Cavitatea nazala este impartita de un perete subtire osteo-cartilaginos, in doua pasaje nazale, de cele mai multe ori, fara o simetrie exacta deoarece acesta nu este localizat central, astfel incat, una dintre ele are dimensiuni mai mici.
Se estimeaza ca o proportie de aproximativ 70-80% din populatie prezinta un anumit grad de deviatie a septului nazal, in marea majoritate a cazurilor fara ca aceasta sa fie depistata sau sa provoace simptome evidente.
Deplasarea intr-o parte a acestui perete osteo-cartilaginos poarta numele de deviatie de sept nazal (DSN) si este frecvent intalnita in randul populatiei, dar fiind moderata, nu provoaca simptome care sa cauzeze disconfort din punct de vedere respirator sau estetic.
Exista insa, si situatii in care aceasta deviatie de sept nazal este mai severa, fapt ce determina probleme respiratorii prin reducerea fluxului de aer care circula prin cavitatea de dimensiuni mai mici. Aceasta obstructie a cailor respiratorii perturba gardul de umiditate a aerului care patrunde la nivel nazal. Aerul mai uscat care va circula prin cavitatea de dimensiuni reduse putand determina congestia mucoasei nazale, leziuni ale acesteia, sangerari si formarea de cruste.
In linii mari, cauzele principale ale deviatiei de sept nazal se impart in doua categorii : deviatie de sept congenitala si deviatia de sept nazal dobandita in urma unui traumatism care va conduce la mutarea peretelui septal din pozitia sa initiala.
In cazul deviatiei de sept nazal congenitala, aceasta se produce in timpul dezvoltarii intrauterine. Exista insa si posibilitatea ca aceasta sa apara ca urmare a unui traumatism la momentul nasterii cu atat mai mult cu cat sistemul osos al nou-nascutului este mai fragil.
Factorii de risc pentru dobandirea ulterioara a deviatiei de sept nazal sunt reprezentati, in principal, de traumatismele faciale survenite ca urmare a unor accidente fie auto, fie de alta natura sau in urma loviturilor in cazul practicarii sporturilor de contact (arte martiale, box, rugby etc.).
Deviatiile minore ale septului nazal sunt in marea majoritate a cazurilor, asimptomatice, astfel incat, persoana respectiva poate trai fara sa stie ca are aceasta deviatie. In cazurile mai severe, tabloul clinic al deviatiei de sept este conturat in jurul dificultatilor respiratorii cauzate de aceasta.
Alergiile sau raceala pot accentua simptomatologia prin aparitia sindromului inflamator, edemul mucoasei nazale si ingustarea suplimentara a pasajului nazal. Filtrarea aerului inspirat prin cavitatea de dimensiuni mai reduse se va face mai dificil, nefiind suficient umidificat si curatat de impuritati, acesta va leza mucoasa nazala cauzand sangerari si formarea de cruste care vor ingreuna si mai mult respiratia.
In timpul somnului, pacientul poate prezenta o respiratie mai zgomotoasa, motiv pentru care va simti sa doarma pe partea opusa cavitatii nazale mai inguste cu scopul de a-si optimiza respiratia sau va adopta respiratia orala pe timpul noptii, fapt care va determina sforaitul patologic si uscaciunea gurii. Unele persoane cu deviatie de sept nazal se pot confrunta cu durere resimtita la nivel facial drept consecinta a inflamatiei accentuate si a presiunii crescute din cavitatea nazala cu pasaj mai ingust. In unele cazuri poate sa apara o atenuare sau chiar o pierdere a simtului olfactiv (hiposmie/anosmie) la nivelul pasajului nazal ingustat.
De asemenea, persoanele cu deviatie de sept nazal accentuala sunt mai susceptibile la sangerari nazale frecvente si infectii de tract respirator recurente. Ca urmare a congestiei nazale, pacientul va prezenta rinoree. Sinuzitele aparute din cauza blocajelor secretiilor mucoase ale sinusurilor paranazale care nu se mai dreneaza corespunzator, sunt frecvent intalnite la pacientii cu deviatie de sept nazal.
