Disgrafia reprezinta un deficit de invatare fiind caracterizata prin afectarea scrierii de mana, scriere slaba, dezordonata, ilizibila sau dificultati in alegerea corecta a cuvintelor utilizate.
Aceasta afectiune este intalnita atat in randul copiilor, cat si in cazul adultilor, cu diferente in ceea ce priveste contextul aparitiei sau alte manifestari asociate. La varsta tanara este descoperita in momentul in care copilul incepe sa scrie si se poate asocia altor tulburari de invatare, in timp ce la adulti poate debuta in urma unui accident vascular cerebral sau traumatism cerebral.
Disgrafia dislexica – persoana in cauza va scrie ilizibil cuvintele pe care nu le copiaza dintr-o alta sursa, in timp ce pe cele copiate le poate scrie citet, iar ortografia este de asemenea slaba. Chiar daca denumirea este de disgrafie dislexica, persoana afectata de aceasta patologie poate sa nu fie dislexica.
Disgrafia motorie – in acest caz sunt afectate abilitatile motorii fine, se poate asocia cu dificultati in ceea ce priveste dexteritatea. In aceasta forma chiar si reproducerile de lucrari, texte sau desene sunt de calitate slaba, dar abilitatile ortografice pot fi normale.
Disgrafia spatiala – este afectata perceptia spatiala, persoana in cauza are dificultati in a respecta liniile de pe o bucata de hartie sau spatiile dintre cuvinte ceea ce face ca scrisul sa fie ilizibil, dar ortografia nu este de obicei afectata.
Este dependenta de varsta si de tipul deficientei de scriere, putand afecta scrierea de mana sau ortografia, in cazuri mai complexe pot fi intalnite ambele forme.
O cauza a acestor greseli de scriere poate fi reprezentata de dificultati vizual-spatiale prin procesarea incorecta a ceea ce vad ochii persoanei in cauza si prin dificultati de intelegere a cuvintelor auzite.
Medicii trebuie sa precizeze parintilor caracteristice acestei tulburari neurologice in momentul in care copilul incepe sa scrie si acestea sunt observate.
Scrierea de mana este ilizibila sau dezordonata, ortografia este incorecta sau atipica, cuvintele folosite sunt incorecte pentru contextul respectiv, pot fi amestecate diferite tipuri de scris in cadrul aceluiasi text, unele cuvinte pot fi omise din propozitii, pacientul scrie lent si oboseste dupa scrierea unor paragrafe scurte. Diferenta dintre majuscule si minuscule este dificil de inteles de catre copilul cu disgrafie.
Din punct de vedere spatial, cuvintele sunt delimitate necorespunzator, literele de marimi diferite, iar incadrarea textului in pagina este afectata.
In timp ce scrie, persoana cu disgrafie poate rosti cu voce tare cuvintele notate, tine strans intre degete sau neobisnuit obiectul de scris. Poate chiar sa evite aceasta activitate sau are dificultati in a lua notite la scoala si la locul de munca. Concentrandu-se mai mult decat ceilalti pe scrierea cuvintelor, pacientul respectiv va pierde uneori intelesul a ceea ce scrie, poate omite anumite cuvinte sau sa nu termine o propozitie inceputa.
De asemenea, este intalnita asocierea disgrafiei cu alte dificultati de invatare sau afectiuni din sfera sanatatii mintale, iar anxietatea si stima de sine scazuta sunt frecvent intalnite .
Colaboararea multidisciplinara in cadrul acestei afectiuni include un medic de familie sau un pediatru, un psiholog si un terapeut ocupational. Initial este important sa se excluda alte cauze care ar putea declansa dificultatea de scriere, urmand ca un psiholog specializat pe tulburarile de invatare, folosind teste academice, teste de IQ, teste de scriere sau de copiere a cuvintelor, precum si provocari motrice fine, sa puna diagnosticul de disgrafie daca sunt identificate modificarile specifice.
Sunt observate modalitatile de prindere ale obiectului de scris, pozitia corpului in timpul acestei activitati, a mainii si scrierea finala. Conform criteriilor Manualului de diagnostic si statistica a tulburarilor mintale (DSM-5) se va stabili diagnosticul daca unul dintre aceste simptome manifestate de pacient persista cel putin 6 luni.
Din punct de vedere terapeutic se recurge mai degraba la un mecanism de adaptare si gestionare a simptomatologiei axat pe functiile motorii pentru a controla miscarile in timpul scrisului, decat la un tratament curativ.
Acesta poate include :
• Medicatie pentru afectiuni medicale asociate, precum tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD). De asemenea, este importanata acordarea atentiei cuvenite igienei somnului (7-9 ore de somn pe noapte).
• Ergoterapia este utilizata pentru a-i ajuta pe pacientii cu disgrafie sa-si imbunatateasca abilitatile motorii fine, sa invete cum sa tina corect instrumentul de scris pentru a le facilita scrierea, pot scrie pe foi cu linii pentru a-i ajuta sa-si ordoneze scrisul prin reperul vizual ales.
• O auto-corectura a textului scris il poate ajuta pe copilul sau adolescentul cu disgrafie sa-si identifice greselile de scriere, de gramatica, logica exprimarii sau lipsa unor cuvinte.
• Strategii de management pentru invatare – acestea pot implica materiale de clasa (elevii pot incerca diferite tipuri de obiecte de scris, hartii cu linii ridicate pentru a le facilita incadrarea intre randuri, schite de lectie tiparite pentru a-i ajuta sa isi ia mai usor notite), modalitati prin care profesorul isi prezinta lectiile sau da instructiuni (completarea in prealabil a numelui, a datei si titlul sarcinilor , prelungirea timpului de finalizare a sarcinii, explicarea detaliata a sarcinii de efectuat si alternative de realizare a acesteia) .
• Strategii pentru finalizarea sarcinilor – aici pot fi implicate software de dictare a scrierii, timp prelungit pentru teste, solicitarea unui corector pentru verificarea a textelor scrise.
La fel ca in cazul altor patologii, un diagnostic prompt si corect permite adoptarea unui tratament, a asistentei necesare afectiunii si adaptarea mai rapida la simptomatologia asociata.
Este util in aceeasi masura sprijinul apropiatilor, al familiei si al colectivului de munca unde pot fi puse la dispozitia persoanei cu diagnosticul de disgrafie modalitati speciale de predare si evaluare.
Rapiditatea diagnosticarii reduce semnificativ impactul acestei afectiuni asupra vietii de zi cu zi a pacientului. Fara tratament, disgrafia va fi urmata de afectarea perspectivelor individului, a stimei de sine si alte tulburari din sfera psihica.
Sub tratament, capacitatile de scriere ale persoanelor cu disgrafie se pot imbunatati. Pentru cei la care tulburarea persista, stratagiile adaptative invatate vor ajuta la un management mai bun al afectiunii.
Consultarea unui specialist se impune daca parintii sau apropiatii copilului constata dificultati in abilitatile de scriere ale acestuia sau in ceea ce priveste capacitatile motorii fine. Acelasi lucru se recomanda si adultilor care in urma unui traumatism sau accident vascular cerebral constata astfel de modificari.
Bibliografie
Chung, P. J.,et al.(2020). Disorder of written expression and dysgraphia: Definition, diagnosis, and management.
Treatment for kids with dysgraphia. (n.d.).
https://www.understood.org/en/learning-thinking-differences/treatments-approaches/treatment-options/treatment-options-for-dysgraphia
Dysgraphia information page. (2019).
https://www.ninds.nih.gov/Disorders/All-Disorders/Dysgraphia-Information-page