Sindromul Kleine Levin este o afectiune rara care determina perioade recurente de somnolenta excesiva. In unele cazuri, acest lucru inseamna ca persoana afectata isi poate petrece chiar si 20 de ore pe zi dormind. Din acest motiv, aceasta afectiune mai poarta si denumirea de ”Sindromul Frumoasei din Padurea Adormita”.
Pe langa somnolenta exagerata, sindromul Kleine Levin produce si schimbari de comportament sau episoade confuzionale. Aceasta afectiune poate afecta orice persoana, dar se considera ca adolescentii de sex masculin o dezvolta cel mai frecvent. De asemenea, aproximativ 70% dintre persoanele cu acest sindrom sunt barbati.
Sindromul Kleine Levin poate produce simptome chiar si la perioade mari de timp. Spre exemplu, uneori manifestarile pot lipsi chiar si perioade de pana la 10 ani. Totusi, in timpul fiecarui episod poate fi foarte dificila realizarea sarcinilor de zi cu zi sau participarea la diferite activitati.
In continuare sunt prezentate mai detaliat manifestarile produse de acest sindrom, astfel incat sa fie inteles mult mai bine. De asemenea, sunt expuse cauzele si factorii de risc, modul de diagnostic, dar si cateva metode prin care se poate incerca gestionarea sindromului.
Este posibil ca persoanele care sufera de sindromul Kleine Levin sa nu prezinte simptome in fiecare zi. De fapt, persoanele afectate nu prezinta de obicei niciun simptom intre episoade. Cand apar manifestarile, acestea pot dura cateva zile, saptamani sau chiar luni.
Simptomele frecvente ale sindromului Kleine Levin includ somnolenta extrema, insotita de dorinta puternica de a merge la culcare si de a ramane in pat dimineata. In timpul unui episod, persoanele afectate pot dormi chiar si pana la 20 de ore. Acestea se vor trezi doar pentru a manca sau folosi toaleta, iar apoi se vor culca din nou. Oboseala poate fi atat de severa incat persoanele cu acest sindrom vor fi imobilizate la pat pana cand episodul dispare. Acest lucru poate interfera cu activitatile zilnice, cu obligatiile personale si cu interactiunea cu prietenii si familia.
Episoadele caracteristice sindromului Kleine Levin pot declansa si alte simptome. Spre exemplu, pot sa se instaleze halucinatiile, dezorientarea, iritabilitatea, comportamentul copilaresc, apetitul alimentar crescut sau chiar un apetit sexual exagerat. Unele dintre aceste manifestari pot rezulta in urma unui flux redus de sange catre anumite zone ale creierului in timpul unui episod al sindromului.
Sindromul Kleine Levin este o afectiune rara si imprevizibila. Episoadele se pot repeta brusc si fara avertisment la saptamani, luni sau ani distanta. Majoritatea oamenilor isi reiau activitatea normala dupa un episod al sindromului fara a suferi vreo afectare fizica sau comportamentala. Cu toate acestea, este posibil sa nu mai tina minte tot ceea ce s-a intamplat in timpul respectivului episod.
Cauzele exacte ale sindromului Kleine Levin sunt necunoscute, dar unii experti considera ca anumiti factori pot creste riscul unei persoane de a dezvolta aceasta afectiune. De exemplu, acest sindrom poate debuta in urma unor modificari sau leziuni aduse asupra hipotalamusului, adica partea din creier care controleaza somnul, apetitul si temperatura corporala. O posibila cauza in acest sens ar putea fi reprezentata de cadere urmata de lovirea capului. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetari pentru a confirma daca acest lucru este valabil.
Unii oameni dezvolta sindromul Kleine Levin dupa diferite infectii, precum gripa. Acest lucru i-a determinat pe unii cercetatori sa creada ca sindromul Kleine Levin poate fi un tip de afectiune autoimuna. O boala autoimuna apare atunci cand sistemul imunitar al organismului isi ataca propriile tesuturi sanatoase.
Este important de stiut ca unele cazuri ale sindromului Kleine Levin pot fi genetice. Specialistii au descoperit cazuri in care aceasta afectiune a afectat mai multe persoane din aceeasi familie.
