Hematomul este in general definit ca o colectie de sange situata inafara vaselor de sange. Cel mai frecvent, hematoamele sunt cauzate de un traumatism al peretelui vasului de sange. Hematomul poate rezulta prin lezarea oricarui tip de vas de sange (arterial, venos sau capilar). Sangele din hematom este coagulat, ceea ce il diferentiaza de o hemoragie activa.
Hematomul este o problema foarte comuna, pe care multe persoane o au la un moment dat in viata. Hematoamele pot fi situate fie superficial, la nivelul pielii sau unghiilor, fie in profunzime, la nivelul organelor si cavitatilor.
Hematoamele superficiale vor fi vizibile pe suprafata pielii si a unghiilor sub forma unor pete rosiatice-purpurii, de dimensiuni variabile, pete numite echimoze sau vanatai.
Hematoamele profunde nu sunt vizibile din exterior. De asemenea, acestea pot forma uneori mici proeminente ce pot fi palpate, asemanatoare unui nodul. Hematoamele sunt denumite in functie de localizarea lor, in special cele profunde.
Cateva exemple comune de hematoame includ:
• Hematom subdural: hematom situat intre tesutul cerebral si foita externa a meningelui (membrana de protectie a creierului)
• Hematom epidural spinal: hematom situat intre foita externa a maduvii spinarii si interiorul canalului vertebral, format din vertebre
• Hematom epidural intracranian: hematom situat intre suprafata creierului si cutia craniana
• Hematom subunghial: hematom situat sub unghie
• Hematom intraabdominal, peritoneal sau retroperitoneal: un hematom situat in cavitatea abdominala, pe suprafata sau in profunzimea unui organ
• Hematom aural sau hematomul urechii: hematom situat intre cartilajul urechii externe si pielea adiacenta
• Hematom splenic: hematom situat in tesutul splinei
• Hematom hepatic: hematom situat in tesutul ficatului
Cele mai multe dintre hematoame se retrag de la sine, in timp, odata cu resorbtia sangelui si repararea peretelui vasului lezat. Astfel, mecanismele reparatorii din organism vindeca hematoamele. In unele cazuri insa, hematomul are nevoie de indepartare chirurgicala sau evacuare, atunci cand locatia pune in pericol functia si viata organului afectat.
Traumatismele reprezinta cea mai comuna cauza a hematoamelor. Atunci cand pacientul sufera un traumatism, vor fi lezate automat si vasele de sange din zona direct afectata. Chiar si traumatismele minore pot afecta peretele vasului de sange, ducand la aparitia unui hematom. De exemplu, hematomul subunghial poate aparea in urma unui mic traumatism la acel nivel, cum este o lovitura sau compresiune cu un obiect.
Traumatismele mai severe cauzeaza hematoame majore. Accidentele rutiere, cazaturile de la inaltime sau loviturile puternice cauzeaza sangerari masive interne, care se incheie cu aparitia acestor hematoame in cavitatile organismului (cutia craniana, cutia toracica, cavitatea abdominala).
Desi traumatismele duc aproape inevitabil la aparitia hematoamelor, exista si cativa factori de risc ce predispun anumiti pacienti la dezvoltarea acestora. Astfel, pacientii cu factori de risc vor face hematoame mult mai usor, la traumatisme mai mici decat alte persoane.
Unele medicamente cresc riscul de formare a hematoamelor:
• Anticoagulante
• Vitamina E
• Antiinflamatoarele non-steroidiene
• Unele suplimente alimentare precum suplimentele cu usturoi
• Ginko biloba
Exista, de asemenea, cateva afectiuni ce aduc un risc aditional de lezare a peretelui vasului de sange si de aparitie a hematoamelor. Pacientii diagnosticati cu urmatoarele boli au risc crescut de a dezvolta hematoame:
• Afectiuni hepatice cronice
• Consum de alcool cronic (etilism cronic)
• Coagulopatii, un grup de boli ale sistemului vascular: hemofilia, boala Von Willebrand
• Limfoame
• Trompocitopenie (numar scazut de trombocite)
Simptomele date de prezenta a unui hematom depind de marimea acestuia si de localizare. Durerea, tumefierea, roseata si aparitia unor echimoze severe sunt semne comune ale hematoamelor, in general.
