Acneea vulgara este una dintre cele mai frecvente afectiuni cutanate. Aceasta survine cu o frecventa crescuta in randul adolescentilor si adultilor tineri, dar nu se limiteaza sa apara doar la persoanele de aceste varste.
Acneea vulgara se caracterizeaza prin dezvoltarea cronica sau recurenta a unor papule, pustule sau chiar noduli la nivelul fetei, gatului, trunchiului sau a bratelor, iar severitatea sa variaza semnificativ de la o persoana la alta.
Astfel, unele persoane pot acuza doar un disconfort psihic produs de aspectul inestetic al acneei, in timp ce altele pot ramane cu zone cicatrizate si extrem de inflamate sau hiperpigmentate. De asemenea, efectele psihosociale negative pot capata chiar o amploare uriasa, asa ca informarea corecta si ampla despre acnee este foarte importanta.
Acneea vulgara apare cel mai des in cazul adolescentilor, prevalenta in cazul acestora fiind aproximata la peste 90%. Acneea debuteaza adesea in perioada de preadolescenta (7-12 ani) si se remite in jurul varstei de 30 de ani. Cu toate acestea, acneea poate sa persiste sau chiar sa debuteze si dupa aceasta varsta.
Acneea din adolescenta prezinta o predominanta in cazul persoanelor de sex masculin, in timp ce acneea ce apare dupa adolescenta afecteaza in cele mai multe cazuri femeile.
Prevalenta acneei scade odata cu inaintarea in varsta. Totusi, pot sa apara si exceptii in care vizita la medic va fi necesara. De asemenea, debutul acneei poate capata forme ciudate, spre exemplu in cazul copiilor cu varste cuprinse intre unu si sase ani. Acest debut este foarte rar si poate fi un indicator al unei afectiuni de baza.
Acneea vulgara este o afectiune inflamatorie a „unitatii” pilosebacee, adica a unei structuri formate din folicul pilos si glanda sebacee. Patogeneza acneei, adica mecanismul sau de producere si evolutie, implica o interactiune complexa de factori, precum stimularea glandelor sebacee de catre hormonii androgeni, raspunsurile imune si celulare innascute, genetica si chiar dieta.
Dezvoltarea leziunilor asociate cu acneea vulgara se bazeaza pe microcomedoane. Acestea sunt formatiunile precursoare ale acneei si pot fi asemanate cu niste mici dopuri hiperkeratozice ce vor duce la formarea de puncte negre, puncte albe, papule, pustule si noduli.
Procesul prin care aceste mici formatiuni devin leziuni acneice ramane inca neelucidat, dar este suspectata implicarea sau interactiunea unor factori principali, adica inflamatia, cresterea productiei de sebum de catre glandele sebacee, hiperkeratinizarea foliculara si multiplicarea anormala a Cutibacterium acnes, adica un microorganism ce se gaseste in mod normal pe suprafata pielii.
Trebuie specificat faptul ca specialistii nu cunosc inca nici ordinea etapelor de formare a leziunilor acneice. Totusi, se considera ca acumularea de sebum si material keratinos va transforma un microcomedon intr-un comedon inchis, adica intr-un punct alb. Ulterior, orificiul folicular se va destinde si va forma un comedon deschis, adica un punct negru. Aceasta culoare este data de aglomerarea de keratinocite, de lipidele oxidate si de melanina. In final, raspunsul imun ce apare la C. acnes va contribui la dezvoltarea unor papule si pustule inflamatorii.
Ruptura foliculara va elibera bacterii, lipide proinflamatorii si keratina in derma inconjuratoare, ducand la exacerbarea inflamatiei si chiar la formarea de noduli.
Revenind la hormonii androgeni, trebuie stiut ca acestia contribuie la dezvoltarea acneei prin stimularea functiei secretoare a glandelor sebacee. In acest fel apare o crestere a productiei de sebum, substanta ce se considera a fi un mediu propice pentru dezvoltarea C. acnes. C. acnes foloseste trigliceridele din sebum ca sursa de nutrienti, iar mediul anaerob permite acestor bacterii sa prospere.
