Hepatita este o afectiune ce duce la inflamarea ficatului, de cele mai multe ori ca urmare a unei infectii virale. Exista cinci tipuri de hepatite virale, acestea fiind reprezentate de hepatita A, B, C, D si E. Fiecare tip de hepatita este provocata de un virus diferit.
Oamenii pot contracta hepatita D prin contactul direct cu produsele biologice ale unei persoane infectate. Cu toate acestea, o persoana se poate infecta cu virusul hepatic D doar daca are deja hepatita B.
Hepatita D, numita si hepatita Delta, reprezinta inflamatia ficatului provocata de o infectie virala cu virusul hepatic D. Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), 5% dintre persoanele cu hepatita cronica B din intreaga lume au, de asemenea, hepatita D. Acest procent este echivalat cu aproximativ 15-20 de milioane de oameni.
Cele mai mari rate ale acestei boli infectioase se regasesc in urmatoarele zone:
- Africa;
- Asia;
- Europa de Est;
- America de Sud;
- Insulele Pacificului;
- Groenlanda.
Un aspect interesant consta in faptul hepatita D nu este foarte frecventa in Statele Unite ale Americii, aici fiind mai putin de 100.000 de cazuri raportate. Succesul vaccinarii impotriva hepatitei B ajuta astfel la prevenirea aparitiei hepatitei D. De asemenea, ratele de aparitie ale hepatitei D au scazut pe tot globul incepand cu anii `80.
Oamenii se pot infecta cu virusul hepatic D doar daca intra in contact cu produsele patologice ale persoanelor purtatoare de virus. Cu toate acestea, infectarea cu virusul hepatic D este posibila daca persoana vizata are deja hepatita B, deoarece virusul hepatic D foloseste virusul hepatic B pentru a se reproduce.
Situatiile in care o persoana poate intra in contact cu produsele biologice ale unui individ infectat sunt reprezentate de:
- inteparea cu ace infectate;
- realizarea de contacte sexuale neprotejate;
- contactul cu sangele infectat;
- nasterea;
- utilizarea de echipament medical nesterilizat.
Trebuie cunoscut faptul ca virusul nu poate fi contractat prin urmatoarele activitati:
- tuse sau stranut;
- contactul cu pielea unei persoane infectate;
- utilizarea in comun a veselei;
- consumarea acelorasi alimente sau bauturi.
Persoanele care prezinta un risc mai mare de a dezvolta hepatita D sunt cele care:
- au deja hepatita B;
- nu au fost vaccinate impotriva hepatitei B;
- au intrat in contact cu ace;
- au relatii sexuale neprotejate si cu parteneri multipli;
- traiesc intr-o regiune in care hepatita D este mai raspandita.
Oamenii pot dezvolta hepatita D acuta, hepatita D cronica sau ambele. Persoanele cu hepatita D acuta pot prezenta urmatoarele simptome:
- fatigabilitate (oboseala);
- pierderea poftei de mancare;
- durere in regiunea dreapta a abdomenului superior;
- urina inchisa la culoare;
- diaree;
- greata si varsaturi;
- ingalbenirea pielii sau a sclerelor (icter).
Persoanele care se confrunta cu hepatita D cronica pot sa nu observe nici un simptom chiar si dupa o perioada foarte lunga (ani) de la infectare. Totusi, odata cu trecerea timpului se pot observa simptome ce apar din cauza complicatiilor la care duce infectia, cum ar fi leziunile severe de la nivelul ficatului. Semnele si simptomele leziunilor hepatice includ:
- oboseala;
- pierderea inexplicabila in greutate;
- slabiciune;
- icter;
- cresterea in dimensiuni a abdomenului;
- inflamarea gleznelor;
- stelute vasculare.
Pentru a putea diagnostica corect hepatita D, medicii vor realiza o serie de investigatii speciale. Acestia vor tine cont de simptomele pe care le are pacientul, de istoricul medical al acestuia, precum si de factorii de risc pe care ii prezinta. In cadrul examenului fizic, medicii vor observa de la inceput prezenta anumitor semne specifice hepatitei, precum distensia abdominala sau prezenta icterului. Analizele de sange pot arata cu certitudine daca virusul hepatic este prezent. De asemenea, medicul poate recomanda o serie de investigatii imagistice, precum ecografia. Prin intermediul acesteia se poate observa gradul de lezare a ficatului.