Simptomele specifice, in functie de localizarea hematomului, includ:
• Simptome ale hematomului subdural: durere intensa de cap, tulburari neurologice precum slabiciune, dificultati de vorbire, tulburari de echilibru, confuzie, crize convulsive
• Simptome ale hematomului epidural spinal: durere intensa de spate, slabiciune musculara, incontinenta urinara sau fecala
• Simptome ale hematomului subunghial: durere la nivelul unghiei si a degetului afectat, caderea unghiei, modificarea aspectului acesteia
• Simptome ale hematomului splenic, hepatic sau peritoneal: durere intensa la nivelul abdomenului
Uneori, simptomele nu apar decat atunci cand hematomul este de dimensiuni mari, in special in cazul hematoamelor intracavitare. In interiorul unei cavitati, hematomul se poate largi si extinde cu usurinta, nefiind presat de organ sau de os. Astfel simptomele apar tardiv, cand hematomul este suficient de mare pentru a intra in contact cu alte organe si a duce la aparitia durerii.
Pe de cealalta parte, un hematom mic, subunghial, poate produce o durere foarte intensa, fiindca sangele se extinde intr-un spatiu foarte strans, unde exista multa presiune, inflamatie si iritatie.
In functie de locatia hematomului, se poate palpa o masa de dimensiuni mici, ca un nodul, in locul in care apare si echimoza.
Este nevoie sa apelati la un medic atunci cand apar simptome, in special simptome de tip neurologic. Hematoamele situate in cutia craniana sau in tesutul cerebral pot fi periculoase si au consecinte asupra structurii si functiei cerebrale. De asemenea, hematoamele din cavitatea abdominala pot impune o durere severa, ce trebuie investigata. Orice tip de hematom, chiar daca este minor, are nevoie de un diagnostic, astfel ca vizita la medic ajuta pacientul sa excluda alte probleme si posibile ingrijorari.
Examinarea unui hematom include o anamneza cu un istoric medical detaliat, precum si detalii despre ultimele activitati, in cautarea unui traumatism cauzator. De asemenea, medicul trebuie sa stie ce alte afectiuni are pacientul si ce medicamente ia acasa. In general, nu exista analize de sange specifice pentru diagnosticul hematomului. Totusi, in functie de cauza suspectata, medicul va recolta hemoleucograma, coagulograma, analize biochimie si metabolice. Testele pentru functia hepatica ar putea fi utile in cazul in care se suspecteaza un hematom hepatic.
Testele imagistice sunt deseori necesare pentru diagnosticul hematoamelor situate profund. Acestea includ:
• CT cranian, foarte important in diagnosticul hematomului subdural
• CT abdominal
• RMN, un test mai specific decat CT pentru diagnosticul hematomului epidural
Tratamentul hematomului difera in functie de localizare, simptome si tabloul clinic total. Unele nu vor necesita tratament, in timp ce unele pot fi considerate urgente medico-chirurgicale.
Metodele de ingrijire simple, facute acasa, sunt recomandate in tratamentul hematoamelor superificale, situate sub piele sau unghii. Leziunile si echimozele pot fi ameliroate prin 4 etape: repaus, racire, ridicare si compresie. Acestea sunt usor de retinut prin acronimul RRRC. Prin efectuarea celor 4 pasi, pacientul isi poate reduce inflamatia si isi va ameliora simptomele.
• Repaus
• Racire (Aplicati gheata sau un pachet rece la nivelul echimozei timp de 20 de minute, de cateva ori pe zi )
• Ridicare
• Compresie (cu ajutorul unor bandaje elastice)
Hematoamele sunt extravazari de sange dintr-un vas de sange lezat. Traumatismele sunt cauza cea mai frecventa de aparitie a acestor hematoame, atat a celor superficiale, cat si a celor profunde. In timp ce unele hematoame se retrag de la sine si pot fi ingrijite acasa, altele sunt periculoase si necesita interventie medicala de urgenta.
Bibliografie:
https://www.rxlist.com/hematoma/drugs-condition.htm