Simptomatologia mai poate include respiratie cu miros neplacut, tulburari ale somnului din pricina respiratiei dificile, senzatie de iritabilitate si nervozitate sau diferite grade de dispnee si probleme respiratorii care ingreuneaza oxigenarea corespunzatoare a tesuturilor, astfel fiind afectate si activitatile sportive sau intelectuale.
Medicul specialist ORL (otorinolaringolog) la care se adereseaza pacientul, va efectua initial un examen clinic in urma caruia va observa aspectul foselor nazale folosind un instrument numit specul nazal. Uneori, aceasta examinare este suficienta pentru stabilirea sau macar suspiciunea diagnosticului de deviatie de sept nazal.
Pentru confirmarea mai precisa a acestei afectiuni se pot utiliza teste imagistice de tipul endoscopiei rinosinusale care permite vizualizarea din interior a cavitatii nazale, radiografia piramidei nazale sau tomografia computerizata (CT) unde deviatia de sept poate fi observata cu usurinta.
Alte teste si investigatii includ analizele de sange (hemoleucograma, coagulograma, transaminaze, ionograma, glicemie – mai ales in situatiile in care se are in vedere efectuarea unei interventii chirurgicale pentru corectarea deviatiei de sept).
Din punct de vedere simptomatic, reducerea obstructiei cauzata de inflamatie si blocarea drenajului secretiilor nazale, beneficiaza de administrarea de medicamente decongestionante. Acestea vizeaza reducerea edemului mucoasei nazale si mentinerea permeabilitatii pasajelor aeriene pentru a facilita respiratia. Se pot administra sub forma de tablete sau spray uri care contin fenilefrina, pseudoefedrina sau preparate naturiste pe baza de eucalipt si menta. Utilizate pe termen lung, unele dintre acestea pot cauza dependenta si efecte de tip rebound cu agravarea simptomelor daca intreruperea folosirii acestora se face brusc.
Alte medicamente utilizate pentru reducerea obstructiei nazale sunt antihistaminicele, acestea fiind folosite in cazul asocierii unor alergii care determina obstructie nazala si rinoree seroasa. Tot cu scopul permeabilizarii cavitatii nazale pentru facilitarea respiratiei, a drenajului secretiilor mucoase si reducerea gradului de obstructie si inflamatie, se pot utiliza spray uri cu steroizi cu aplicare topica.
Din punct de vedere chirurgical, metoda terapeutica utilizata pentru tratarea deviatiei de sept nazal este cunoscuta sub numele de septoplastie. Aceasta este indicata in cazurile in care simptomatologia prezentata include dificultati respiratorii severe, deformarea evidenta a scheletului nazal, hiposmie sau anosmie, infectii recurente ale tractului respirator si ale sinusurilor paranazale, precum si tulburari neuro-psihice, afectarea concentratiei si a memoriei ca urmare a oxigenarii insuficiente a tesutului cerebral.
Tehnica operatorie consta in rezectia segmentului osteo-cartilaginos, urmata de repozitionarea acestuia la nivelul liniei mediane, fapt care conduce la dilatarea pasajului nazal in cazul cavitatii nazale ingustate. Interventia se poate realiza sub anestezie locala sau generala si dureaza aproximativ 30-90 de minute. Septoplastia poate fi urmata de rinoplastie pentru remodelarea nazala din punct de vedere estetic sau cele doua metode pot fi combinate, interventie numita rinoseptoplastie.
Deviatia de sept nazal, fie de cauza congenitala, fie dobandita in urma unor traumatisme, este frecvent intalnita in randul populatiei. De multe ori, aceasta nici nu este depistata deoarece este asimptomatica. Sunt insa, si cazuri in care deviatia de sept este mai severa, punand probleme respiratorii accentuate. Diagnosticul se bazeaza pe examenul clinic obiectiv si teste imagistice de tipul radiografiei de piramida nazala, endoscopiei rinosinusale sau a tomografiei computerizata.
Tratamentul medicamentos vizeaza reducerea simptomelor cauzate de obstructia pasajului nazal al cavitatii ingustate prin utilizarea de anticongestionate, antihistaminice sau spray uri locale cu steroizi. In ceea ce priveste tratamentul chirurgical, acesta presupune efectuarea de septoplastie, urmata de rinoplastie pentru efectul estetic sau efectuarea lor concomitenta in timpul rinoseptoplastiei.
Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/33180266/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26677010/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28340647/