Factorii genetici nu trebuie uitati, deoarece studiile au aratat faptul ca persoanele ce au rude apropiate ce sufera de acnee prezinta un risc crescut de a dezvolta si ele afectiunea. Mai exact, componenta genetica este foarte importanta, deoarece se observa ca persoanele cu rude cu acnee au un risc de 3 ori mai mare de a dezvolta leziuni acneice.
Pe langa factorii descrisi anterior exista si alti factori asociati, precum traumatismele cutanate, dieta alimentara, nivelul de stres si rezistenta la insulina. Astfel, stresul mecanic repetitiv cauzat de spalarea pielii afectate cu diferite produse cosmetice astringente ar putea agrava acneea prin ruptura comedoanelor si favorizarea dezvoltarii leziunilor inflamatorii.
Rolul dietei mai trebuie studiat, dar se presupune ca leziunile acneice sunt mult mai frecvente in randul persoanelor ce au un consum ridicat de lapte sau de produse alimentare cu indice glicemic ridicat. Stresul este considerat ca fiind un factor potential exacerbator al acneei, asa ca specialistii recomanda adoptarea unor masuri prin care acesta sa fie evitat cat mai mult. In final, rezistenta la insulina poate juca un rol cheie in aparitia acneei, deoarece poate duce la cresterea nivelurilor de androgeni.
Distributia tipica a acneei vulgare este corelata cu zonele corpului in care se gasesc glande sebacee mari si bine receptive hormonal, adica fata, gatul, pieptul, partea superioara a spatelui si bratele. Manifestarile clinice pot varia, deoarece exista mai multe tipuri de leziuni ce pot fi prezente. Spre exemplu, pot fi prezente comedoane inchise, comedoane deschise, acnee papulopustuloasa sau acnee nodulara.
Comedoanele inchise sunt papule neinflamatorii in forma de cupola, mai mici de 5 milimetri si cu suprafata neteda si albicioasa sau de culoarea pielii. In schimb, comedoanele deschise sunt papule neinflamatorii ce au dimensiuni mai mici de 5 milimetri si care prezinta un orificiu folicular central, dilatat si cu continut gri, maro sau negru.
Acneea papulopustuloasa se caracterizeaza prin papule si pustule inflamate, relativ superficiale si cu un diametru de maxim 5 milimetri, in timp ce acneea nodulara se caracterizeaza prin papule inflamate cu dimensiuni de minim 0,5 milimetri sau prin noduli mai mari de 1 centimetru.
Extinderea si severitatea leziunilor cutanate difera foarte mult, variind de la aparitia periodica a catorva comedoane mici si pana la prezenta cronica a numerosi noduli inflamati pe o suprafata intinsa a pielii. Spre exemplu, adolescentii tineri au adesea forme de acnee ce implica fruntea, nasul si barbia, in timp ce femeile adulte vor dezvolta mai frecvent acnee la nivelul fetei si a gatului inferior.
Evolutia acneei difera de la pacient la pacient, dar trebuie stiut ca unii pacienti pot dezvolta chiar si cicatrici si zone de hiperpigmentare.
In final, trebuie cunoscut faptul ca acneea vulgara poate fi insotita si de complicatii diverse, precum efecte negative psihologice, In acest caz se poate vorbi despre jena, anxietate si scadere a stimei de sine, acestea aparand ca efect al aspectului neplacut produs de acnee. Astfel, cicatricile lasate de acnee pot avea un impact negativ asupra vietii sociale si pot duce in cazuri foarte rare chiar si la sinucidere.
Bibliografie:
Diane Thiboutot, MDAndrea Zaenglein, MD. Pathogenesis, clinical manifestations, and diagnosis of acne vulgaris; https://www.uptodate.com/contents/pathogenesis-clinical-manifestations-and-diagnosis-of-acne-vulgaris?csi=61f37a60-bc34-4e0a-999c-5232d008b71f&source=contentShare