Ptoza palpebrala este o coborare uni sau bilaterala a pleoapei superioare ca urmare a unei leziuni congenital sau dobandite a musculaturii (muschiul elevator parpebrale) sau inervatiei sale, ce determina ingustarea fantei palpebrale (dand aspectul de "ochi mici" ), micsorarea campului vizual si consecinte atat estetice cat si functionale pentru pacient.
Ptoza palpebrala poate fi prezenta de la nastere si in afectiuni complexe: paralizia congenitala a nervului III, sindrom Horner, sindrom Marcus-Gunn, tumori orbitare, paralizia de nerv oculomotor comun etc. si, uneori, poate fi cauzata de trauma obstetricala.
Ptoza congenitala reprezinta 75% din totalul ptozelor palpebrale. Ea poate fi simpla (izolata), sau asociata cu alte afectiuni. Cea mai frecventa este ptoza palpebrala simpla. Cauza este o tulburare (distrofie) primitiva a muschiului ridicator al pleoapei. In trei din patru cazuri este unilaterala (la un singur ochi). De obicei are un caracter sporadic dar are si o componenta ereditara, aparand in unele familii de-a lungul mai multor generatii.
In cazul ptozei dobandite, pacientul acuza caderea pleoapei superioare in cursul vietii, la nastere cele doua fante palpebrale fiind egale si normale ca deschidere si poate fi determinata de o tulburare a inervatiei muschiului elevator palpebrale (nervul oculomotor extern) sau a musculaturii.
In functie de severitatea afectiunii, pleoapele superioare cazute pot bloca sau reduce foarte mult vederea, in functie de cat de mult obstructioneaza pupila.In cazul in care ptoza este semnificativa pacientul va minimaliza deficitul muscular prin contractia muschiului frontal (ridica spranceana) si printr-o pozitie vicioasa a capului.
In unele situatii, ochiul afectat de ptoza palpebrala are astigmatism (deformarea curburii corneei cauzata de presiunea exercitata de pleoapa cazuta asupra acesteia). De aceea, postoperator, se recomanda determinarea viciilor de refractie si corectie optica, daca este necesar.
De asemenea, este posibil ca pacientul sa prezinte ochii uscati sau lacrimati.
Cauzele ptozei palpebrale dobandite sunt multiple: neurologica, musculara, aponevrotica, traumatica, mecanica.
Ptoza de cauza: aponevrotica: Este cel mai frecvent tip de ptoza palpebrala si apare ca urmare a pierderii elasticitatii tesuturilor tendonului muschiului elevator.
Ptoza de cauza neurogena: Ptoza palpebrala congenitala, apare cel mai frecvent la copii, si este determinata de o anomalie care afecteaza inervatia unuia dintre muschii care ajuta la deschiderea pleoapei. De asemenea, orice proces care ar putea afecta traiectul si nucleul nervului oculomotor comun la persoanele adulte pot determina ptoza palpebrala neurogena. Acestea pot fi: accidentul vascular cerebral ischemic sau hemoragic, tromboza venoasa cerebrala, pareza faciala periferice etc. Cele mai frecvente sunt paraliziile tronculare fiind determinate de leziuni de la nivelul bazei creierului.
Ptoza mecanica: Este produsa de prezenta unui chist sau a unei tumori in pleoapa superioara, care provoaca o cadere a pleoapei, din cauza greutatii si a procesului inlocuitor de spatiu.
Ptoza de cauza miogena: Apare din cauza unor modificari musculare, astfel incat muschiul elevator (ridicator) al pleoapei superioare este afectat, cele mai frecvente cauze fiind distrofia musculara sau miastenia gravis.
In toate cazurile este necesar un examen atent, efectuat de oftalmolog si completat de neurolog si/sau cu investigatii imagistice, pentru ca, de multe ori, ptoza palpebrala dobandita poate fi primul semn al unei alte afectiuni generale mai complexe, cum ar fi: bolile autoimune, bolile neurologice, tumorile cerebrale sau orbitare, etc.
Medicul neurolog/oftalmolog va efectua probabil un examen fizic (va fi testata oculomotricitatea si daca mai exista alte simptome asociate ptozei palpebrae) si va afla istoricul medical al pacientului completat de un set de analize (Hemoleucograma, Ionograma, lipidograma, markeri hepatici, glicemie). In caz de suspiciune de afectiuni neurologice va fi explorat prin computer tomograf cerebral sau IRM cerebral. De asemenea, in cazul simptomatologiei care sa sugere miastenia gravis se va realiza testul la Tensilon, cunoscut generic sub numele de edrofoniu, intr-una dintre vene.
Vi se poate cere sa va incrucisati si sa va deblocati picioarele sau sa va ridicati si sa va asezati de mai multe ori dupa administrare. Se va urmari daca Tensilon imbunatateste forta musculara.
Netratata, ptoza palpebrala poate conduce la aparitia ambliopiei.
Tratamentul ptozei palpebrale are efectul de a imbunatati, din punct de vedere estetic, zona ochilor, dar si de a imbunatati campul vizual. Abia dupa stabilirea afectiunii de fond si instituirea unui tratament pentru aceasta, daca ptoza persista, se trece la tratamentul chirurgical, care in principiu este similar cu cel din ptoza congenitala. Ptoza palpebrala se poate trata pe cale chirurgicala, de catre un chirurg oftalmolog, sau de catre specialistul in chirurgie estetica.
Operatia se numeste blefaroplastie si are ca rol repozitionarea corecta a pleoapelor prin scurtarea si intarirea muschiului care o ridica sau ancorarea acestuia.
Blefaroplastia se efectueaza sub anestezie locala si are beneficii atat estetice, cat si functionale, in situatiile in care ptoza palpebrala afecteaza vederea. Operatia poate fi realizata atat la nivelul pleoapelor superioare, cat si al celor inferioare. Aceasta vizeaza fie intarirea muschiului deficitar, fie suspendarea pleoapei la muschiul frontal cu fir de silicon, banda de Gore-tex, fascie lata proprie recoltata de pe coapsa sau cu alte materiale biocompatibile, in functie de starea de functionare a muschiului ridicator.
In cazul persoanele adulte dupa varsta 60 de ani, afectiunea poate fi cauzata si de o relaxare accentuata a tesuturilor de la nivelul orbito-palpebral, de un exces cutanat la nivelul pleoapei superioare (blefarosalazisul) care prin tractiune duce la dezinsertia aponevrozei muschiului ridicator al pleoapei superioare de pe tars (portiunea cartilaginoasa a pleoapei). In acest ultim caz este necesar a se efectua pe de o parte blefaroplastie superioara pentru indepartarea excesului cutanat, pe de alta parte reinsertia muschiului ridicator al pleoapei la tars.