Bullying-ul este o forma de abuz emotional si fizic asupra altei persoane, intentionat, repetat si care apare in cazul unui dezechilibru de forte – victima este vulnerabila si fara capacitatea de a se apara singura, fie pentru ca trebuie sa faca fata unei coalitii indreptate impotriva sa, fie pentru ca agresorul are asupra sa un ascendent de varsta sau de alta natura.
Exista numeroase comportamente de bullying, cum ar fi tachinarea, provocarea, jignirea, strigarea pe nume, raspandirea de zvonuri sau minciuni, imbrancirea, lovirea sau palmuirea, abandonul sau alungarea, amenintarea, furtul sau distrugerea obiectelor personale, comentarii sau gesturi obscene, emailul sau blogging-ul si altele.
Cercetatorii incearca sa afle de ce victimele bullying-ului din copilarie au risc sporit de probleme psihologice, de probleme de sanatate fizica, de scadere a calitatii vietii in general.
Este important de facut diferenta intre doi termeni similari: bullying-ul si mobbing-ul. Mobbing-ul este definit ca o hartuire psihologica sistematica la locul de munca, o forma de hartuire sau de presiune psihica asupra unui angajat din partea colegilor sau superiorilor, intentionata si cu efecte negative asupra bunastarii fizice, emotionale, profesionale si relationale a victimei. Scopul mobbing-ului este, cel mai adesea, excluderea angajatului din post sau din organizatie.
Bullying-ul, ca mod agresiv de interactiune sociala, se intalneste si in randul adultilor, iar consecintele negative ale acestui tip de comportament sunt similare la copii si adulti.
Agresiunea numita cyberbullying se realizeaza prin intermediul internetului. Tinerii din ziua de azi devin cu mai multa usurinta victime sau agresori in fenomenul de bullying. Posibilitatea de a fi anonim incurajeaza si mai mult fenomenele de hartuire in mediul virtual.
Victimele hartuirii cibernetice sufera daune psihologice uneori mai mari decat cele din viata „reala”, datorita informatiilor neplacute, inadecvate, care sunt disponibile pentru publicul larg un timp mai indelungat.
Cercetarile arata ca bullying-ul indelungat poate duce la depresie, anxietate sau comportament suicidar. Totusi cercetatorii precizeaza ca majoritatea tinerilor care au fost victime ale bullying-ului nu devin suicidari si, in cazul tinerilor care mor prin sinucidere, cauzele sunt multiple, nu doar bullying-ul.
Studiile mai arata ca, pe langa impactul psihologic negativ, bullying-ul este factor de risc crescut pentru diverse boli somatice ale victimelor, nu doar in perioada in care au suferit agresiunea, ci si mai tarziu in viata. S-a descoperit ca unii copii care au suferit acte de bullying intre 8 si 10 ani au experimentat tulburari de somn – cosmaruri, somnambulism si teroare nocturna – la varsta de 12 ani.
Cercetatorii din Marea Britanie au evidentiat ca, la varsta de 50 de ani, dupa 40 de ani de la evenimentele negative din copilarie, persoanele care au suferit agresiuni de tip bullying in copilarie erau in mai mare masura decat ceilalti in conditie fizica si psihologica precara. Aceste victime mai degraba nu aveau un loc de munca, aveau un nivel de educatie mai scazut, erau in mai mica masura intr-o relatie intima cu cineva si nu aveau un suport social bun.
Este necesar sa ne modificam perceptia ca bullying-ul este doar o etapa inevitabila in procesul maturizarii sau un rit de trecere, afirma coautorul Prof. Louise Arseneault. Ea considera ca, in timp ce programele de sistare a fenomenului de bullying sunt importante, profesorii, parintii si politicienii trebuie sa-si concentreze eforturile asupra programelor de prevenire a problemelor care rezulta din consecintele bullying-ului in adolescenta si la varsta adulta.
O echipa de cercetatori de la Duke University Medical Center din Durham, NC, a studiat ipoteza daca victimele bullying-ului sufera sau nu un anumit tip de stres toxic, care va duce la aparitia unor probleme de sanatate fizica, care altfel nu ar fi aparut.
