Incontinenta urinara sau enurezisul este lipsa controlului asupra vezicii urinare, vizibila prin urinarea involuntara in timpul zilei sau a noptii. La copiii sub 3 ani este normal sa nu existe control complet asupra vezicii urinare.
Cei mai multi copii dobandesc controlul mictiunii pana la 3-5 ani. 15% din copiii de 5 ani si 7% din copiii de 7 ani au enurezis. Enurezisul se defineste ca incapacitate de control a retentiei si eliminarii urinii la copiii mai mari de 5-6 ani.
Exista 4 tipuri de enurezis. Din punct de vedere al momentului cand are loc eliminarea necontrolata a urinii, poate fi enurezis nocturn sau diurn, iar din punct de vedere al mecanismului de producere exista enurezis primar (cand copilul nu a dobandit controlul complet al mictiunii) si enurezis secundar (care se manifesta prin perioade uscate lungi de peste 6 luni urmate de perioade de udare a patului).
Enurezisul se recunoaste prin udarea patului sau a hainelor de catre un copil mai mare de 5 ani de mai mult de 2 ori pe saptamana, timp de cel putin 3 luni. Alte simptome ale enurezisului se aseamana cu cele din alte tulburari, deci e necesar sa fie consultat medicul pentru un diagnostic corect.
In general, cauzele enurezisului nocturn nu se cunosc. Printre cauzele posibile si posibilii factori de risc se numara: anxietatea, deficitul de atentie sau tulburarea de hiperactivitate, diabetul, apneea obstructiva in somn, vezica urinara prea mica, problemele de structura a tractului urinar, factorii genetici, constipatia (fiindca preseaza vezica urinara), dezvoltarea intarziata a vezicii urinare, infectia tractului urinar, carenta nocturna de hormon antidiuretic (ADH), somnul prea profund, vezica hiperactiva (aceasta inseamna tendinta vezicii de a se goli inainte sa fie plina, fara ca pacientul sa se simta avertizat), dezvoltarea fizica incetinita, senzatia de plenitudine a vezicii urinare in timpul somnului.
Enurezisul diurn poate avea drept cauze o parte din cele mentionate pentru enurezisul nocturn – anxietate, constipatie, vezica hiperactiva, vezica urinara prea mica, probleme structurale sau infectii ale tractului urinar, la care se pot adauga consumul de cafeina, vizite prea rare la toaleta, oprirea voluntara a fluxului urinar in timpul mictiunii, eliminarea insuficienta de urina, pozitia defectuoasa, cu picioarele prea apropiate, care poate duce la un reziduu de urina prezent in vagin si la pierderea ulterioara de urina din vagin.
Asadar, din cele de mai sus putem trage concluzia ca principalii factori de risc in enurezis, la copii, sunt constipatia, anxietatea, problemele de dezvoltare fizica si lipsa unor obisnuinte regulate de mers la baie.
Posibile complicatii ale enurezisului la copii sunt: eruptii ale pielii datorita lenjeriei ude, stres emotional, dezvoltarea unui sentiment de jena, care poate avea efect negativ asupra stimei de sine a copilului.
Multi copii prezinta enurezis din cand in cand. Tulburarea e diagnosticata mai devreme la fetite (de la 5 ani), in timp ce baietii pot uda patul in mod normal pana la 6 ani, deoarece baietii dobandesc mai incet controlul vezicii urinare.
Medicul trebuie sa fie informat de catre familie daca alti membri ai familiei au avut enurezis, cat de des urineaza copilul in timpul zilei, daca e constipat, daca a existat vreun eveniment stresant recent, ce volum de lichide bea copilul seara, daca e sau nu urina tulbure sau cu urme de sange, daca exista simptome precum durerea sau senzatia de arsura in timpul mictiunii.
In scopul de a afla daca copilul are diabet sau o infectie sau alte tulburari, pot fi efectuate analize ale sangelui sau ale urinii.
In general enurezisul dispare de la sine si nu necesita tratament. In cazul in care nu dispare, exista mai multe metode de preventie, ameliorare si tratament, printre care aportul de lichide diminuat, mai ales inainte de culcare, eliminarea cafeinei din dieta (cafeina exista in bauturi bazate pe ceai negru, cafea, cola sau alte bauturi racoritoare si ciocolata), trezirea copilului noaptea pentru a merge la toaleta, antrenamentul vezicii urinare prin exercitii si urinat dupa un orar, folosirea unui senzor pentru umiditate care transmite o alarma care trezeste copilul din somn sa mearga la toaleta.
Se pot folosi si medicamente pentru relaxarea muschilor vezicii urinare sau pentru cresterea nivelului de hormon ADH. Principalele grupe de medicamente utilizate sunt anticolinergicele si antidiureticele (desmopresina).
O alta metoda terapeutica este psihoterapia sau consilierea psihologica, care poate ajuta copilul sa faca fata stresului si schimbarilor. Numai daca enurezisul nu raspunde pozitiv la niciun tratament, se poate lua in considerare folosirea imipraminei, un antidepresiv triciclic.
Parintii si familia pot sa ajute copilul care sufera de enurezis prin cateva metode simple: sa tina minte ca in multe cazuri enurezisul se vindeca de la sine, sa protejeze salteaua cu o folie de plastic potrivita, sa aiba la indemana haine de schimb daca pleaca de acasa, sa tina minte ca copilul nu poate avea control asupra problemei fara ajutorul altora si ca nu este el de vina, sa nu il mustre si sa nu il invinovateasca, sa fie atenti sa evite tachinarea copilului de catre familie sau prieteni.
In cazul in care simptomele se agraveaza sau daca apar alte simptome noi, trebuie sa fie consultat medicul de familie sau medicul specialist pediatru. Parintii trebuie sa treaca peste reticenta de a consulta medicul, fiindca, daca tulburarea e tratata timpuriu, sunt mai multe sanse ca copilul sa nu mai aiba enurezis in continuarea copilariei sau in adolescenta.
In concluzie, putem retine ca enurezisul se produce fie noaptea, fie ziua, ca are multiple cauze posibile, ca, in cele mai multe cazuri, dispare de la sine si nu necesita tratament, ca, pana la varsta de 3 ani, este normal sa nu existe control complet asupra vezicii urinare iar capacitatea de control creste cu varsta. Daca e necesar tratamentul, exista mai multe optiuni si numai specialistul poate sa aleaga pe cea optima.
Bibliografie:
1.https://www.urmc.rochester.edu/encyclopedia/content.aspx?contenttypeid=90&contentid=P03083
2.https://www.medicover.ro/despre-sanatate/enurezis-tratament-homeopat,132,n,285
3.https://www.enurezis-copii.ro/stiati-ca
4.https://www.viata-medicala.ro/ars-medici/diagnosticul-si-tratamentul-disfunctiilor-vezicale-non-neurogene-la-copil-10700