Radioterapia este un tratament pentru cancer care foloseste doze mari de radiatii pentru a ucide celulele canceroase si a micsora tumorile. La doze mici, radiatiile sunt utilizate in radiografii pentru a vedea inauntrul corpului, la fel ca in cazul radiografiei dintilor sau a oaselor fracturate.
La doze mari, radioterapia omoara celulele canceroase sau incetineste cresterea lor, daunand ADN-ul lor. Celulele canceroase al caror ADN este deteriorat inceteaza sa se mai divizeze sau mor. Cand celulele deteriorate mor, acestea sunt descompuse si eliminate de corp. Radioterapia nu ucide celulele canceroase imediat.
Dureaza zile sau saptamani de tratament pana cand ADN-ul este afectat suficient pentru ca celulele canceroase sa moara. Apoi, celulele canceroase continua sa moara saptamani sau luni dupa terminarea radioterapiei.
Exista doua tipuri principale de radioterapie, fascicul extern si intern.
Tipul de radioterapie pe care un pacient il primeste depinde de multi factori, inclusiv:
*Tipul de cancer
*Marimea tumorii
*Locul tumorii in corp
*Cat de aproape este tumora de tesuturile normale sensibile la radiatii
*Istoricul general al pacientului
*Alti factori, cum ar fi varsta si alte afectiuni medicale.
Radioterapia cu fascicul extern provine de la un aparat care are ca scop radiatia tumorii. Aparatul nu atinge pacientul, dar se poate misca in jurul sau, trimitand radiatii catre o parte a corpului din mai multe directii. Radioterapia cu fascicul extern este un tratament local, ceea ce inseamna ca trateaza o parte specifica a corpului. De exemplu, daca un pacient prezinta cancer pulmonar, va primi radiatii doar in zona toracelui, nu la intregul corp.
Radioterapia interna este un tratament in care o sursa de radiatii este introdusa in corpul pacientului. Sursa de radiatie poate fi solida sau lichida.
Radioterapia interna cu o sursa solida se numeste brahiterapie. In acest tip de tratament, capsulele care contin o sursa de radiatie sunt plasate in corp, in tumora sau in apropierea acesteia. Ca si radioterapia cu fascicul extern, brahiterapia este un tratament local si trateaza doar o parte specifica a corpului.
Cu brahiterapia, sursa de radiatie introdusa in corpul va emite radiatii pentru un timp.
Radioterapia interna cu o sursa lichida se numeste terapie sistemica. Sistemic inseamna ca tratamentul circula in sange catre tesuturile din intregul corp, cautand si ucigand celulele canceroase. Pacientul primeste radioterapie sistemica prin inghitire, printr-o vena pe o linie IV sau printr-o injectie.
Odata cu radiatia sistemica, fluidele corpului, cum ar fi urina, transpiratia si saliva, vor emite radiatii pentru o perioada.
Radioterapia este folosita pentru a trata cancerul si pentru a usura simptomele cancerului. Atunci cand este utilizata pentru a trata cancerul, radioterapia poate vindeca cancerul, il poate remite sau poate opri sau incetini cresterea acestuia.
Atunci cand tratamentele sunt utilizate pentru a usura simptomele, ele sunt cunoscute sub numele de tratamente paliative. Radiatia cu fascicul extern poate micsora tumorile pentru a trata durerea si alte probleme cauzate de tumora, cum ar fi probleme de respiratie si a controlului vezicii urinare. Durerea cauzata de cancerul care s-a raspandit la os poate fi tratata cu medicamente de radioterapie sistemica numite radiofarmaceutice.
Radioterapia cu fascicul extern este utilizata pentru a trata multe tipuri de cancer. Brahiterapia este cel mai adesea folosita pentru a trata cancerul capului si gatului, sanului, colului uterin, prostatei si ochilor.
O radioterapie sistemica numita iod radioactiv, sau I-131, este cel mai adesea folosita pentru a trata anumite tipuri de cancer tiroidian. Un alt tip de radioterapie sistemica, numita terapie cu radionuclizi vizati, este utilizata pentru a trata unii pacienti care au cancer avansat de prostata sau tumora neuroendocrina gastroenteropancreatica (GEP-NET). Acest tip de tratament poate fi denumit si radioterapie moleculara.
Pentru unii oameni, radiatiile pot fi singurul tratament de care au nevoie. Dar, cel mai adesea, radioterapia va fi asociata cu alte tratamente pentru cancer, precum chirurgia, chimioterapia si imunoterapia.
Radioterapia poate fi administrata inainte, in timpul sau dupa aceste alte tratamente, pentru a imbunatati sansele ca tratamentul sa functioneze. Momentul in care este administrata radioterapia depinde de tipul de cancer tratat si daca scopul radioterapiei este de a trata cancerul sau de a usura simptomele.
Cand radiatia este combinata cu o interventie chirurgicala, se poate administra: inainte de operatie, sa micsorezi dimensiunea tumorii, astfel incat sa poata fi indepartata prin operatie si sa scada riscul de recidiva; in timpul operatiei, astfel incat sa ajunga direct la tumora, fara a trece prin piele.
