Uterul este un organ hormono-dependent ce face parte din aparatul reproducator feminin. Cu o structura complexa, uterul este legat de ovar prin trompele uterine (ce pornesc din partea superioara) si de vagin in partea inferioara, prin intermediul cervixului. Rolul acestui organ este de sediu al dezvoltarii embrionului in timpul sarcinii.
Fibromul uterin este o formatiune tumorala benigna (necanceroasa) ce apare la nivelul uterului, de obicei in timpul perioadei fertile a femeilor. Fibromul uterin, denumit si leiomiom sau miom, din fericire, nu se asociaza cu un risc crescut de cancer uterin, ci dimpotriva, nu duce aproape niciodata la dezvoltarea tumorilor canceroase.
Fibroamele variaza in dimensiuni, de la microscopice la mase de dimensiuni mari ce modifica aspectul uterului. Ele variaza si ca numar, un uter putand fi afectat de un singur fibrom, sau de multiple tumori.
Fibroamele uterine sunt, de fapt, formatiuni comune, ele aparand la 40 pana la 80% dintre femei. Totusi, deoarece majoritatea nu au niciun fel de simptome date de fibrom, nu realizeaza prezenta acestora.
1. Fibrom subseros: localizat in stratul superficial al uterului, devine evident doar cand creste in dimensiuni
2. Fibrom submucos: localizat in straturile interne, in cavitatea uterina. Acest tip de fibrom poate cauza sangerari severe, dureri abdominale si alte complicatii.
3. Fibrom intramural: localizat in peretele uterin, este cea mai comuna forma de fibrom uterin. Determina cresterea semnificativa in dimensiuni a uterului, cauzand disconfort femeii afectate.
4. Fibrom la nivelul ligamentelor: un tip complex de fibrom, ce afecteaza ligamentele uterine si implica numeroase riscuri
5. Fibrom cervical: tumora fibroida de la nivelul cervixului are caracter mobil, fiind astfel capabila sa migreze si sa se ataseze la nivelul altor organe.
In cazul multor femei ce poarta aceasta tumora uterina, semnele si simptomele sunt reduse sau chiar inexistente.
Totusi, in randul femeilor ce experimenteaza simptome, cele mai comune includ:
• Sangerari menstruale abundente
• Cicluri menstruale cu durata mare (mai mare de o saptamana)
• Durere sau presiune la nivelul pelvisului
• Durere in timpul actului sexual
• Urinari frecvente
• Dificultati la urinare
• Constipatie
• Dureri de spate, in zona lombara
Daca experimentati cel putin unul dintre urmatoarele simptome, mergeti la medic cat mai curand:
• Dureri la nivelul pelvisului constante, ce nu se diminueaza
• Cicluri menstruale mult prea dificile, prelungite, dureroase
• Sangerari intre menstruatii
• Dificultati la urinare
• Scadere inexplicabila a numarului de celule rosii (anemie)
Mai mult decat atat, problema devine urgenta medicala daca experimentati sangerari vaginale sau dureri spontane si intense la nivelul pelvisului.
Medicii si cercetatorii nu au reusit sa stabileasca o cauza exacta a fibromului uterin, dar unele studii experimentale au demonstrat cativa factori cauzatori importanti:
• Modificari genetice. Multe dintre aceste mici tumori, fibroamele, contin modificari la nivelul genelor. Astfel, genele prezinta anomalii si sunt diferite fata de cele dintr-un uter sanatos, integru.
• Hormonii. Dupa cum s-a mentionat la inceputul articolului, uterul este un organ puternic dependent de hormoni, care influenteaza dezvoltarea si sanatatea acestuia. Estrogenul si progesteronul sunt cei doi hormoni principali ce stimuleaza dezvoltarea uterului si a mucoasei uterine, pregatindu-l, la fiecare ciclu menstrual, de o eventuala sarcina. Paradoxal, aceiasi doi hormoni par sa promoveze formarea fibroamelor uterine. Fibroamele contin mai multi receptori pentru estrogen si progesteron decat celulele uterine normale. Acest lucru este sustinut si de micsorarea fibroamelor la menopauza, perioada in care scade secretia celor doi hormoni, deci scade si integritatea fibroamelor.
