei dureri de luxatie. Desi cauza poate fi neclara, este cel mai probabil cauzata de scaderea fluxului sanguin carpian.
• Stadiul 2: in stadiul 2, semilunarul incepe sa se intareasca din cauza vascularizatiei sarace. Procesul de intarire poarta numele de scleroza, si semnifica inceputul degenerarii osoase
• Stadiul 3: in acest stadiu, osul semilunar sclerozat incepe sa se fractureze. Apar mici puncte de fractura pe suprafata osului, ducand la miscarea oaselor vecine. Durerea se va intensifica, iar capacitatea de miscare va fi din ce in ce mai limitata.
• Stadiul 4: In ultimul si cel mai sever stadiu, oasele carpiene vecine semilunarului incep, de asemenea, sa se slabeasca. Incheietura devine artritica.
In lipsa tratamentului, majoritatea cazurilor evolueaza spre stadiul 4. Perioada de timp dintre primul si ultimul stadiu variaza de la cateva luni la cativa ani.
Pentru a beneficia de un tratament complet, este posibil sa aveti nevoie de o echipa multidisciplinara de medici specialisti, care va va ajuta in gestionarea bolii Kienbock.
Specialistii includ:
• Un chirurg specializat in chirurgia mainii
• Un medic ortoped specializat in afectiuni articulare
• Un kinetoterapeut, care va poate ajuta sa va recapatati abilitatea de miscare a incheieturii
Desi nu exista un singur tratament curativ pentru boala Kienbock, prin tratament se va restabili fluxul sanguin, se va ameliora durerea si se va imbunatati motilitatea incheieturii. In plus, cazurile ce beneficiaza de tratament au o evolutie mult mai lenta, sau chiar o evolutie oprita in stadiu incipient.
Exista atat tratamente chirurgicale, cat si nechirurgicale. Optiunile de tratament nechirurgical sunt recomandate persoanelor in varsta, cu contraindicatii operatorii, sau care nu doresc interventia chirurgicala. Exemplele includ:
• Purtarea unei proteze ghipsate timp de cateva luni. Prin mentinerea incheieturii nemiscate, fluxul sanguin ar putea reveni
• Terapie ocupationala. Un specialist in kinetoterapie si/sau terapie ocupationala va poate invata miscari speciale, pentru a reduce durerea si a incetini evolutia bolii
• Administrarea de medicamente precum cele antiinflamatoare sau corticosteroizi injectabili
Discutati cu medicul despre cea mai buna optiune de tratament pentru dumneavoastra.
Exista cinci tipuri de chirurgie recomandate pentru boala Kienbock. Tehnica potrivita pentru fiecare pacient depinde de stadiul bolii si recomandarile medicului. Interventiile posibile includ:
• Nivelarea articulatiei. Aceasta este necesara atunci cand cele doua oase ale antebratului, radiusul si ulna, sunt de lungimi diferite. Diferenta de lungime pune o presiune in plus asupra osului semilunar. Astfel, medicul va scurta putin unul dintre oase, egalandu-le si astfel niveland articulatia.
• Revascularizare. Prin acest procedeu se reda sau se creste fluxul sanguin al osului semilunar. Medicul va realiza acest lucru prin prelevarea unei portiuni osoase mici de undeva din corp, si grefarea ei pe osul semilunar. Astfel osul bolnav va incepe sa preia din vascularizatia celui sanatos, vindecandu-se. Revascularizatia poate fi facuta doar in stadiile 1 si 2.
• Fuzionare. Puteti necesita o fuzionare partiala sau completa. Aceasta procedura permanenta consta in fuzionarea unora sau tuturor oaselor carpiene. Daca aveti o fuzionare completa, nu veti mai putea face miscari din incheietura, dar veti putea realiza miscarile facute de antebrat. Fuzionarea se realizeaza in stadii avansate, cand alte forme de tratament nu au functionat.
• Artroplastie cu implant. Medicul chirurg inlocuieste osul semilunar cu o proteza, proces numit artroplastie.
Boala Kienbock este o afectiune din sfera ortopedica-reumatologica, ce apare mai des la adulti. Desi afecteaza un singur os al incheieturii, osul semilunar, poate da simptome cu adevarat deranjante pentru pacient. Descoperita in stadii incipiente, poate beneficia de tratamente eficiente, care au rolul de a opri evolutia bolii.
Bibliografie:
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21996-kienbocks-disease
https://www.assh.org/handcare/condition/kienbocks-disease