Venele hemoroidale sunt structuri anatomice aflate in mod fiziologic la nivelul anusului sau a portiunii inferioare a rectului. Din diferite cauze, acestea pot suferi inflamatii si tumefieri care induc pacientului simptome specifice, aceasta patologie fiind mentionata sub denumirea de hemoroizi.
O scurta clasificare a acestora ii imparte in hemoroizi interni localizati sub mucoasa ano-rectala in interiorul anusului sau al rectului, in timp ce hemoroizii externi sunt situati in afara deschiderii anale.
Din punct de vedere al severitatii simptomatologiei, literatura medicala mentioneaza patru grade de gravitate ale hemoroizilor ( de la mai putin sever – I pana la stadiul cel mai grav - IV). In timp ce primele trei stadii de severitate pot necesita tratament non-chirurgical, hemoroizii de grad inalt beneficiaza de excizie chirurgicala.
Inflamatia venelor hemoroidale poate avea numeroase surse etiologice. Postura verticala sau activitatile care presupun un timp indelungat in care pacientul sta in sezut ( munca la birou) pun presiune suplimentara asupra acestora si pot cauza aparitia hemoroizilor.
Tulburarile de tranzit intestinal precum constipatia si diareea cronica, alimentatia saraca in fibre si bogata in alimente superprocesate, sarcina, obezitatea si stilul de viata sedentar, clismele / laxativele utilizate in mod excesiv, contribuie in timp la aparitia hemoroizilor.
Procesul de imbatranire si ereditatea constituie alti factori identificati in dezvoltarea hemoroizilor.
Din punct de vedere al simptomatologiei, cele mai frecvente manifestari ale hemoroizilor includ senzatia de arsura la nivel ano-rectal, sangerare la eliminarea materiilor fecale, prurit si durere, secretie de mucus, iar in functie de gravitatea leziunilor, si un anumit grad de prolaps.
De mentionat este faptul ca, simptomele atribuite hemoroizilor pot avea alte cauze, acestea fiind puse pe seama inflamatiei venelor hemoroidale in mod eronat. De exemplu, in situatia in care pacientul raporteaza si dureri abdominale, senzatie de balonare si alterarea starii generale, cel mai probabil poate fi vorba despre manifestari ale sindromului de colon iritabil, nu de boala hemoroidala.
Hemorozii interni sunt, cel mai adesea, nedurerosi, insa pot prolaba in afara anusului devenind iritati. In functie de gradul de severitate, ei pot fi reductibili spontan sau necesita reducere din exterior atunci cand raman prolabati in mod permanent.
Daca sunt de dimensiuni mici hemoroizii externi nu cauzeaza simptome, insa in majoritatea cazurilor, interfera cu igiena zonei anale cauzand durere si disconfort.
Efectuarea unei anamneze detaliate si a examenului fizic reprezinta baza in diagnosticul hemoroizilor, testele paraclinice de laborator si investigatiile imagistice fiind mai putin utilizate in acest sens.
Examenul fizic al pacientului cu suspiciune de hemoroizi necesita inspectia anusului atat in repaus, cat si in timpul efectuarii efortului fizic. De asemenea, se efectueaza examen rectal pentru evaluarea afectiunii anale.
Hemoroizii aflati in categoria primului grad de severitate sunt vizualizati in cadrul anoscopiei sau al colonoscopiei si nu depasesc linia dentata. Cei de gradul II prolabeaza sub linia dentata, dar au reducere spontana, in schimb ce hemoroizii de gradul III necesita reducere manuala. Hemoroizii de gradul IV prolabeaza permanent sub linia dentata si necesita tratament chirurgical.
Hemoroizii sunt cauzati de iritatie si inflamatie locala, in timp ce cancerul reprezinta o proliferare necontrolata a celulelor, o diferentiere intre cele doua putand pune probleme de diagnostic diferential in unele cazuri.
In unele cazuri, simptomatologia celor doua afectiuni poate fi similara, aceasta incluzand sangerarea la nivel anal, prurit, durere si tumefiere locala. Ingustarea diametrului normal al scaunului, asa numitele “scaune creionate” pot indica prezenta unei formatiuni tumorale. Tot in cadrul cancerului cu localizare anala, ganglionii limfatici peri-anali sau inghinali pot fi tumefiati. Daca este prezenta o formatiune tumorala la nivel ano-rectal, aceasta poate creste perturband reflexul sfincterian si cauzand incontinenta anala.
