Organismul uman vine zilnic in contact cu mediul inconjurator in care se regasesc elemente necesare bunei sale functionari (caldura, lumina, aer si oxigen), dar si substante mai putin favorabile (agenti poluanti, substante toxice si microorganisme). Acestea reprezinta factori agresori pentru organismul uman, iar pentru unele persoane ele determina o exagerare a raspunsului imun, fiind denumite substante alergene. Ele pot ajunge in contact cu organismul prin contact direct cu tegumentul, prin inhalare sau prin ingerare.
Pentru a se apara de aceste elemente care i-ar putea periclita buna functionare, organismul se apara prin activarea sistemului imunitar.
Alergiile reprezinta o reactie de aparare exagerata a organismului deoarece factorul extern este perceput mai agresiv decat este de fapt, iar manifestarea acestora nu tine cont de varsta. Simptomele cauzate de alergii creaza disconfort pacientului, afecteaza activitatile sale cotidiene, iar daca sunt de un nivel de severitate crescut pot chiar sa puna viata acestuia in pericol.
Este normal ca organismul sa declanseze un raspuns imun pentru a se apara de factorii agresori din mediu, iar in majoritatea cazurilor aceste reactii sunt moderate si au rolul de a indeparta elementul strain corpului. Exista insa persoane la care sistemul imunitar prezinta reactii de hipersensibilitate, in special in conditiile unui teren atopic pe care se graveaza, de exemplu, astmul alergic sau alte tipuri de alergii la diferite substante. Printre acestea se numara sporii de mucegai, acarienii de praf, polenul, unele metale, proteinele animale si diverse elemente din alimente sau latexul.
Existenta in istoricul medical familial al persoanelor care sufera de alergii sau astm bronsic alergic reprezinta un factor de risc pentru urmasi de a manifesta la randul lor diferite tipuri de reactii alergice. Persoanele astmatice sunt mai predispuse la declansarea unor alergii, de asemenea, varstele fragede la care se manifesta aceste reactii de hipersensibilitate sunt un alt factor de risc pentru aparitia in timp a alergiilor.
Tabloul clinic al unei reactii alergice variaza in functie de raspunsul sistemului imunitar al fiecarei persoane in parte, in functie de agentul cauzal precum si de poarta de intrare a acestuia la nivelul organismului. Astfel, reactiile alergice pot fi de tip local daca agentul patogen a ramas cantonat la nivelul de patrundere in corp, sau de tip sistemic daca acesta a trecut de bariera tegumentelor si a mucoaselor manifestand o diseminare sistemica pe cale sanguina sau limfatica si producand reactii din partea mai multor sisteme si organe.
Manifestarile clinice locale pot fi caracterizate de eruptii cutanate eritematoase, insotite de prurit, edem si senzatie de caldura locala. In cazul in care agentul patogen a patruns in organism pe calea tractului respirator, simptomele clinice includ cel mai adesea iritatia mucoaselor, eritem si prurit, senzatia de nas infundat, coriza, stranut si desigur, dificultati ale respiratiei.
Sistemul vizual poate fi si el afectat de reactiile alegice locale, astfel conjunctivele pot aparea eritematoase, edematoase, iar la nivelul globului ocular se poate instala hiperlacrimarea tot cu scopul de a elimina agentul patogen in cauza. Reactiile alergice ale tractului gastro-intestinal au ca simptome sindroamele dispeptice manifestate prin varsaturi si diaree.
La nivel sistemic se pot instala manifestari cardiovasculare reprezentate de hipotensiune, palpitatii, diverse aritmii cardiace sau tahicardie, stare generala a pacientului este alterata, pot aparea transpiratiile profuze, tahipneea, iar cazurile mai severe pot produce reactii anafilactice cu potential fatal din pricina complicatiilor respiratorii.