In prezent nu exista tratament curativ pentru hepatita D. Cu toate acestea, anumite terapii si ingrijiri pot ajuta persoanele afectate sa gestioneze mai bine boala. Persoanele care se confrunta cu varianta cronica a hepatitei D pot primi tratament cu interferon alfa sau interferon pegilat. Acest tip de tratament poate ajuta la reducerea riscului de agravare a afectiunii. Medicamentul se va administra cel putin pe o perioada de 48 de saptamani. Persoanele cu hepatita D pot, de asemenea, sa necesite tratament adecvat pentru hepatita B. Tratamentul pentru hepatita B include antivirale si interferon. Hepatita D poate duce la complicatii grave, astfel incat necesita tratament pentru a limita leziunile hepatice. Atunci cand leziunile hepatice sunt extrem de grave sau atunci cand se instaleaza insuficienta hepatica, medicii pot fi nevoiti sa apeleze la transplantul hepatic.
Oamenii pot fi infectati cu hepatita D doar daca au deja hepatita B. Aproximativ 5% dintre persoanele cu hepatita B se vor infecta si cu hepatita D. Pentru a se proteja de aceasta din urma, oamenii se pot vaccina impotriva hepatitei B. Celelalte tipuri de hepatita au cauze diferite, astfel incat este posibil ca o persoana sa se confrunte cu mai multe boli in acelasi timp. Oamenii se pot infecta cu hepatita A sau E prin alimente contaminate, in timp ce pot contracta hepatita C prin contactul direct cu sangele unei persoane infectate.
Infectiile acute cu virusul hepatic D pot deteriora ficatul si pot duce chiar la insuficienta hepatica. Infectiile cronice cu hepatita D pot duce la aparitia urmatoarelor complicatii:
- ciroza – reprezinta cicatrizarea ficatului;
- insuficienta hepatica – se caracterizeaza prin incapacitatea ficatului de a-si mai indeplini functiile;
- cancer hepatic.
Simptomele acestor complicatii pot include:
- echimoze si sangerari frecvente;
- inflamarea gleznelor si a picioarelor din cauza retentiei de apa;
- ingalbenirea tegumentelor si a sclerelor;
- pierdere fara motiv in greutate.
Tratamentul complicatiilor presupune administrarea de medicamente antivirale, acestea impiedicand virusul sa mai provoace daune la nivelul ficatului. Evitarea alcoolului si mentinerea unui stil de viata sanatos pot contribui, de asemenea, la limitarea pagubelor.
Hepatita D poate provoca aparitia cancerului hepatic. Tratamentul acestei boli poate include:
- radioterapie;
- interventii chirurgicale – se utilizeaza pentru indepartarea tesutului canceros;
- imunoterapie – se realizeaza pentru a ajuta sistemul imunitar sa lupte impotriva celulelor canceroase;
- chimioterapie;
- transplant de ficat.
De asemenea, tratamentul precoce al hepatitelor D si B ajuta la scaderea riscului de dezvolta complicatii aferente acestor infectii.
- Hepatita D reprezinta o infectie virala grava a ficatului. Hepatita D acuta poate provoca leziuni ale ficatului, desi foarte rar duce la afectiuni severe. Hepatita D cronica poate duce la complicatii severe, precum ciroza, cancerul hepatic sau insuficienta hepatica.
- Desi nu exista un remediu pentru hepatita D, bolnavii pot lua medicamente pentru a preveni agravarea afectiunii. De asemenea, acestora li se administreaza tratament si pentru hepatita B.
- Este important ca persoanele care se confrunta cu aceasta afectiune sa evite alcoolul si tutunul si sa mentina un stil de viata sanatos. Un stil de viata sanatos presupune o dieta echilibrata, bogata in fructe si legume, insotita de exercitii fizice regulate.
- Investigatiile periodice si monitorizarea simptomelor ajuta medicul sa identifice din timp complicatiile potentiale si sa imbunatateasca sansele administrarii unui tratament eficient.
- Majoritatea oamenilor pot evita imbolnavirea cu hepatita D prin administrarea vaccinului impotriva hepatitei B.