Trigliceridele reprezinta particule lipidice de origine naturala care circula in torentul sanguin. In urma procesului de digestie, acestea sunt scindate in elementele componente, si anume in glicerol si acizi grasi de diferite tipuri (saturati sau nesaturati, cu lant lung sau scurt), proces desfasurat sub actiunea unor enzime specifice. Rolul acestor trigliceride este de a servi drept substrat energetic pentru functiile pe care organismul trebuie sa le defasoare de-a lungul zilei.
Din cantitatea de calorii ingerate ca zaharuri si grasimi, cele pe care organismul nu le utilizeaza sunt transformate in trigliceride si depozitate in celulele tesutului adipos, cunoscute sub numele de adipocite. Aceste depozite la nivelul tesutului adipos va fi decelat la analizele medicale prin cresterea valorilor trigliceridelor. Valoarea considerata normala pentru trigliceride este sub 150 mg/dl, ceea ce trece peste aceasta poate fi factor de risc pentru aparitia bolilor cardiovasculare, a accidentului vascular cerebral, a diabetului zaharat de tip 2 sau a pancreatitei.
Ingestia de alimente, mai bine spus, surplusul alimentar care nu este utilizat de catre organism este depozitat la nivelul adipocitelor sub forma de trigliceride. In acest caz, surplusul caloric este factorul de risc incriminat in cresterea nivelului trigliceridelor. De asemenea, in ficat se pot acumula depozide de trigliceride ca urmare a utilizarii zaharului si a alcoolului in exces.
Varsta este iarasi un factor de risc in acumularea de trigliceride, deoarece dupa 40 de ani functiile metabolice incetinesc, iar enzimele care degradeaza trigliceridele se produc in cantitate ai mica. Prin urmare, excesul caloric si trigliceridele nedegradate vor fi depozitate, fie la nivelul adipocitelor, fie hepatic. Comorbiditati precum glicogenozele, sindromul nefrotic, diabetul zaharat sau hipotiroidismul sunt patologii asociate care pot contribui la cresterea valorilor trigliceridelor tot prin mecanismul deficitului enzimatic.
Genetica joaca si ea un rol in aceasta acumulare de trigliceride, cunoscute fiind in literatura medicala sindroamele dislipidemice in cadrul carora trigliceridele, colesterolul sau alte particule lipidice cu potential patogen au un nivel crescut.
Din punct de vedere al iatrogeniei, sunt medicamente care, utilizate pe termen lung pot duce la acumularea de trigliceride, cele mai frecvente dintre acestea fiind corticosteroizii, antiinflamatoarele, unele diuretice si anticonceptionalele.
Trigliceridele reprezinta peste 90% din totalul grasimilor alimentare. Pe langa cele ingerate din alimente, unele sunt sintetizate la nivelul ficatului si intra in compozitia VLDL – colesterol (aproximativ 80%) si LDL- colesterol (15%), lipide cu greutate moleculara mica despre care se cunoaste ca afecteaza vasele de sange in timp daca se afla la valori peste cele normale.
Raportat la efectul pe care il au trigliceridele in ceea ce priveste vasele de sange si cordul, numeroase studii au demonstrat pana in prezent ca un nivel ridicat al acestor particule lipidice alaturi de valori mari ale colesterolului (in special a fractiunii LDL alaturi de scaderea efectului protectiv al HDL -ului) duc la cresterea riscului de a dezvolta boli cardiovasculare, precum si la aparitia diabetului zaharat sau al pancreatitei.
Aflate in exces, trigliceridele favorizeaza depunerea de colesterol cu formarea placilor de aterom in peretii arterelor care iriga inima, creierul (arterele coronare, arterele carotidiene) sau arterele membrelor inferioare. Instalare si progresia aterosclerozei prin depunerea acestora si ingrosarea peretelui vascular ingreuneaza fluxul sanguin, prin urmare si livrarea de oxigen si nutrienti catre tesutul respectiv. Astfel, iau nastere procesele ischemice care pot avea consecinte nefaste. Formarea placii de aterom ingusteaza lumenul vasului sanguin (steoza) sau poate produce o obstructie completa, aceste mecanisme fiziopatologice conducand la aparitia infarctului miocardic, a accidentului vascular cerebral sau al altor sindroame ischemice in functie de localizarea obstructiei respective.
Ghidurile europene de preventie si tratament al bolilor cardiovasculare mentioneaza relatia de cauzalitate existenta intre nivelul crescut al trigliceridelor si aparitia bolii vasculare aterosclerotice. Valorile crescute ale trigliceridelor trebuie sa indice clinicianului ca sunt necesare alte investigatii pentru ca de multe ori este vorba de un sindrom metabolic care implica si alti factori.
Inainte de initierea unui tratament medicamentos pentru reducerea valorilor trigliceridelor se evalueaza riscul total cardiovascular cu determinarea factorilor modificabili (dieta, greutate, comorbiditati care pot fi mentinute sub control prin tratament adecvat, fumat si alcool) si a celor care nu pot fi modificati (varsta, sex). Aceasta evaluare a riscului cardiovascular este recomandata a fi efectuata o data la 5 ani si estimeaza posibilitatea de deces la un anumit interval de timp in functie de factorii identificati.
Pacientul la care s-a instalat boala cardiovasculara sau care prezinta risc crescut de aparitie a acesteia va fi consiliat asupra dietei, a schimbarii stilului de viata si cum poate reduce factorii de risc modificabili pentru prevenirea evolutiei anumitor poatologii care pot sa apara la nivelul inimii si a vaselor de sange prin excesul de trigliceride plasmatice. Pentru mentinerea unor valori moderate ale lipdelor plasmatice, precum si pentru stabilitatea placii de aterom, cel mai des utilizate in practica medicala la pacientul cardiovascular sunt statinele.
Aportul caloric este un element care poate fi utilizat in acest sens prin reducerea numarului de calorii ingerate. De asemenea, tipul grasimilor consumate are un rol important, in acest sens se pot inlocui grasimile continute in carne si alimente super-procesate cu cele cu un continut crescut de acizi grasi Omega 3, cum ar fi pestele. Scaderea consumului de alcool si al dulciurilor concentrate contribuie la reducerea nivelului de colesterol si trigliceride. In egala masura, o viata activa si efectuarea de exercitii fizice sau miscarea de orice fel are o influenta pozitiva in scaderea trigliceridelor.
In practica clinica cea mai frecventa anomalie la nivelul metabolismului lipidic este hipertrigliceidemia. Obezitatea, excesul de alcool, diabetul necontrolat sunt printre cauzele care duc la aparitia acesteia. Regimul igieno-dietetic si initierea la recomandarea medicului a tratamentului medicamentos adecvat vizeaza reducerea valorilor trigliceridelor pentru a preveni efectele secundare pe care le poate cauza, cum ar fi riscul aparitiei bolilor cardiovasculare, a accidentului vascular cerebral sau a altor sindroame ischemice, al pancreatitei sau a afectarii hepatice.
Bibliografie:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/5093849/
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7168683/
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0755498218303282?via%3Dihub