• Alti factori de crestere. Substantele implicate in mentinerea tesuturilor si a organelor la un nivel optim de crestere si dezvoltare se numesc factori de crestere. Unii, precum factorul de crestere Insulina-like, pot stimula aparitia si cresterea fibroamelor.
• Matricea extracelulara. Matricea extracelulara este materialul ce leaga celulele intre ele, conectandu-le precum cimentul dintre caramizi. Acest material se gaseste in cantitate mai mare in fibroame, intarindu-le si facandu-le fibroase, rezistente.
Multi medici sunt de parere ca fibroamele se dezvolta dintr-o celula stem din tesutul muscular al uterului (miometru). Celula stem este o celula de origine, si se considera ca dintr-o singura celula stem, care se divide repetitiv, se formeaza, in cele din urma, structura tumorala numita fibrom.
Modelul de crestere al fibroamelor variaza - ele pot creste lent sau rapid, sau pot ramane la aceeasi marime la care s-au dezvoltat.
In cele mai multe cazuri, fibroamele sunt descoperite in timpul unui consult de rutina la medicul de familie sau la ginecolog, in special pentru femeile ce nu prezinta simptome specifice. Mai departe, se realizeaza teste imagistice pentru a vedea exact localizarea, numarul si marimea fibroamelor:
• Ecografia: un test non-invaziv, efectuat transabdominal sau transvaginal.
• RMN (Rezonanta Magnetica Nucleara)
• CT (Tomografia computerizata)
• Histeroscopia: pentru acest test, medicul va folosi un endoscop (un tub suntire, lung, prevazut cu o camera mica de filmat) ce va fi introdus la nivelul uterului, unde va surprinde imaginea fibromului.
Sunt cunoscuti cativa factori de risc, pe langa varsta fertila, pentru aparitia fibromului uterin. Acestia sunt:
• Ereditatea. Daca o persoana are o mama sau o sora care are sau a avut fibrom uterin, este mai probabil ca si aceasta sa faca, la un moment dat.
• Alti factori: Debutul menstruatiei la o varsta frageda, obezitatea, deficienta de Vitamina D, dieta bogata in carne rosie, dieta saraca in legume verzi si fructe, consumul de alcool; toti acestia sunt factori ce cresc riscul de fibrom uterin in randul femeilor.
Cu toate ca fibromul uterin, nu este, de regula, periculos, poate cauza disconfort semnificativ si poate duce la unele complicatii nedorite. Dintre acestea, anemia, adica scaderea marcata a numarului de celule rosii din sange (hematii) este cea mai comuna. Anemia duce la stari de oboseala si slabiciune si trebuie mentinuta sub control.
Complicatia mai importanta este influenta fibroamelor asupra sarcinii, care poate fi minima sau severa.
Majoritatea cazurilor de fibrom uterin nu interfereaza cu inceperea si mentinerea unei sarcini. Este totusi, posibil ca fibroamele, in special cele de tip submucos, sa cauzeze infertilitate sau pierderea unei sarcini. Atunci cand fibroamele sunt numeroase si incep sa creasca in dimensiuni, ele pot ocupa aproape intreaga cavitate uterina, embrionul nemaiavand astfel loc.
Embrionul nu se poate dezvolta deloc, iar femeia va deveni infertila, sau nu se poate dezvolta complet, ducand la nou-nascuti bolnavi sau la avort spontan. Fibroamele pot de asemenea sa provoace sarcini complicate, dificile, cu nou-nascuti prematur. Fibroamele pot fi indicatie de cezariana, in cazurile complexe, conform sfatului medical.
Fibromul uterin, aceasta formatiune tumorala necanceroasa, este comuna si de regula, nepericuloasa. in unele cazuri, poate influenta negativ sarcina, dar acest lucru nu poate fi impiedicat decat prin vizite regulate la medicul ginecolog si grija pentru aparatul reproducator. Pentru orice nelamuriri si ingrijorari, adresati-va specialistilor, inainte ca lucrurile sa devina complicate.