Negii anali, numiti si condiloame, sunt mici excrescente ce se dezvolta in jurul si in interiorul anusului. Virusul papiloma uman (HPV) duce la aparitia condiloamelor acuminate, in timp ce sifilisul secundar poate duce la aparitia condiloamelor late.
Cercetatorii estimeaza ca aproximativ 10% dintre cazurile de negi anali sunt provocate de tulpini cu risc inalt ale virusului papiloma uman. Aceste tulpini au risc mai mare de a produce cancer anal, dar chiar si asa sunt rare cazurile in care negii anali au indicat prezenta cancerului.
Negii anali nu sunt intodeauna insotiti de simptome. Totusi, atunci cand alte simptome se fac resimtite, acestea sunt reprezentate de inflamatie si sangerare.
Manifestarile negilor anali
In cele mai multe cazuri, negii anali nu prezinta simptome, din acest motiv persoana afectata nefiind constienta intotdeauna de prezenta lor. Exisa insa si cazuri in care negii anali sunt insotiti de simptome precum:
- Excrescente in apropierea sau in interiorul anusului, acestea avand o culoare asemanatoare pielii din zona respectiva;
- Excrescente neregulate, conopidiforme (cu aspect de conopida) localizate in regiunea anala;
- Secretii asemanatoare cu un mucus;
- Senzatie de prurit in zona anala;
- Sangerari.
In unele cazuri, oamenii pot confunda negii anali cu hemoroizii, astfel incat vizita la medic este necesara pentru a diferentia aceste afectiuni si pentru a primi tratament corespunzator.
Atat virusul papiloma uman, cat si sifilisul secundar pot duce la aparitia condiloamelor anale. Cu toate acestea, HPV-ul este incriminat mult mai des in aparitia acestei afectiuni. In plus, exista mai multe tulpini diferite ale HPV-ului ce pot duce la aparitia negilor.
Conform specialistilor, aproximativ 90% din negii anali apar din cauza virusului papiloma uman de tip 6 sau de tip 11. De asemenea, aceste tulpini de HPV pot provoca aparitia de negi si pe alte parti ale corpului, inclusiv in zona ochilor, nasului sau a gurii. In plus, oamenii de stiinta asociaza tulpinile 16, 18, 31, 33 si 35 de HPV cu un risc cancerigen mult mai mare. Trebuie stiut ca unele persoane pot dezvolta negi anali in urma contractarii mai multor tulpini ale virusului.
O persoana poate contracta aceasta afectiune prin contact sexual sau prin utilizarea in comun a unor obiecte intime cu un individ infectat. De asemenea, expunerea la fluidele infectate poate duce la aparitia negilor.
Negii anali constituie o afectiune contagioasa. Unele persoane sunt infectate cu HPV si nu dezvolta negi anali, dar pot transmite mai departe infectia. Persoanele cu un sistem imunitar slabit, cum ar fi bolnavii cu HIV, sunt mai vulnerabile la infectia cu HPV.
Persoanele care stiu ca un sistem imunitar deficitar ar trebui sa discute cu medicul despre cum ar trebui sa evite infectia cu HPV.
Medicul poate diagnostica negii anali prin examinarea fizica a regiunii anale. Specialistii pot utiliza un instrument medical special, numit anoscop, pentru a vizualiza interiorul canalului anal si pentru a determina daca negii sunt prezenti si acolo.
Medicul nu poate preciza doar prin intermediul examenului fizic daca negii provin sau nu din infectia cu HPV. Diagnosticul de certitudine se va pune pe baza unei biopsii, aceasta presupunand recoltarea unui esantion din tesutul unui neg si trimiterea acestuia la laborator pentru a fi evaluat la microscop.
Optiunile de tratament ale negilor anali depind de numarul, dimensiunile si simptomele acestora. Uneori, verucile anale se vindeca de la sine si nu necesita tratament. Drept urmare, medicul poate recomada sa se astepte o perioada scurta de timp inainte de inceperea tratamentului.
Virusul papiloma uman poate ramane inactiv in organismul unei persoane timp de mai multi ani. Astfel, chiar si o persoana ce a mai fost tratata de negi anali are riscul ca boala sa recidiveze. Medicul poate recomanda mai multe tipuri de tratament, acestea incluzand:
Tratamente topice
Daca persoana afectata nu prezinta simptome severe, iar negii sunt putini la numar si de dimensiuni mici, medicul poate prescrie diferite unguente, creme sau geluri. Pielea din regiunea anala este foarte delicata, din acest motiv trebuind sa se administreze doar tratamentul prescris de medic.
