Buna functionare a organismului uman are nevoie zilnic de macronutrientii reprezentati de aminoacizi, glucide si lipide, dar in egala masura necesita si aportul adecvat de vitamine si minerale.
De asemenea, pe langa mentinerea sanatatii organismului, vitaminele si mineralele contribuie si la sustinerea sistemului imunitar pentru neutralizarea si lupta impotriva agentilor patogeni, a substantelor toxice din mediul inconjurator care constituie o provocare zilnica pentru corpul uman, dar si pentru protectia fata de celule proprii care si-au schimbat structura constituind un factor de agresiune pentru macroorganism ( ex. celulele canceroase).
Marea majoritate a vitaminelor si mineralelor necesare organismului uman sunt procurate din alimentatie, de aceea se recomanda ca dieta zilnica sa fie cat mai variata si de buna calitate pentru a acoperi o gama variata din aceste elemente. O clasificare sumara imparte vitaminele in functie de solubilitate in liposolubile (vitaminele A, D, E, K - solubile in grasimi) si hidrosolubile (vitamina C si complexul de vitamine B – cu solubilitate in apa). Ele sunt absorbite in intregime fara a fi degradate in timpul procesului digestiv, motiv pentru care administrarea lor pe cale orala are eficienta ridicata.
Organismul stocheaza aceste elemente in diferite tesuturi si organe, cele liposolubile sunt depozitate hepatic si subcutanat, iar cele hidrosolubile la nivelul cortexului suprarenal.
Cantitatea necesara variaza in functie de tipul lor si de nevoile corpului. Vitaminele si mineralele nu asigura substrat energetic, insa au o importanta majora in mentinerea functiilor organismului, a integritatii tesuturilor si contribuie la buna desfasurare a reactiilor biochimice de la nivel celular. Enzimele care mediaza multe reactii chimice din organism nu pot functiona optim fara prezenta acestor elemente necesare, de multe ori, in cantitati mici, dar cu un rol major.
Asa cum am mentionat, alimentatia , atat cea de origine vegetala, precum si cea de origine animala, furnizeaza o mare parte din complexul de vitamine si minerale necesar organismului.
Vitamina A se gaseste in ficat, peste,oua, in legume precum morcovul, dovleacul, rosiile, spanac sau fructe cum ar fi mango si papaya. Drojdia de bere, painea integrala si cerealele, arahidele, stridiile, produsele lactate, carnea, ouale si numeroasele specii de pesti contin multe dintre vitaminele complexului B (B1, B2, B3, B6, B12).
Vitamina C este regasita din abundenta in citrice, legume si fructe viu colorate si cartofi. Soarele, grasimile animale, lactatele si ouale sunt surse de vitamina D si K, iar uleiurile vegetale asigura cantitati mari de vitamina E.
In absenta acestor elemente se instaleaza avitaminoza si diferite sindroame carentiale care vor perturba buna functionare a organismului. S-a constatat in practica clinica, iar literatura medicala a demonstrat prin studii ca privarea de vitamine si minerale sta la baza instalarii unor patologii precum pellagra, scorbutul sau boala beri beri.
Malnutritia si malabsorbtia, bolile consumptive cum sunt cele cauzate de procesele tumorale sau dietele dezechilibrate sunt printre pricipalele cauze care duc la deficitul de minerale si vitamine. Reducerea aportului caloric sub 1500 kcal/zi, interventiile chirurgicale pe tubul digestiv sau chimioterapia sunt si acestea responsabile de aparitia sindroamelor carentiale.
Semnele si simptomele carentei de vitamine si minerale este resimtit la nivelul tesuturilor sau functiilor pe care le indeplinesc acestea in corp. Pentru ca vitamina A are un rol important in ceea ce priveste sistemul vizual, deficitul acesteia poate afecta vederea nocturna, glandele perioculare se pot atrofia, iar la nivelul conjunctivei poate sa apara hipercheratoza.
Corneea poate suferi si ea procese degenerative, iar in functie de severitatea deficitului de vitamina A poate sa apara in timp si pierderea vederii. De asemenea, tegumentele vor suferi de hipercheratoza deoarece celulele moarte si descuamate nu se vor elimina corespunzator astfel incat sa permita refacerea straturilor superficiale prin regenerare celulara, iar tegumentele vor avea un aspect uscat.
Carenta de vitamina D determina la copil aparitia rahitismului, iar la adult, osteomalacie si osteoporoza. Rahitismul este o patologie manifestata prin deformari ale cartilajelor de crestere la nivelul oaselor lungi, in procesul de formare si osificare a acestora.