Sindromul Kleine Levin este o afectiune dificil de diagnosticat. Acest lucru se intampla deoarece asociaza frecvent simptome psihiatrice, iar oamenii sunt diagnosticati gresit cu diferite afectiuni din aceasta sfera. Ca urmare, poate dura chiar si mai multi ani pentru ca o persoana sa primeasca un diagnostic cert de sindrom Kleine Levin.
Toti pacientii care prezinta simptomele asociate acestui sindrom isi doresc raspunsuri rapide, iar acest lucru este perfect normal. Cu toate acestea, trebuie sa inteleaga faptul ca diagnosticarea sindromului se bazeaza pe un proces de excludere. Nu exista un singur test sau investigatie care sa confirme aceasta afectiune. In schimb, medicul poate efectua o serie de teste si investigatii pentru a exclude alte posibile afectiuni.
Manifestarile sindromului Kleine Levin pot imita alte probleme de sanatate. Medicul va efectua un examen fizic, dar si teste diverse pentru a pune diagnosticul. Acestea pot include analizele de sange, polisomnografia sau testele imagistice. Acestea din urma pot fi reprezentate de tomografiile computerizate sau de imagistica prin rezonanta magnetica, ambele fiind efectuate la nivelul capului.
Toate investigatiile efectuate pot fi folosite si pentru a verifica si exclude alte afectiuni de sanatate, precum diabetul, hipotiroidismul, bolile oncologice, inflamatiile si infectiile. De asemenea, se incearca diagnosticarea sau excluderea altor tulburari de somn si afectiuni neurologice, cum ar fi scleroza multipla. Somnolenta excesiva este, de asemenea, o caracteristica a depresiei. Medicul poate sugera in acest sens o evaluare a sanatatii mintale. Aceasta va ajuta medicul sa evalueze daca simptomele se datoreaza depresiei severe sau unei alte tulburari de dispozitie.
Exista mai multe medicamente disponibile ce pot ajuta in gestionarea simptomelor produse de sindromul Kleine Levin. Aceste medicamente pot ajuta la reducerea duratei unui episod si la prevenirea episoadelor viitoare. Produsele medicamentoase stimulante, sunt o optiune pentru tratarea sindromului Kleine Levin. Desi pot provoca o stare de iritabilitate, aceste medicamente imbunatatesc starea de veghe si sunt eficiente in reducerea somnolentei.
Medicamentele care trateaza tulburarile de dispozitie pot fi, de asemenea, benefice.
Deoarece episoadele produse de sindromul Kleine Levin pot aparea la perioade diverse de timp, chiar si la 10 ani, traiul cu aceasta afectiune poate avea un impact extraordinar asupra vietii. Astfel, existenta sindromului poate interfera cu capacitatea de a lucra, de a merge la scoala, dar si de a forma relatii cu prietenii si familia. De asemenea, poate declansa anxietate si depresie, in primul rand pentru ca nu se va cunoaste niciodata cand va aparea un nou episod si cat va dura acesta.
Persoanele cu acest sindrom pot avea mai multe sanse de crestere in greutate, deoarece in timpul episoadelor poate sa apara un apetit alimentar exagerat. De asemenea, din cauza faptului ca simptomele se pot instala brusc, persoanele cu acest sindrom pot suferi diferite traumatisme si leziuni. De exemplu, exista un risc crescut atunci cand un episod survine in timp ce este folosit un utilaj sau autovehicul.
Discutia cu mediul este foarte importanta si poate ajuta la invatarea modului de identificare din timp a unui episod iminent. In acest fel calitatea vietii poate fi imbunatatita, iar situatiile potential periculoase pot fi minimizate.
Perspectiva in cazul pacientilor cu acest sindrom depinde de severitatea manifestarilor si de frecventa acestora. In general, simptomele se amelioreaza de la un episod la altul, iar episoadele survin din ce in ce mai rar. Astfel, exista si posibilitatea ca simptomele sa dispara intr-o zi si sa nu mai apara alte episoade ale sindromului. In final, persoanele cu sindrom Kleine Levin sunt de obicei considerate vindecate atunci cand nu au mai avut un episod de cel putin sase ani.
Bibliografie:
https://rarediseases.org/rare-diseases/kleine-levin-syndrome
ninds.nih.gov/Disorders/All-Disorders/Kleine-Levin-Syndrome-Information-Page
dx.doi.org/10.4103/0972-2327.74185
https://www.healthline.com/health/kleine-levin-syndrome