Atat la nivel mondiat cat si in tara noastra diabetul zaharat ocupa un loc fruntas printre afectiunile cu un impact important asupra sanatatii si mai ales a complicatiilor netratate sau tratate cu indiferenta.
Una dintre cele mai frecvente complicatii date de diabetul zaharat este neuropatia diabetica care se manifesta printr-o senzatie de amorteala permanenta la nivelul membrelor inferior ce debuteaza treptat si care cu timpul duce la aparitia unor mici leziuni ,chiar si sub forma unei bataturi ce la prima vedere nu pune probleme, dar netratata poate determina amputatia degetului afectat sau chiar a piciorului.
Aceste complicatii de cele mai multe ori apar prin prisma faptului ca pacientul nu simte leziune nou aparuta,piciorul fiind amortit,leziune se suprainfecteaza sip ana este descoperita ea se extinte ajungandu-se in cazuri extreme la gangrena.
Neuropatia diabetica se poate combina si cu boala vasculara periferica,accentuandu-se prin aceasta prisma evolutia bolii mai ales daca ne raportam la un diabet zaharat de tip doi necontrolat unde hemoglobina glicozilata sau glicata(HbA1c) depasete 7%.
Semnele si simptomele piciorului diabetic:
- temperatura scazuta la nivelul picioarelor;
- furnicaturi la nivelul picioarelor;
- slabiciune musculara;
- senzatie de amorteala cu cresterea hiperreactivitatii cutanate
- diminuarea anumitor reflexe
- aparitia unor leziuni incipiente ce se pot complica pana la ulceratii si suprainfectii.
Manifestarile cele mai frecvente ale piciorului diabetic pot porni de la o simpla roseate sau leziune data de batatura unei incaltari si pana la o rana care sangereaza ce se transforma in ulceratie adanca suprainfectata.
Pe langa ulceratii pot aparea si infectiile fungice care fac dificila vindecarea si trebuie tratament specific cu antimicotice locale inclusive daca este cazul orale.
Cum diagnosticam un picior diabetic?
Evaluam pacientul si istoricul afectiunii plus eventualele complicatii daca exista,apoi urmeaza examenul clinic pe etape.
Aceste etape ale examinarii le decide fiecare medic in parte,de obicei se incepe cu masurarea tensiunii arteriale, a pulsului si temperaturii, optional cu pusoximetrul se masoara si saturatia oxigenului la nivel capilar. Ulterior examinarea picoarelor se face cu mare atentie, observand fiecare unghie, plus interdigital, talpi si testand sensibilitatea ambelor picioare, pulsul la artera pedioasa si temperatura locala,putand exista diferente vizibile ale temperaturii de la un picior la altul.
Ulterior daca exista complicatii vizibile, dupa ce s-a masurat si glicemia cu ajutorul glucometrului plus valoarea hemoglobinei glicate se constata si celelalte investigatii necesare.
In functie de severitatea afectarii piciorului diabetic, medical va stabili un tratament individualizat fiecarui caz si exista optiuni neinvazive sau invazive in cazurile avansate.
Tratamentul non-chirurgical sau neinvaziv cuprinde:
- dezinfectarea leziunilor cu solutii antiseptice speciale
- aplicare pansamentelor sterile cu rol cicatrizant
- schimbarea pansamentelor si dezinfectarea zonei la cel putin fiecare 2 zile
- aplicarea de spray ce contine antibiotic si a cremelor cu rol cicatrizant
- reevaluarea de catre medic a leziunii in functie de cum decide el si initierea unui tratament ce contene si antibiotic pentru limitarea riscului de suprainfectie
- controlul glicemic si revizuirea schemei de tratament dupa caz
- exercitii usoare zilnice conform indicatiilor medicale
Optiunile de tratament invaziv sunt luate in calcul atunci cand leziunea fie avanseaza ca si marime fie se adanceste sau capata o culoare neagra ce ne duce cu gandul la gangrena.
Alte optiuni de tratament chirugical pot include:
- debridarile tisulare care reprezinta indepartarea tesutului mort
- amputatia unui deget sau chiar a labei piciorului in cazurile depasite
- protezare acolo unde este cazul
Principalele 10 reguli pe care un pacient diabetic trebuie sa le cunoasca:
1.inspectia zilnica a picioarelor, iar in zonele greu accesibile se foloseste o oglinda sau rugam pe cineva sa ne ajute
2.respectarea unei igiene adecvate.
3.uscarea cu atentie a picioarelor pentru a nu ramane zone umede intradigital care ar favoriza instalarea micozelor
4.purtarea unor sosete curate din bumbac si care sa nu stranga, iar incaltamintea sa fie cat mai lejera
5.aplicarea cremelor cu rol hidratant, evitand astfel uscarea pielii si instalarea unor fisuri
6.indepartarea corecta si cu ustensile personale a unghiilor, plus ingrijirea bataturilor daca ele exista
7.protejarea picioarelor de temperaturi scazute care ar putea provoca degeraturi mai ales ca sensibilitatea este diminuata
8.efectuarea miscarilor zilnic recomandate de medic pentru imbunatatirea fluxului sanguine
9.mentinerea unui control glicemic adecvat si pastrarea unui regim specific persoanelor diabetic
10.adresarea in timp util la medicul de familie sau diabetolog imediat ce suspicionati o diminuare a sensibilitatii sau eventuale ulceratii aparute brusc.
O abordare multidisciplinara a unui pacient diabetic poate de cele mai multe ori sa evite instalarea complicatiilor si reduce cu 85% rata amputatiilor.
Ce trebuie sa contina o astfel de echipa?
In primul rand medici specialist cu experienta capabili sa gestioneze fiecare situatie in parte si sa individualizeze fiecare pacient in parte, considerand ca repetatele controale la fiecare specialist din echipa implicata sunt pentru binele pacientului si sa nu aleaga varianta de a trata singur.
In al doilea rand pacientii trebuie sa accepte sa fie integrati in aceasta echipa multidisciplinara si sa asculte sfaturile fiecarui medic in parte.
In al treilea rand sa nu lipseasca podiatrul din echipa multidisciplinara, reprezentand un pilon principal in buna functionare a lucrurilor spre bunastarea pacientului.