Cea mai frecventa sursa etiologica in cazul cancerului ano-rectal este virusul papilloma uman (HPV), subtipul HPV -16 fiind principalul serotip implicat. Imunosupresia si fumatul reprezinta alti factori de risc care pot conduce la dezvoltarea cancerului ano-rectal.
In ceea ce priveste diagnosticul, depistarea unei mase anormaale in canalul anal in urma tuseului rectal, necesita continuarea investigatiilor medicale. Anoscopia cu posibilitatea realizarii de biopsii din tesutul suspectat a fi patologic, rectosigmoidoscopia, examinari imagistice de tipul tomografiei computerizate (CT) sau a ultrasonografiei endorectale aduc informatii utile pentru diagnosticul formatiunii tumorale, stratificarea gradului de severitate, precum si pentru efectuarea diagnosticului diferential cu afectiuni localizate ano-rectal si care se pot manifesta clinic in mod similar, hemoroizii reprezentand una dintre acestea.
Tratamentul cancerului anal tine cont de stadializarea formatiunii tumorale, a gradului de extindere a acesteia in urma efectuarii examenului histopatologic si presupune rezectie chirurgicala locala cu disectia nodulilor inghinali, chimioterapie si radioterapie.
Terapia hemoroizilor implica, in functie de severitatea manifestarilor clinice, tratament medical non-chirurgical si tratamentu chirurgical. Modificarea dietei in ceea ce priveste suplimentarea aportului hidric si al continutului de fibre joaca un rol important in prima linie de terapie a hemoroizilor alaturi de gestionarea cu precautie a efortului fizic si a timpului petrecut pe toaleta.
Interventiile efectuate in amburatoriu pentru tratamentul afectiunilor hemoroidale include scleroterapie, crioterapie, coagularea cu infrarosu si ligatura cu banda de cauciuc. Dintre acestea, cea mai frecvent utilizata metoda terapeutica este aceasta din urma, in cadrul careia se aplica endoscopic o banda de cauciuc la baza hemoroidului conducand la necroza prin ischemie, desprinderea tesutului respectiv, fibroza si cicatrizarea locala cu oblitararea tesutului submucos. Desi poate fi o metoda de terapie non-chirurgicala mai dureroasa decat scleroterapia sau crioterapia, studiile clinic efectuate au demonstrate o eficienta mai mare si un risc de recidiva mai scazut al hemoroizilor in comparatie cu celelate doua tipuri de interventie terapeutica.
Scleroterapia presupune injectarea hemoroizilor cu etanolamina, chinina, fenol 5% in ulei sau solutie salina hepertona, agenti sclerozanti care conduc la fibrozarea tesutului respectiv. Efectele adverse de tipul retentiei urinare, impotentei sau a formarii abcesului local, nu indica metoda, interventiile alternative fiind de preferat.
Crioterapia se bazeaza pe azot lichid care are ca efect necroza tesutului care se vrea a fi eliminat, dar si in acest caz balanta risc-beneficiu prezinta indicatii pentru aplicarea altor terapii alternatve daca este posibil.
Hemoroizii si cancerul ano-rectal sunt patologii diferite atat din punct de vedere etiologic, cat si al gravitatii simptomatologiei cu toate ca tabloul clinic poate fi similar.
Sangerarea la defecatie, modificari ale tranzitului intestinal, prezenta une mase sensibile si dureroase la nivelul anusului sunt manifestari frecvent intalnite in ambele situatii.
Un aspect important este reprezentat de starea generala a pacientului. Simptomele asociate (durere abdominala, balonare, pierdere ponderala, modificari in diametrul normal al scaunului) pot fi atribuite mai mult unor formatiuni tumorale, decat puse pe seama dezvoltarii hemoroizilor.
Din acest motiv, diagnosticarea precoce si diferentierea intre cele doua afectiuni necesita prezentarea la medic si efectuarea investigatiilor necesare care vor ghida ulterior si metodele terapeutice.
Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/351918/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hemorrhoids/symptoms-causes/syc-2036026
https://www.emedicinehealth.com/hemorrhoids/article_em.htm