In mod fiziologic, temperatura corpului uman are o valoare de aproximativ 37grade C cu usoare variatii in functie de momentul din zi in care este masurata, varsta sau alti factori care o pot influenta.
Sunt insa anumite stari patologice in care aceasta sufera modificari considerabile drept raspuns al organismului fata de factori din mediul intern sau din exterior care sunt perceputi de termostatul de la nivel cerebral ca agresori. Cand temperatura corpului masurata intrarectal la un copil este peste 38 grade C se considera febra.
Febra este asadar, un raspuns natural al organismului in lupta cu infectiile, de obicei virale, ori reactie determinata de alergii si alti factori externi. Poate fi un motiv serios de ingrijorare, dar cauza nu este de fiecare data atat de severa, mai ales in cazul in care temperatura corpului se normalizeaza in decurs de 3-4 zile.
Febra poate deteriora starea generala a copilului cauzand letargie sau agitatie, dificultati de respiratie, cefalee, plans continuu si iritabilitate. In functie de cauza care a generat-o, copilul poate prezenta aparitia unor pete sau puncte rosii la nivel tegumentar (purpura si petesii cutanate), iar daca este afectat sistemul nervos central prin inflamatia meningelor spinale sau cerebrale poate fi prezenta redoarea de ceafa.
Severitatea manifestarilor se afla in legatura cu agentul cauzal, durata sindromului febril putand varia de la 2-3 zile, iar daca depaseste 5 zile si nu cedeaza la antipiretice poate reprezenta un semnal de alarma care trebuie atent investigat.
Daca se remite in aproximativ 5 zile sau mai putin este considerata febra acuta. Pe durata mai lunga insa, aceasta se cronicizeaza, cum este in cazul unor infectii virale prelungite sau recidivante, in boli de natura infectioasa precum hepatita, sinuzita, infectiile digestive, urinare, dar si in patologia neinfectioasa ca boala inflamatorie intestinala, artrita idiopatica juvenila, artrita reumatica, lupusul eritematos sistemic sau in neoplasme.
Ca si severitate din punct de vedere al valorilor vorbim despre febra moderata (37.5-38.5 grade C), febra mare (38.5-39.4 grade C) si febra inalta / hipertermie (peste 39.5 grade C).
Printre cele mai intalnite cauze ale temperaturii inalte sunt infectiile respiratorii de cauza virala (raceala sau gripa), infectiile bacteriene precum otitele, infectiile de tract urinar, gastroenteritele si pneumoniile. In functie de varsta poate fi estimat si riscul sau severitatea unei manifestari febrile. Pentru ca nu au un sistem imunitar atat de bine dezvoltat, copiii sub 3 luni se afla in categoria de risc inalt, iar infectiile pe care le pot dezvolta sunt destul de serioase si trebuie monitorizate cu atentie. Sub 3 ani, cauza cea mai frecventa a cresterii temperaturii peste 39 grade C este o bacteriemie acuta, principala manifestare putand fi aparitia sindromului febril.
Bolile reumatice, reactiile alergice la medicatie sau vaccinuri, encefalita virala sau bacteriana, bolile autoimune precum boala Kawasaki (la nivelul vaselor de sange) sunt cauze mai putin intalnite ale febrei la copil.
In cazul unor infectii prelungite sau cu recidiva, febra se poate croniciza, mecanism intalnit in boli infectioase cum ar fi pneumoniile recurente , sinuzita, hepatita, infectiile tractului digestiv, tuberculoza sau infectiile cardiace (miocardita, endocardita, pericardita).
Ia in considerare varsta copilului, modul in care este afectata starea sa generala si simptomele asociate sindromului febril. In functie de acestea, medicul pediatru poate stabili un diagnostic fara alte investigatii suplimentare sau poate cere efectuarea unor teste suplimentare care sa clarifice diagnosticul suspicionat.
Sugarii sub o luna vor necesita spitalizare, analize de sange si urina, imagistica pulmonara deoarece organismul lor nu are inca protectia necesara si prezinta riscul unei infectii severe care trebuie monitorizata atent.
