Glandele salivare reprezinta o categorie de glande exocrine situate in cavitatea bucala, ce isi varsa produsul tot aici. Produsul lor este saliva, un lichid transparent compus din 98% apa, dar si enzime, electroliti, mucus.
Saliva indeplineste multiple roluri, cum este cel de lubrifiere, imunitate, perceptia gustului, mestecarea alimentelor si digestia lor. Dupa marimea lor, acestea se clasifica in glande salivare majore sau mari si glande salivare minore sau mici.
Cele mari sunt reprezentate de trei perechi de glande: glandele parotide (in faa urechilor, la nivelul obrajilor), glandele submandibulare (sub mandibula) si glandele salivare (sub limba). Glandele salivare minore sunt mai numeroase, dar mai mici, fiind gasite in intreaga cavitate bucala si la nivelul faringelui.
Ce este infectia glandelor salivare?
Infectia glandelor salivare apare cel mai des la nivelul parotidei si submandibularei, mult mai rar afectand glandele sublinguale sau pe cele salivare minore. Aceasta infectie poarta numele de sialadenita si desi poate afecta pe oricine, apare cu precadere la varstnici si la bolnavii cronic, sau la pacientii care se recupereaza dupa o boala sau interventie chirurgicala.
Infectia glandelor salivare se poate manifesta in diverse moduri, prin simptome asemanatoare altor afectiuni, ce trebuie verificate si confirmate de un medic. Afectiunea debuteaza aproape intotdeauna brusc si intens, fiind o infectie acuta, destul de rara.
• disconfort sau durere la nivelul gurii
• incapacitatea de a deschide complet gura
• un gust neobisnuit, metalic
• gura uscata
• durere la nivelul fetei
• roseata la nivelul mandibulei, in fata urechilor sau sub mandibula
• edem in regiunea glandei
• inflamarea fetei sau gatului
• sensibilitate
• dificultati de inghitire
• febra
• frisoane
In functie de glanda afectata, regiunea va fi tumefiata, rosie, dureroasa la atingere. Se pot observa secretii purulente (cu puroi) in interiorul cavitatii bucale, acolo unde glandele salivare isi varsa produsul de secretie.
Cea mai frecventa cauza a infectiei glandelor salivare este prezenta unei bacterii, in principiu Stafilococul auriu (Staphylococcus aureus), dar si alte bacterii (Streptococ, E.Coli), virusuri sau fungi. In definitiv, majoritatea cazurilor includ mai multe bacterii anaerobe si aerobe, fiind polimicrobiale. Aceste infectii sunt rezultatul unei cantitati scazute de saliva.
Un calcul sau o obstructie la nivelul canalului glandei poate declansa infectia: canalul se ingusteaza semnificativ, astfel saliva nemaiputand fi secretata corespunzator, ceea ce duce la uscarea gurii si aparitia unei infectii acute.
Productia de saliva scade si in cadrul altor afectiuni: gripa, herpes, deshidratare, malnutritie, igiena orala deficitara, tratament cu radiatii la nivelul capului si gatului, HIV, sindrom Sjogren. O alta cauza o reprezinta consumul inadecvat de lichide sau administrarea de medicamente diuretice sau antihistaminice.
La fel ca in cazul oricarei patologii, exista o multitudine de factori care pot influenta aparitia infectiei glandelor salivare, numiti factori de risc. Bineinteles, sialodenita poate aparea si in lipsa acestora, dar persoanele care duc un stil de viata ce include unul sau mai multi din urmatorii factori, sunt mai susceptibile la a dezvolta infectia la un moment dat.
• varsta de peste 65 de ani va face predispus la acest tip de infectie
• igiena orala inadecvata
• consumul scazut de lichide (duce la deshidratare)
• dieta deficitara
• consumul excesiv de alcool
• bulimia
• anorexia
• gura uscata (xerostomia)
• afectiuni adiacente (HIV,SIDA,diabet,insuficienta renala, insuficienta hepatica,sindrom Sjogren)
• unele tratamente (radioterapie, medicamente diuretice, medicamente antidepresive)
Persoanele care prezinta simptome specifice se vor prezenta la medic, iar acesta efectueaza anamneza si examenul clinic obiectiv. Prin anamneza se vor afla datele personale (varsta, ocupatia, situatia sociala, stilul de viata) si istoricul medical al pacientului. Astfel medicul va afla motivul prezentarii, principalele semne si simptome, debutul bolii si eventualii factori de risc, care il vor ghida mai departe in stabilirea unui diagnostic.
Inainte de a cere investigatii, medicul examineaza vizual glandele salivare din interiorul gurii, pentru observarea detaliilor macroscopice, evidente, ce se pot vedea clar cu ochiul liber.De asemenea, acesta va palpa zonele suspecte pentru a identifica durerea la palpare, rigiditatea glandelor si edemul, unele dintre cele mai specifice simptome. Daca suspecteaza o infectie a glandelor salivare in urma examenului clinic, va cere investigatiile necesare.
