Infectiile herpetice sunt afectiuni de natura virala, recurente, cauzate de agenti patogeni precum Virusul Herpes Simplex neurotrop (HSV) tipurile 1 si 2. Tipul 1 HSV afecteaza preponderent extremitatea superioara a corpului, zona periorala si cea oftalmica, in timp ce tipul 2 HSV are tropism pentru regiunea genitala si jumatatea inferioara a corpului.
La nivel ocular, Virusul Herpes Simplex determina blefaroconjunctivita si inflamatia corneei in infectia primara, iar in cazul recidivelor acesta cauzeaza cel mai frecvent keratita herpetica oftalmica. Virusul este ubicuitar, se regaseste in majoritatea mediilor si poate afecta persoane de orice varsta. Infectia primara are o evolutie autolimitanta, insa recurentele pot avea diverse complicatii care pot conduce, in cazurile mai severe, la scaderea capacitatii vizuale sau chiar la orbire.
Virusul Herpes Simplex este un agent patogen neurotrop care contine ADN dublu catenar situat intr-o capsida icosaedrica. Aceasta este inconjurata de un invelis proteic amorf, iar la exteriorul acestuia se gaseste un altul format din doua straturi lipidice in componenta carora se afla glicoproteine. Virusurile herpetice sunt clasificate in trei grupe majore, si anume herpesvirusurile α, β si γ . Din categoria herpesvirusurilor α fac parte Virusul Herpes Simplex tipul 1 (HSV-1 care cauzeaza infectii orofaciale) si tipul 2 (HSV-2 care provoaca boli cu transmitere sexuala, dar care se poate transmite vertical de la mama la fat in timpul nasterii) si virusul varicelo-zosterian, herpesvirusuri β cuprind citomegalovirusul – CMV si herpesvirusurile umane 6 si 7, iar grupa γ include virusul Epstein- Barr si virusul uman 8 .
In majoritatea cazurilor, infectia primara se remite dupa ce isi parcurge ciclul evolutiv fara a determina aparitia unor complicatii severe. O particularitate a acestui virus este neurotropismul sau. Acest lucru il ajuta sa parcurga nervii cutanati si sa ramana cantonat la nivelul ganglionului trigeminal fiind in stare de latenta nereplicativa. De la acest nivel, in perioade de stres, in conditiile unui sistem imunitar deficitar sau in cazul in care organismul sufera de alte patologii si infectii, virusul se poate reactiva determinand o simptomatologie mai zgomotoasa. Contagiozitatea este mai mare atunci cand virusul se afla in faza activa de replicare, iar transmiterea se face prin contact direct cu lichidul veziculelor care apar in urma infectiei sau prin secretiile lacrimale.
Traumele, perioadele stresante, bolile cronice preexistente, interventiile chirurgicale si deprimarea sistemului imunitar scad rezistenta organismului, motiv pentru care acesta raspunde mai dificil la agentii patogeni din mediul extern sau a celor ramasi inactivi la nivelul diferitelor tesuturi si structuri anatomice. Aceasta bresa in sistemul imunitar este un moment propice pentru virusul herpetic aflat in stare de latenta sa se reactiveze.
Contactul cu veziculele cu lichid in interiorul carora se gaseste si virusul herpetic, apoi atingerea pleoapelor fara spalarea in prealabil a mainilor si dezinfectarea corespunzatoare au drept consecinta aparitia infectiei herpetice la nivel oftalmic.
Tabloul clinic variaza de la un pacient la altul in functie de severitatea afectiunii. Herpesul ocular se poate manifesta prin eritemul si edemul regiunii palpebrale, eruptii cutanate si vezicule pline cu lichid localizate pe pleoape sau in jurul ochilor. De asemenea, poate sa apara febra, cefaleea, vederea poate fi ingreunata, pacientul poate prezenta hiperlacrimare, fotofobie sau senzatie de durere si disconfort ocular.
Dupa ce veziculele se sparg si elimina lichidul continut, in locul acestora apar crustele care se vindeca in aproximativ 5-7 zile. Afectarea corneei sau a retinei in leziunile mai profunde determina reducerea capacitatii vizuale, obiectele apar neclare, incetosate.