Intre varsta de 3 luni si 3 ani copiilor care prezinta febra li se vor face analize de sange si urina, restul testelor suplimentare depinzand de rezultatul acestora. In functie de simptomele asociate sau daca febra s-a cronicizat, iar etiologia este incerta, copiii de peste 3 ani vor beneficia de teste care includ hemoleucograma completa, teste de sange si urina, coprocultura, markeri inflamatori precum viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), proteina C reactiva (PCR) si fibrinogenul. De asemenea, se mai pot efectua teste pentru tuberculoza, radiografie toracica sau CT pentru a depista daca sinusurile sunt inflamate sau au suferit alte modificari.
La copii cu varsta sub 2 ani prima optiune este masurarea intrarectala a temperaturii, apoi la nivelul axilei, intre 2-5 ani se mai poate masura si intrauricular pentru a determina temperatura centrala, iar dupa varsta de 5 ani termometrul se poate introduce in gura copilului, auricular sau axilar.
Severitatea sindromului febril este corelata cu varsta, statusul imun al copilului si starea sa generala. Sugarii au o imunitate scazuta deoarece pana la varsta de 6 luni inca nu au sintetizat anticorpii necesari pentru a lupta cu agenti patogeni. Hipertermia in cazul acestora este motiv de internare si investigatii medicale.
In aceeasi masura se procedeaza si daca episodul febril dureaza mai mult de 3-5 zile si nu cedeaza la antipiretice (Paracetamol – atentie insa la afectarea hepatica pe care o poate cauza acesta, Ibuprofen –este preferat la copil pentru scaderea temperaturii deoarece are mai putine efecte adverse). Febra postvaccinare peste 39 grade C fara cedare la antipiretice in decurs de 2 zile necesita investigatii medicale.
Totodata, mai pot aparea modificari tegumentare de tipul eruptiilor si eritemelor, agitatie sau letargie, dificultati respiratorii, dureri retroauriculare si cefalee care pot trada otite sau meningite, deshidratare, oligurie/anurie, paloare, lipsa de energie, copilul nu se poate alimenta, acestea sunt alte manifestari care necesita prezentarea la medic, analizele necesare stabilirii diagnosticului si tratamentul adecvat.
Important este determinarea cauzei care a declansat sindromul febril, tratarea corecta a acesteia ducand la normalizarea temperaturii. De prima intentie sunt antipireticele uzuale. Nu se administreaza aspirina la copii si adolescenti deoarece poate induce o boala a vaselor sanguine periferice cunoscuta sub numele de sindorm Reye.
Hidratarea este un alt aspect important in cazul febrei si se realizeaza atat prin administrare de lichide parenteral, cat si extern prin comprese umede aplicate pe frunte, incheieturi, dar cu apa usor mai rece decat temperatura copilului pentru a evita racirea brusca deoarece poate determina frisoane. Trebuie avuta in vedere starea generala a copilului pe langa valoarea indicata de termometru, in functie de aceasta si de restul simptomelor asociate nu ezita sa ceri ajutorul serviciilor medicale de specialitate.
Febra la copii reprezinta o manifestare a organismului in lupta cu diferiti agenti patogeni proveniti din diverse surse. Spre deosebire de adulti, copiii, in special cei sub 6 luni, nu au un sistem imunitar atat de bine dezvoltat motiv pentru care aparitia hiperpirexiei poate sugera infectii serioase si trebuie tratata pe masura pentru a preveni eventualele complicatii.
Cauze frecvent intalnite sunt infectiile respiratorii, pneumoniile, infectiile de tract digestiv si cele urinare. Neoplasmele, limfoamele sau bolile autoimune intalnite in randul copiilor sunt alte patologii care se insotesc de sindrom febril.
Trebuie avuta in vedere starea generala a copilului, durata episodului febril, daca febra cedeaza la administrarea de antipiretice, aspecte in functie de care copilul va necesita sau nu internare si analize suplimentare pentru decelarea cauzei declansatoare a hiperpirexiei si tratarea acesteia.
Bibliografie:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/fever/symptoms-causes/syc-20352759
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28225210/