Acarienii de praf sau sporii de mucegai sunt elemente din mediul inconjurator care se pot gasi pretutindeni, in haine, covoare, lenjeria de pat. Acestia se hranesc cu celulele descuamate de pe tegumente, fapt benefic pentru organism, insa la unele persoane pot cauza reactii alergice. Poleneul de pe diferite flori sau specii de arbori pot fi inhalati cauzand pentru sistemele hipersensibile diverse manifestari alergice, in special respiratorii. Parul de animale, veninul unor insecte, in special cel de viespe sau de albina, sau alte tipuri de muscaturi de insecte sunt alti factori externi care pot declansa reactii alergice.
Substantele alergene care pot fi ingerate cauzand alergia alimentara se pot regasi in diferite alimente. Cel mai frecvent pacientii prezinta alergii la proteinele continute de oua, lapte, soia, grau, arahide sau specii de pesti.
Latexul continut de manusile chirurgicale, bratari sau alte produse declanseaza adesea reactii alergice cutanate. Tot in randul acestora se numara cele cauzate de accesorii care contin metale ( nichel, cobalt, aur).
In functie de cauza, de mecanismul aparitiei si de timpul de latenta dintre contactul cu agentul alergen si aparitia simptomelor, reactiile alergice se clasifica in patru tipuri.
Alergiile de tip I cu raspuns imediat sunt cele cauzate cel mai adesea de proteinele alimentare, de muscaturile de insecte, astm si rinita alergica. Raspunsul este unul acut, iar cazurile severe pot merge pana la soc anafilactic pentru care se intervine in urgenta cu administrare de adrenalina, glucocorticoizi in doze mari si suport respirator.
Alergiile de tip II declansate prin mecanism citotoxic sunt cauzate de produse farmaceutice sau diferite medicamente care pot conduce la liza celulelor sanguine.
Tipul III de reactii alergice este cel in care se formeaza complexele imune in reactia dintre antigen si anticorpii gazdei. Aceste complexe imune pot migra in torentul sanguin sau se pot cantona in diferite organe (plamani, ficat, rinichi) producand reactii inflamatorii manifestate prin edem, eritem, prurit, precum si complicatii pe termen lung la nivelul vaselor de sange daca nu sunt epurate din sistemul sanguin. Reactiile de tip tardiv sunt caracteristice alergiilor de tip IV, in acest caz simptomele clinice sunt mai putin zgomotoase, principala manifestare fiind aparitia unor eczeme tegumentare.
Anamneza detaliata a pacientului este primul pas in diagnosticul alergiilor. Sunt importante elementele referitoare la istoricul familial de astm bronsic alergic sau alte tipuri de alergii, existenta unui teren atopic, istoric personal de alergii la diferite substante, contextul in care au aparut simptomele prezente si contactul cu agentii alergeni care ar putea fi incriminati pentru instalarea tabloului clinic.
Confirmarea suspiciunii unei alergii se va face ulterior prin teste cutanate, teste de serologice specifice pentru diferite tipuri de alergeni. Complicatiile care pot aparea la nivelul sistemului respirator sau vascular se pot evalua prin examinari imagistice de tip CT (computer tomograf) sau RMN (imagistica prin rezonanta magnetica).
Obtinerea vindecarii in cazul reactiilor alergice este mai dificila, insa simptomele pot fi ameliorate si de asemenea, se pot lua masuri pentru a preveni declansarea unor reactii alergice la elemente despre care se stie din antecedente ca determina hipersensibilitate din partea organismului.
Pentru remiterea simptomelor se administreaza medicamente antihistaminice, teofilina si antagonisti ai receptorilor de leucotriene in cazul astmului alergic, substante imunomodulatoare pentru dermatita atopica, iar inflamatia severa beneficiaza de administrarea de cortizol in bolus, intravenos, in doze mari. Se mai poate folosi terapia imuna specifica (SIT) care presupune administrarea repetata a unor doze moderate din agentii alergeni specifici, organismul invatand sa tolereze aceste substante astfel incat sa poate raspunde controlat la contactul cu acestea.
Cea mai buna metoda de prevenire a alergiilor este evitarea expunerii sau limitarea timpului de contact cu substantele despre care se stie ca va cauzeaza reactii de hipersensibilitate.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31353064/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32098244/