Anamneza detaliata ar putea oferi indicii cu privire la infectiile din antecedentele personale patologice ale pacientului. Simptomele descrise de pacient, debutul acestora sau prezenta unor anumiti factori care le agraveaza sunt elemente care conduc spre elucidarea diagnosticului. Se efectueaza apoi examenul clinic obiectiv al ochilor si al regiunii palpebrale. Cu ajutorul unei lampe cu fanta medicul examineaza suprafata globului ocular.
Veziculele prezente periocular sunt elemente destul de sugestive pentru infectiile herpetice oculare. De la nivelul acestora se pot recolta probe biologice, montre de celule care vor fi trimise ulterior la laborator unde se va confirma prezenta Virusului Herpes Simplex.
Tot ca parte a diagnosticului se mai poate efectua un examen de fund de ochi si se va analiza cu atentie corneea pentru a determina daca virusul a produs leziuni mai profunde care pot afecta vederea pe termen lung. Afectarea straturilor mai profunde ale corneei este cunoscuta sub denumirea de keratita si este considerata mai severa deoarece poate produce cicatrici la nivelul acesteia, conducand mai departe la slabirea vederii sau chiar orbire.
Pentru reducerea perioadei de replicare virala activa, precum si a simptomelor produse de Virusul Herpes Simplex, medicul va recomanda administrarea topica si/sau per os a unui medicament antiviral, cel mai utilizat la ora actuala fiind Acyclovirul. In cazul leziunilor mai profunde a globului ocular se pot prescrie picaturi oftalmice in scopul reducerii sindromului inflamator. Exista riscul de suprainfectie bacteriana la nivel palpebral, iar pentru a tine la distanta bacteriile care pot patrunde prin bariera tegumentara deja afectata a regiunii orbitale se pot aplica unguente cu antibiotic pentru pleoape.
Este importanta determinarea gradului de severitate al leziunilor produse de virusul herpetic la nivelul corneei. Cele care afecteaza straturile superficiale se vindeca de obicei fara a lasa cicatrici care vor ingreuna vederea. Leziunile mai profunde necesita administrearea antiviralelor topice, uneori si orale, iar cicatricile care se formeaza in urma acestora necesita interventie chirurgicala. Celulele afectate care si-au pierdut functia pot fi indepartete prin razuire. Daca severitatea leziunilor vindecate prin cicatrizare a condus la pierderea vederii, in acest caz se poate opta pentru transplant de cornee.
Infectia primara permite virusului sa patrunda in organismul gazdei, tropismul neuronal si capacitatea de a ramane cantonat la nivelul diferitelor tesuturi ii ofera acestuia posibilitatea de a persista o perioada de timp nedefinita sub forma latenta in celulele pe care le invadeaza. De aici, virusul se poate reactiva in functie de conditiile care ii permit acest lucru.
In acest sens este recomandata prevenirea recurentelor prin evitarea atingerii regiunii palpebrale dupa ce ati luat contact cu veziculele herpetice preexistente, cu secretiile lacrimale, saliva sau alte probe biologice in care s-ar putea regasi virusul herpetic. In cazul in care purtati lentile de contact si prezentati infectii oculare repetate este recomandata evitarea acestora.
Infectiile herpetice sunt afectiuni eruptive de natura inflamatorie caracterizate de eritem si vezicule, de multe ori recurente, cauzate de anumite tipuri de virusuri herpetice. Cele mai frecvent intalnite sunt cele produse de virusurile herpetice simplex tipurile 1 si 2, cu afectare orofaciala si oftalmica primul, respectiv genitala cel de-al doilea.
Infectia primara este cel mai adesea autolimitanta, fara un tablou clinic cu simptome severe. Virusul herpetic poate ramane cantonat la nivelul diferitelor structuri anatomice, fapt care ii permite posibilitatea de a se reactiva in cazul in care sistemul imunitar este slabit. Se administreaza antivirale cu aplicare topica si orala in cazurile mai severe, iar cicatricile lasate pe cornee in cazul aparitiei keratitei pot avea nevoie de interventie chirurgicala pentru conservarea capacitatii vizuale.
https://www.aao.org/eye-health/diseases/herpes-keratitis
https://www.mayoclinic.org/drugs-supplements/ganciclovir-ophthalmic-route/description/drg-20073205
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559194/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31567695/