Mai departe, se poate recurge la testele de imagistica, precum Tomografia Computerizata (CT), Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN), sau ecografie, care pot detecta obstructia canalelor glandelor sau calculii salivari, daca sunt prezenti si cauzeaza sialodenita. Testele de imagistica sunt foarte utile atunci cand exista un abces, adica o masa de puroi in regiunea afectata, o tumora sau orice alta formatiune anormala, fiind modalitatea de confirmare a diagnosticului definitiv.
Pentru a identifica bacteria sau virusul ce a cauzat infectia, se va efectua biopsia glandei afectate. Biopsia inseamna prelevarea de tesut sau fluid din regiune, pentru a putea fi testat in laborator. Asupra tesutului se va face un test bacteriologic si antibiograma, cu scopul alegerii bacteriei/grupului de bacterii responsabile de infectie. Stabilirea exacta a cauzei infectiei este vitala pentru gasirea schemei potrivite de tratament.
Este recomandat sa va contactati medicul de familie imediat ce realizati ca ceva nu este in regula, semnele cele mai alarmante fiind febra, dificultati in a respira, dificultati de inghitire. Unele simptome ar putea avea nevoie de tratament de urgenta. Ajutorul medical ar trebui solicitat urgent si in cazul in care durerea este prea intensa sau persista de prea mult timp (mai mult de o saptamana).
Complicatiile acestei infectii sunt destul de rare. Daca totusi ramane netratata, puroiul se acumuleaza si formeaza abcese in interiorul glandei si in jurui ei. O sialadenita cauzata de o tumora benigna (necanceroasa) poate duce la hipertrofia glandei (crestere in volum). O posibila complicatie, destul de grava, este extinderea infectiei cauzate de o bacterie catre alte tesuturi din corp. Aceasta poate ajunge la nivelul pielii si poarta numele de celulita, afectand atat pielea de pe fata cat si de pe gat. Se poate extinde si la nivelul capului si craniului, ceea ce ar implica probleme mai mari, inclusiv blocarea caii aeriene, ducand la dificultati de respiratie.
Medicii care se ocupa de aceasta afectiune sunt medicii specialisti in Boli Infectioase si medicii specialisti din sfera ORL, pe care ii puteti gasi in spitalele judetene, regionale, dar si in clinici private.
Schema de tratament depinde de severitatea simptomelor, cauza infectiei si alte afectiuni aditionale. De cele mai multe ori, tratamentul consta in administrarea de antibiotice, dar si alte masuri pentru refacerea secretiei de saliva. Antibioticele se aleg specific pentru a distruge bacteria cauzatoare a infectiei, in urma testelor de laborator efectuate. Acestea vor trata infectia bacteriana propriu-zisa, reducand febra si secretiile purulente.
Daca edemul glandei salivare este accentuat si nu raspunde la administrarea intravenoasa a antibioticelor, se vor face si mici interventii chirurgicale, precum inserarea unui ac la nivelul glandei, care va drena puroiul. Chirurgia nu este o metoda comuna de a trata sialadenita, exceptand cazurile avansate, cand ar putea fi nevoie de indepartarea unui fragment al glandei. Mai mult decat atat, o sialadenita cauzata de calculi salivari necesita interventia chirurgului, care va scoate permanent si complet calculii de la nivelul glandei, astfel ca infectia sa nu revina mai tarziu.
Masurile necesare de tratament care pot fi facute acasa sunt esentiale, pacientul va avea nevoie de: hidratare intensa, intre 8 si 10 pahare de apa (preferabil apa cu lamaie) pe zi, pentru a stimula secretia salivara, comprese caldute aplicate pe zona afectata, masarea usoara a zonei, consumul de lamaie sau bomboane, acestea fiind alimente stimulatoare a glandelor.
Preventia sialadenitei este in primul rand reprezentata de hidratare si igiena orala adecvate, zi de zi. Nutritia este la fel de importanta, iar bolnavii cronic ar trebui sa aiba o atentie sporita la semne precum gura uscata, dureri, tumefieri, tocmai pentru a evita instalarea infectiei glandelor salivare.
Sialadenita sau infectia glandelor salivare inseamna prezenta unor bacterii, virusuri, sau calculi obstructivi la nivelul glandei afectate, dand simptome specifice, locale. Totusi, prognosticul este unul destul de bun, tratamentul fiind usor accesibil si eficient, cat timp este inceput in timp util. Pacientii cu sialadenita sunt diagnosticati si tratati de catre medicii ORL si medicii de Boli Infectioase, in spitalele publice sau private din tara.