Una dintre ramurile Recuperarii Medicale poarta numele de kinetoterapie, ea fiind atat etimologic, cat si tehnic, o terapie prin miscare. Aceasta presupune restabilirea somato-functionala a unor functii diminuate sau chiar pierdute in totalitate in urma unor accidente sau afectiuni medicale. La baza kinetoterapiei se afla anumite tehnici de gimnastica medicala efectuate sub atentia si indrumarea unui specialist in acest domeniu.
Utilitatea kinetoterapiei se regaseste in special in ceea ce reprezinta afectiunile sistemului locomotor, insa practica medicala a demonstrat-o ca fiind eficienta si in patologii ale organelor interne, in suferinte ale functiei pulmonare si cardiovasculare. Totodata, echilibrul neuropsihic se bucura de sprijinul kinetoterapiei in recuperarea din diferitele sale afectiuni degenerative, neuromusculare, neurologice, metabolice si nu numai. Pe langa toate acestea, terapia prin miscare este un suport si pentru femeia insarcinata in pregatirea acesteia de a avea nasteri fara probleme si o mai buna recuperare postpartum.
Exista trei feluri majore de kinetoterapie, si anume profilactica, de tip curativ si de recuperare.
Kinetoterapia profilactica se bazeaza pe gimnastica de intretinere, gimnastica aerobica si vizeaza cresterea nivelului functional al intregului organism.
Kinetoterapia de tip curativ implica tehnici de profilaxie si recuperare. Profilaxia in acest caz este asigurata de exercitii de intretinere, gimnastica, jogging, astfel incat starea generala a organismului sa cunoasca o imbunatatire. Aceasta va fi plusata in functie de fiecare caz in parte de programe specifice kinetoterapiei de recuperare.
Kinetoterapia de recuperare permite refacerea unor functii afectate, sustine ansamblul functional al organismului si permite crearea unor mecanisme compensatorii pentru situatiile in care sunt necesare readaptarii functionale.
In cazul afectiunilor ortopedice, asa cum sunt cele de tip fractura, entorsa, luxatie sau alte probleme medicale care au necesitat chirurgie la nivelul aparatului locomotor, perioada postimobilizare sau postchirurgicala necesita recuperarea functiilor diminuate sau pierdute.
Coloana vertebrala este iarasi un sediu care, din pricina afectiunilor precum scolioza, cifoza , discopatiile, herniile de disc, beneficiaza de suportul de recuperare al kinetoterapiei.
De asemenea, recuperarea cu ajutorul kinetoterapiei poate fi utilizata in afectiuni reumatismale (coxartroza, gonartroza, spondiloza), in patologii ale sistemului respirator si ale celui cardio-vascular. O alta categorie de afectiuni medicale care beneficiaza de sprijinul kinetoterapiei sunt cele neurologice, si anume distrofiile musculare,paralizia, diverse tipuri de pareze (hemipareza, parapareza, tetrapareza spastica).
Rupturile ligamentare, posturile vicioase precum genu varum sau valgum, platfusul sau torticolisul, intarzierile in dezvoltarea neuro-motorie si accidentele vasculare cerebrale sunt probleme medicale care pot fi recuperate cu ajutorul kinetoterapiei.
Kinetoterapia antreneaza organismul in ansamblul sau prin programe complexe, vizand numeroase aspecte. Cresterea mobilitatii, a rezistentei musculare si a capacitatii de efort, imbunatatirea posturii corpului si mentinerea echilibrului sunt scopuri ale programelor de kinetoterapie .
Un program de kinetoterapie implica sesiuni succesive de exercitii specifice diverselor afectiuni. Orice astfel de program necesita initial o evaluare medicala, dupa un diagnostic corect efectuat si stabilirea unui anumit program de recuperare.
Varsta, constitutia, afectiunile cronice, precum si cele curente, medicatia de fond administrata la domiciliu si evolutia patologiei ca raspuns la tratament, tipul de activitate si nivelul de efort pe care are voie sa il sustina pacientul, reprezinta detalii de interes pentru medicul kinetoterapeut atunci cand recomanda un program de exercitii.