Radioterapia folosita in acest fel se numeste radiatie intraoperatorie. Cu aceasta tehnica, medicii pot proteja mai usor tesuturile normale din apropierea radiatiilor; dupa operatie pentru a ucide orice celula canceroasa care a ramas.
Exista o limita la cantitatea de radiatii pe care o zona a corpului o poate primi in siguranta de-a lungul vietii. In functie de cat de multa radiatie a primit o anumita zona a corpului, este posibil sa nu mai existe posibilitatea de a mai face radioterapie in zona respectiva a doua oara.
Dar, daca o zona a corpului a primit deja doza de radiatii sigura , o alta zona ar putea fi inca tratata daca distanta dintre cele doua zone este suficient de mare.
Radiatia nu numai ca omoara sau incetineste cresterea celulelor canceroase, ci poate afecta si celulele sanatoase din apropiere. Deteriorarea celulelor sanatoase poate provoca reactii adverse.
Efecte secundare generale ale radioterapiei
Oboseala este unul dintre cele mai frecvente efecte secundare ale radioterapiei. De obicei se intampla dupa cateva saptamani de radioterapie si se poate agrava pe masura ce tratamentul continua. Poate fi cauzata de o serie de lucruri. In timpul radioterapiei, corpul foloseste mai multa energie pentru a se vindeca. Oboseala este mai frecventa atunci cand sunt tratate zone mai mari ale corpului.
Oboseala dispare de obicei treptat dupa terminarea tratamentului, dar unele persoane continua sa se simta obosite cateva saptamani sau luni dupa radioterapie.
Problemele pielii sunt comune cu radioterapia externa, deoarece radiatia circula prin piele pentru a ajunge in zona vizata pentru tratament. Pielea din zona radiata poate deveni rosie, uscata sau mancarime.
Poate sa isi schimbe culoarea (devine mai inchisa sau cu aspect bronzat). Majoritatea reactiilor cutanate se intampla in primele 2 saptamani de la inceperea radioterapiei. De obicei dispar la cateva saptamani dupa tratament, dar unele schimbari ale pielii, cum ar fi cicatrizarea pielii, pot fi permanente.
Caderea parului (alopecia) sau subtierea parului se intampla numai in zona ce este tratata cu radioterapie. Cat este de mare pierderea parului variaza de la o persoana la alta si depinde de doza de radiatie. Caderea parului poate incepe aproximativ 2 pana la 3 saptamani dupa inceperea radioterapiei.
Doze mai mici de radiatii duc de obicei la pierderea temporara a parului. Caderea permanenta a parului este mai frecventa la doze mai mari. Cand parul se redreseaza, de obicei la aproximativ 3 pana la 6 luni dupa terminarea radioterapiei, culoarea sau textura poate fi diferita si poate creste mai subtire sau neplacut.
Pierderea apetitului poate incepe in primele saptamani de la radioterapie si poate continua dupa incheierea tratamentului. Efectele secundare precum durerea gurii, gura uscata, probleme de inghitire, greata si varsaturi pot provoca pierderea poftei de mancare.
Radioterapia pentru zona capului si a gatului poate provoca modificari temporare ale gustului sau mirosului, ceea ce poate face ca alimentele sa para mai putin apetisante. Unii oameni isi pierd interesul pentru mancare complet si nu mananca, chiar daca stiu ca trebuie. Mentinerea unei nutritii bune in timpul si dupa radioterapie este importanta pentru a ajuta o persoana sa se recupereze dupa tratament.
Greata si varsaturile pot fi un efect secundar comun al radioterapiei externe, mai ales daca zona de tratament include stomacul si abdomenul. De asemenea, se poate intampla ca un efect secundar general, indiferent de zona tratata. Bolile de radiatie dispar de obicei la cateva saptamani dupa terminarea radioterapiei.
Scaderea numarului de celule sanguine se intampla din cauza efectului radiatiei asupra celulelor sanguine produse in maduva osoasa. Numarul scazut de celule sanguine este mai frecvent daca pacientul face chimioterapie in acelasi timp cu radioterapia . Numarul scazut de celule din sange nu este de obicei suficient de sever pentru a cauza probleme. Cand exista o pauza de la tratament timp de cateva zile, numarul de celule din sange se recupereaza de obicei.
Efectele secundare tardive pot aparea dupa mult timp de la terminarea tratamentului si pot fi diferite in functie de locul in care s-a efectuat radioterapie pe corp. Unele efecte posibile tardive sunt:
♦ probleme de fertilitate (daca ati avut radioterapie la pelvis)
♦ probleme cardiace (daca aveti radiatii la piept)
♦ probleme pulmonare (daca ati avut radiatii la piept)
♦ modificari ale culorii pielii
♦ probleme mentale sau emotionale (radioterapie la cap si gat sau creier)
♦ osteoporoza
♦ al doilea cancer.