Crioterapia sau cauterizarea
Medicul poate recomanda crioterapia sau cauterizarea pentru a indeparta negii. Crioterapia implica utilizarea azotului lichid cu scopul de a ingheta si indeparta verucile. Un mod alternativ de indepartare a negilor este cauterizarea, aceasta folosind temperaturi ridicate pentru a distruge tesutul nedorit. Ambele tipuri de tratament se realizeaza in cabinete special dotate.
Interventia chirurgicala
Daca o persoana se confrunta cu negi anali de dimensiuni mari sau acestia sunt localizati in interiorul anusului, medicul poate recomanda interventia chirurgicala pentru indepartarea acestora. Indepartarea chirurgicala a verucilor va avea loc sub anestezie. In unele cazuri, tesutul asupra caruia se intervine necesita mai mult timp de vindecare, astfel incat pot fi necesare mai multe interventii chirurgicale.
In urma indepartarii chirurgicale a verucilor anale, recuperarea se va face mai lent fata de alte metode de tratament. De asemenea, este posibil sa fie nevoie de administrare de calmante pentru a ameliora durerea.
Timpul necesar pentru ca tesutul anal sa se recupereze in urma unei interventii chirurgicale depinde de dimensiunea negilor si de localizarea acestora. Cu cat negii sunt mai mari, cu atat incizia va acoperi o arie mai mare de tesut si timpul de refacere va fi mai indelungat.
Exista cateva metode care pot ajuta la evitarea contractarii negilor anali. Aceste metode includ:
- Evitarea contactului sexual cu persoanele care au aceasta afectiune;
- Utilizarea prezervativelor sau a altor metode de protectie in timpul actului sexual. Desi nu este o metoda garantata de a preveni transmiterea afectiunii, aceasta reduce foarte mult riscurile;
- Vaccinarea impotriva virusului HPV. Acest vaccin poate preveni infectia cu unele tulpini ale virusului papiloma uman ce pot produce negi anali.
Nu exista tratament curativ pentru virusul papiloma uman, ceea ce inseamna ca persoanele infectate vor fi purtatoarele acestui virus toata viata. Prin urmare, este important sa se tin cont de metodele de preventie si sa se evite pe cat posibil infectarea cu HPV.
Momentan exista tratament doar pentru a opri virusul din a provoca pagube organismului. De asemenea, HPV este un virus incriminat in aparitia cancerelor anale, astfel incat prevenirea infectiei reprezinta un aspect extrem de important.
In general, oameni pot contracta negii anali prin relatii sexuale neprotejate sau prin folosirea obiectelor intime ale persoanelor infectate. Verucile anale nu prezinta intodeauna simptome, de aceea unele persoane nu sunt constiente perioade indelungate de afectiunea pe care o au. Atunci cand sunt prezente, simptomele negilor anali sunt reprezentate de durere, sangerare si secretii anormale.
Exista mai multe metode de tratament ale negilor anali, printre care tratamentele topice, crioterapia, cauterizarea sau interventiile chirurgicale. In functie de dimensiunile si localizarile negilor, medicul va decide care este cea mai eficienta metoda de tratament. Totusi, interventia chirurgicala necesita o perioada mai lunga de recuperare fata de celelalte metode de tratament.
Orice persoana care suspecteaza prezenta negilor trebuie sa se adreseze unui medic pentru diagnosticare si tratament.
Bibliografie:
About HPV/treatment/warts. (n.d.). https://www.analcancerfoundation.org/about-hpv/treatment/warts/
Anal warts. (n.d.). https://www.fascrs.org/patients/disease-condition/anal-warts-0
Anogenital warts. (2015). https://www.cdc.gov/std/tg2015/warts.htm
Echenique, I., & Phillips, B. R. (2011). Anal warts and anal intradermal neoplasia. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3140331/
HPV, genital warts, and anal cancer. (2013). https://www.amfar.org/uploadedFiles/_amfar.org/Around_the_World/MSM(1)/IGMT%20HPV%20and%20Anal%20Warts%20120213.pdf