Kinetoterapia, termen provenit din limba greaca, sau terapia prin miscare, reprezinta alaturi de fizioterapie, elementul central/principal in tratamentul unor patologii pe cat de variate si foarte des intalnite in era in care traim.
Kinetoterapia reprezinta, asa cum ii spune si numele, terapia prin miscare, o metoda de tratament conservator, neinvaziv, care foloseste exercitiile fizice, miscarile mecanice, atat cele active, cat si cele pasive, pentru prevenirea sau tratarea unor disfunctii musculare si articulare, precum si pentru redobandirea unor functii diminuate/echilibrului fizical.
Inainte de toate, ca in orice plan de tratament, consider ca elementul cheie este reprezentat de relatia medic – kinetoterapeut – pacient – de acuratetea informatiilor primite, receptivitatea si complianta pacientului cu privire la etapele de tratament, gradul de intelegere al patologiei, implicatiile psiho-sociale – toate acestea putand influenta prognosticul si rezultatele pe termen lung ale tratamentului.
Corpul uman este alcatuit din aproximativ 600 de muschi, care ajung sa reprezinte aproximativ 50% din greutatea acestuia, toti acestia avand o functie bine stabilita.
Contractia musculara si toate procesele implicate in acesta determina functionarea optima a motricitatii organismului zi de zi. In momentul in care apare un traumatism, o injurie, o leziune, fie la nivelul nervilor, fie la nivel central, se produce o dereglare atat structural, cat si functional, iar fibra musculara are de suferit.
Acesta este momentul in care kinetoterapia poate sa intervina pentru o evaluare functionala a deficitului si pentru un plan de tratament individualizat, precum si pentru incurajarea unei compliante crescute la tratament, avand urmatoarele obiective:
- mentinerea fortei si a tonusului muscular
- tonifiere
- mentinerea unei bune mobilitati
- mentinerea unei bune forte musculare
- mentinerea unei posturi corecte
- ameliorarea durerii (mecanica, inflamatorie)
- redobandirea nivelului de independenta
- ameliorarea schemei de mers, a echilibrului, a posturii, a spasticitatii, a miscarilor active si pasive (in functie de patologie)
Programele de kinetoterapie sunt atent gandite de catre specialistii kinetoterapeuti in colaborare cu medicul, ele vor fi individualizate in functie de patologie si de pacient, de prognostic, de statusul functional, de patologiile asociate. Exista o variatate de metode prin care se poate realiza tratamentul fizical: gimnastica medicala, masaj terapeutic, imbinarea hidroterapiei cu elemente de kinetoterapie – hidrokinetoterapia, aplicare de benzi elastice, etc.
Daca incercam sa privim in ansamblu si sa intelegem biomecanica corpului uman, vom intelege faptul ca exercitiul fizic si miscarea, o viata activa si un stil de viata sanatos sunt principiile de baza a unei functionari optime. Astfel, din punct de vedere al planului de tratament si al etapelor in care putem folosi terapia prin miscare, kinetoterapia se poate imparti astfel:
1. Profilaxia prin kinetoterapie - Etapa de prevenire
Traim in era in care sedentarismul, alaturi de obiceiurile alimentare nesanatoase si de stresul psiho-social accentuat, determina o reala problematica alaturi de o serie de consecinte nefaste asupra vietii. Astfel, pentru a ne putea mentine un stil de viata sanatos, terapia prin miscare poate fi folosita cu succes pentru a preveni evenimentele nedorite, pentru a mentine un status echilibrat al sistemelor corpului uman, pentru a mentine capacitatea de efort si forta musculara.
2. Recuperarea prin kinetoterapie – Etapa de tratament (curativ)
Poate nu foarte cunoscuta ca si ramura medicala, Recuperarea reprezinta una dintre cele mai importante parti in planul de tratament individualizat al multor patologii, din ce in ce mai diverse.
Spectrul larg de patologii in care kinetoterapia poate fi folosita cu succes, include:
Afectarea neurologica – accidente vasculare cerebrale (ischemice, hemoragice), patologii degenerative;
Afectare articulara – patologii degenerative, artroze, boli autoimune, boli reumatismale, traumatisme;
Afectarea coloanei vertebrale – hernii de disc (cervical, toracal, lombar);
Afectare traumatica – fracturi, luxatii, proteze;
Afectare pediatrica – patologii congenitale sau dobandite (afectari musculare), tuburari de crestere (cifoza, scolioza).
Tratamentul kinetic poate fi adaptat in functie de varsta – incepand inca din perioada de sugar, ulterior, copiii si adolescentii pot beneficia in egala masura cu un adult de tratamentele de kinetoterapie specifice varstei si patologiei. Nu am putea defini tintit cui se adreseaza kinetoterapia, insa terapia prin miscare poate fi benefica indiferent de varsta: printre cele mai des intalnite afectiuni din perioada copilariei care necesita recuperare se numara tulburarile de mers, tulburarile de statica vertebrala, afectarea neurologica.
Printre cele mai frecvente prezentari la medic in randul adultilor se numara durerea lombara joasa, asociata cu varsta inainta, cu efortul sustinut, cu tulburari de statica si cu patologia coloanei vertebrale – care se bucura de un program complex de recuperare prin kinetoterapie – Program Williams, scoala spatelui, exercitii de proprioceptie.
O alta categorie in care kinetoterapia joaca un rol important este sportul de performanata, sportivii fiind supusi constant unui efort fizic sustinut, astfel fiind mult mai predispusi la afectari traumatice: rupturi musculare, rupturi ligamentare, luxatii, fracturi – care necesita o atentie deosebita si un plan de tratament individualizat, structurat, parte a unui proces de recuperare esential in revenirea cat mai rapida.
Nu in ultimul rand, procesul de recuperare este unul complex, realizat de o echipa multidiciplinara (neurolog, ortoped, logoped, kinetoterapeut, fizioterapeut, psiholog, neurochirurg, reumatolog).
De cele mai multe ori, un astfel de tratament in Recuperare este unul de durata, implica parcurgerea mai multor etape, individualizate in functie de patologie si de feedback-ul pacientilor si ceea ce este cel mai important, tratamentul nu se termina la plecarea din clinica. Pacientii sunt incurajati sa continue tratamentul invatat la domiciliu, sa realizeaze in continuare exercitiile fizicale.