Urticaria este o afectiune cutanata care se manifesta prin eruptii trecatoare avand aspectul unor umflaturi ale pielii de regula bine delimitate, cu dimensiuni foarte variate si care asociaza roseata si mancarimi intense. Leziunile sunt similare celor care apar la atingerea pielii cu o urzica.
Angioedemul se caracterizeaza tot prin umflaturi dar ale tesutului subcutanat care apar in anumite arii predilecte ca buzele, pleoapele, palmele, organele genitale, iar in cazuri grave, limba si glota, avand un caracter fugace, trecator si nefiind insotite de roseata sau mancarime.
Poate asocia raguseala si senzatie de lipsa de aer in situatiile in care localizarea este de gravitate si poate pune in pericol viata pacientului. Poate insoti sau nu o eruptie urticariana si ambele pot completa tabloul unei reactii de tip soc anafilactic.
Un procent cuprins intre 15% si 25% din populatie poate prezenta macar un episod de urticarie si angioedem in decursul vietii.
Cam in 50% din cazuri apare doar urticarie, in 40% se asociaza cele doua afectiuni si doar 10% dintre pacienti prezinta doar angioedema. La acestia din urma trebuie exclusa varianta ereditara a bolii care necesita investigatii si un tratament cu totul diferit fata de celelalte forme.
Urticaria poate fi spontana acuta sau spontana cronica in functie de durata eruptiei care poate fi de mai putin de 6 saptamani in cea acuta si respectiv peste 6 saptamani in cea cronica. Urticaria acuta asociaza frecvent si angioedem si este mai des intalnita la copii spre deosebire de cea cronica care este caracteristica varstei adulte si este de 2 ori mai frecventa la femei .
Exista si forme speciale ale bolii care sunt declansate de contactul organismului cu temperaturi ridicate sau scazute, cu apa, de presiune sau vibratii, de simpla atingere a pielii (dermografica), de efort sau emotii (colinergica) sau de expunerea la soare.
Una dintre cele mai cunoscute cauze de urticarie acuta si angioedem este reactia de hipersensibilitate alergica la alimente. In acest caz manifestarile cutanate apar rapid, la cateva minute dupa ingestia alimentelor respective si pot asocia si alte simptome digestive ca disconfort si mancarime la nivelul cavitatii bucale si faringelui, dureri gastrointestinale cu sau fara varsaturi, tulburari ale tranzitului intestinal, ameteli sau in cazuri foarte grave pierderea starii de constienta.
Alimentele implicate in declansarea alergiilor cutanate difera la cei mici, respectiv oua, lapte, arahide sau alune fata de adulti unde sunt implicate nucile, pestele, fructele de mare, faina, ramanand in continuare cu un risc aparte laptele si ouale. La copii sunt foarte des intalnite si reactiile de hipersensibilitate la aditivi alimentari.
De asemenea unii pacientii cu urticarie pot avea o sensibilitate mai mare fata de histamina care este mediatorul principal descarcat in derularea unei alergii. Reactiile in care este implicata acesta sunt cel mai des confundate cu alergiile alimentare si sunt produse de ingestia unor alimente care au un continut natural mare de histamina sau de alte amine vasoactive pe care organismul nu il poate metaboliza.
Exista si posibilitatea declansarii urticariei prin simplul contact al unei persoane cu anumite alimente, de exemplu ananas, tomate, anumite condimente, lapte, oua, fructe de padure, faina, carne sau citrice, caz in care avem de-a face cu o urticarie de contact alergica.
Cu precadere in cazul adultilor dar si la copii se verifica atent si posibilitatea declansarii urticariei de ingestia anumitor medicamente, pe primul loc fiind medicamentele impotriva durerii dar si antibiotice, preparate hormonale sau vitamine colorate.
Cand durata unei eruptii urticariene depaseste intervalul de 6 saptamini acesta devine cronica. Din pacate doar in 5-10% din cazuri se depisteaza un factor clar declansator, intr-un procent foarte mare fiind autoimuna sau nu i se poate dovedi nicio cauza (idiopatica).
Si in urticariile cronice se poate demonstra rolul reactiilor de hipersensibilitate alergica alimentara, de multe ori insa, fiind implicati mai degraba aditivii sau colorantii alimentari. La copiii cu urticarie cronica pot fi suspicionate in continuare alimente ca laptele, faina, soia, ouale, alunele sau nucile.
In functie de istoricul fiecarui pacient cu urticarie sau angioedem pot fi utile in stabilirea diagnosticului atat testarea cutanata prick si/sau determinarea din sange a anticorpilor IgE specifici alimentelor suspicionate cat si testele la agenti fizici sau efectuarea unor baterii de analize atent alese in functie de particularitatile individuale ale pacientilor si ale acestor afectiuni cutanate in general.
Tratamentul specific al urticariei si angioedemului este dependent de stabilirea cauzelor, precum si de evolutia lor acuta sau cronic. In ciuda tuturor descoperirilor in domeniu, investigarea si tratarea corecta a acestor pacienti ramane in continuare o adevarata provocare.