Copilul va prezenta astfel deformari osoase, dureri la nivelul acestora. De asemenea, pot sa apara dureri musculare si tetanie hopocalcemica prin afectarea metabolismului fosfo-calcic.
Frecvent, carenta de vitamina E apare la pacientii cu boli cronice, la cei care sufera de malnutritie si la persoanele varstnice. Manifestarile clinice sunt prezente in sfera neurologica. Poate sa se instaleze lipsa de coordonare a miscarilor, hiporeflexia sau ataxia si scade capacitatea de perceptie a sensibilitatii de la nivel tegumentar.
Din punct de vedere vascular creste riscul aparitiei aterosclerozei, iar endocrinologic, prin cresterea nivelului de prolactina sunt accentuate la femei manifestarile sindromului premenstrual (agitatie, iritabilitate, labiliate emotionala, dereglarea ritmului circadian).
Vitamina K joaca un rol important in procesul de coagulare. Deficitul acesteia, desi rar intalnit la adult si instalat fie prin malabsorbtie lipidica in cazul afectiunilor pancreatice, fie prin administare indelungata de antibiotice care deregleaza flora interstinala se manifesta prin hemoragii spontane sau la traumatisme minore.
Nou nascutii care prezinta deficit de vitamina K prin transfer redus al acesteia transplacentar in timpul sarcinii pot dezvolta sindrom hemoragipar postpartum, motiv pentru care acestora li se administreaza profilactic intramuscular acest element.
Complexul vitaminelor B au activitate sporita in ceea ce priveste functiile sistemului nervos, activitatea cardiaca si integritatea tegumentara. Deficitul de vitamina B1 determina neuropatii periferice manifestate prin pareze, parestezii, deficit motor sau encefalopatie Wernicke. Tulburarile de memorie si concentrare se pot manifesta si acestea in cadrul psihozei Korsakoff. Stomatitele, eruptiile pielii cu diferite localizari, cheilitele sunt unele dintre semnele deficitului de vitamina B2.
Carenta de vitamina B3 (niacina) determina aparitia pellagrei, o afectiune caracterizata de eruptii cutanate la nivelul regiunilor expuse razelor ultraviolete, sindrom dispeptic (greata, diaree) si suferinta neuropsihiatrica (apatie, depresie, deficit de atentie si concentrare).
Lipsa acidului pantotenic (B5) se resimte prin aparitia cefaleei, a paresteziilor si a slabiciunii musculare sau prin iritabilitate, insomnie si fatigabilitate. Neuropatiile periferice pot sa apara in cazul deficitului de B6 si B12. Importanta este administrarea sau corectarea deficitului de vitamina B12 la femeia insarcinata deoarece aceasta, alaturi de acidul folic, au rol in formarea tubului neural al fatului. In absenta lor poate sa apara anemia megaloblastica, neuropatia periferica senzitiva, glosita si cheilita.
Fatigabilitatea, durerile articulare sau cele de la nivel muscular, purpura si echimozele si mai ales hemoragiile gingivale pot fi un indiciu pentru deficit de vitamina C. In ceea ce priveste mineralele, carentele de calciu duc la afectarea sistemului osteo-articular, dar pericliteaza si activitatea cardiaca, deficitul de magneziu poate cauza slabiciune musculara.
Zincul contribuie la procesele de regenerare celulara si sustine sistemul imunitar, prin urmare deficitul acestuia face organismul mai sensibil la factorii de agresiune din mediul extern, iar procesele de refacere celulara vor fi incetinite, tegumentul si fanerele vor fi uscate si friabile. Deficitul de fier poate sa rezulte in urma unor hemoragii, poate sa fie de natura cronica si este una dintre cauzele aparitiei anemiei, dozarea lui pentru analizele de laborator ofera informatii cu privire la aceasta etiologie.
Majoritatea vitaminelor si mineralelor de care are nevoie organismul uman sunt procurate din alimentatie, acestea vor fi utilizate pentru functiile si reactiile biochimice din corp, iar o parte vor fi stocate la nivelul hepatic, subcutanat sau in alte tesuturi. Pentru ca nu sunt degradate in timpul procesului digestiv, in cazul instalarii carentelor acestor elemente, administrarea lor orala sub forma suplimentelor alimentare este un mijloc de a corecta acest deficit.
De asemenea, se recomanda adoptarea unei diete echilibrate bogate in alimente care contin cantitati crescute din elementele deficitare. De mentionat este efectuarea profilaxiei rahitismului la nou nascut prin administrarea de vitamina D si calciu pana la varsta de 2 ani si suplimentarea acidului folic si a vitaminei B12 la femeia insarcinata pentru formarea adecvata a sistemului nervos al fatului.
Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30860745/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31644195/