Astfel, cercetatorii au masurat la victime nivelurile proteinei C reactive (CRP), care cresc atunci cand organismul are o reactie inflamatorie. Prof. Arsenault concluzioneaza ca trupul reactioneaza la stresul toxic in acelasi mod in care reactioneaza cand lupta impotriva unei infectii. Prof. Arseneault a explicat ca bullying-ul poate modifica raspunsul organismului la stres si prin intermediul cresterii anormale a nivelului hormonului cortizol, eliberat de sistemul endocrin in conditii de stres.
William E. Copeland, profesor asistent la Centru pentru Studii de Epidemiologie a Varstelor la Duke University, confirma ca victimele prezinta niveluri crescute ale markerului proteina C reactiva chiar si la 10 ani de la experienta lor traumatizanta. In timp, aceste schimbari fiziologice pot limita abilitatea individului de a raspunde la noi incercari si il pot face mai vulnerabil in raport cu bolile fizice.
Dupa cum explica Dr. Copeland, nu toate victimele sunt la fel. Exista unele care incearca sa se apere in mod agresiv si sa ii loveasca pe ceilalti, au tendinta sa fie impulsive, irascibile, cu autostima scazuta si impopulare printre cei de varsta lor. Victimele bullying-ului provin in mai mare masura din familii disfunctionale in care au fost maltratate de membrii propriei familii.
In acest mod acesti copii au fost supusi unor niveluri mai mari de adversitate si nu poseda aptitudinile, temperamentul si suportul social necesar unei adaptari eficiente in mediul social. Dr. Copeland considera ca programele cele mai eficiente de preventie includ intalniri cu parintii, metode disciplinare ferme si supraveghere stricta.
Odata ce un copil a fost victima bullying-ului, este absolut necesar ca parintii si profesorii sa il sustina si sa il sprijine, asigurandu-se ca bullying-ul nu se mai repeta.
Sunt ingrijoratoare si consecintele psihologice negative, care de fapt pot fi prevenite. In realitate exista tratament efectiv si testat pentru probleme psihologice cum ar fi depresia sau anxietatea, riscul suicidar. „Problema e ca foarte putini oameni cu astfel de probleme de sanatate mintala obtin ajutorul de care au nevoie.”
In ceea ce priveste prevalenta si formele fenomenului bullying in scolile din Romania, studiile arata ca 17,9% dintre elevii chestionati, care reprezentau un esantion reprezentativ la nivel national, au fost hartuiti de catre colegii lor. Dintre acestia 4,3% in mod frecvent iar 13,6% uneori.
In Romania, ISTT (Institutul pentru studiul si tratamentul traumei), prin departamentul sau anti-mobbing/bullying, ofera urmatoarele servicii psihologice:
• Evaluarea situatiei de bullying in care se afla copilul;
• Consiliere psihologica individuala pentru copii si/sau parinti;
• Terapie de familie;
• Consiliere psihologica si psihoterapie;
• Grupuri de dezvoltare personala pentru exersarea abilitatilor antibullying.
Bibliografie:
Raportul national de sanatate a copiilor si tinerilor din Romania, 2016, http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2014/12/Raport-scolara-2016.pdf
https://www.istt.ro/asistare-psihologica-anti-mobbing/ - citit in 29.12.2019
https://www.unicef.ro/media/fenomenul-bullying-cum-il-depistam-si-cum-il-combatem-pentru-scoli-mai-sigure/ - articol din 22 octombrie 2015
https://www.paginadepsihologie.ro/bullying-online-ce-este-si-cum-ii-facem-fata-sfaturi-utile-de-la-experti-2/ - Oana Calnegru, articol din 27.09.2017
Am J Psychiatry, doi:10.1176/appi.ajp.2014.13101401, published online 1 July 2014, Adult health outcomes of childhood bullying victimization: evidence from a five-decade longitudinal British birth cohort
King's College London , accesat in 25. 09. 2014, news release
Louise Arseneault, Scientific American, accesat in 25 September 2014, Health impact of childhood bullying can last a lifetime
Childhood bullying involvement predicts low-grade systemic inflammation into adulthood, William E. Copeland, et al., PNAS, doi: 10.1073/pnas.1323641111, publicat online in 2.05.2014, abstract