De asemenea, odata cu stabilirea acestui program, se stabilesc si obiectivele sesiunilor de kinetoterapie, astfel incat rezultatele obtinute pe parcursul terapiei sa poata fi eficient evaluate. O sesiune de kinetoterapie se desfasoara pe durata a cel mult o ora, exercitiile efectuate de catre pacient sunt monitorizate de catre medicul specialist si adaptate in functie de necesitatea si progresul recuperarii in sine.
Imbunatatirea starii generale de sanatate, restaurarea bunei functionari a organismului si corectarea in limitele posibile a deficientelor de care sufera organismul sunt printre principalele obiective ale recuperarii prin intermediul kinetoterapiei.
Doua tehnici sunt de baza in acest tip de terapie si anume, tehnicile anakinetice si cele kinetice utilizand proprietatile sistemului locomotor. Aceste proprietati sunt reprezentate de functia motrice, mobilizarea pasiva, respectiv starea de repaus.
Posturile si imobilizarea se incadreaza in categoria tehnicilor anakinetice, in timp ce mobilitatea, atat activa, cat si pasiva, precum si contractiile izovolumetrice si relaxarea, apartin tehnicilor kinetice. Per total, atent adaptate necesitatilor fiecarui organism in parte si afectiunilor care se vor a fi corectate, exercitiile de kinetoterapie antreneaza corpul ca un tot unitar care functioneaza in baza unor sisteme ce se influenteaza si se sustin reciproc.
Combaterea durerii, fie ca este de tip articular sau muscular, prin utilizarea unor tehnici de terapie manuala pentru mobilizarea acestor tesuturi si a exercitiilor specifice, este un prim beneficiu bifat de recuperarea prin kinetoterapie.
Imbunatatirea starii generale, cresterea capacitatii de efort si o mai buna flexibilitate a sistemului locomotor in adaptarea sa la provocarile vietii cotidiene sunt alte rezultate obtinute de-a lungul evolutiei programelor de kinetoterapie.
Este cunoscut faptul ca, pentru anumite persoane, practicarea unui sport este un mod de viata, iar accidentarile reprezinta, pe langa suferinta fizica, si una afectiva. Recuperarea cu ajutorul kinetoterapiei se adreseaza astfel si sportivilor care, prin rabdare si perseverenta, urmand programe bine stabilite de exercitii necesare problemei lor isi vor putea continua cariera sportiva.
Interventiile chirurgicale, atat cele de tip ortopedic, precum si alte tipuri pot necesita o anumita perioada de imobilizare. Lipsa miscarii se resimte la nivel muscular si articular. Musculatura, in functie de caz, se poate atrofia sau isi pierde din tonicitate. La fel si articulatiile, ele capata un grad de rigiditate, iar mobilitatea persoanei in cauza se va desfasura mai dificil, uneori si cu durere. Remedierea acestor probleme ale sistemului locomotor beneficiaza tot de sprijinul kinetoterapiei si a personalului special pregatit in evaluarea pacientului si stabilirea tipului de exercitii de care are nevoie in functie de starea sa si posibilitatile de efort.
Totodata, consecintele unor afectiuni neuromotorii survenite in urma unui accident vascular cerebral (AVC), in urma unor patologii degenerative, paralizii, pareze si alte probleme medicale care il condamna pe pacient la un anumit grad de imobilizare, pot fi remediate macar in limite acceptabile prin sprijinul tehnicilor de kinetoterapie.
Terapia prin miscare, kinetoterapia este o forma de tratament si recuperare din afectiuni ale sistemului locomotor, cardiovascular, respirator, evolutia descoperirilor in domeniu demonstrand-o eficienta si in patologii metabolice sau de alte etiologii.
Ea este adresata atat adultilor, cat si copiilor, acestia fiind evaluati initial de un specialist in domeniu, evaluare pe baza careia acesta va concepe un program personalizat de exercitii in functie de necesarul fiecaruia.
O sedinta de kinetoterapie se desfasoara de durata a aproximativ o ora, iar numarul de sedinte, respectiv obiectivele finale sunt stabilite in mod individual in functie de evaluarile initiale si progresul in timp. In cele din urma, rezultatele recuperarii cu ajutorul kinetoterapiei sunt vizibile si de durata.
Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22758930/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16398153/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/guillain-barre-syndrome/diagnosis-treatment/drc-20363006