Educatia persoanelor care sufera de diabet zaharat nu este doar o parte a tratamentului, ci reprezinta chiar tratamentul acestei boli.
Tratamentul diabetului cu scop final de a avea un echilibru glicemic bun si de a intarzia pe cat posibil aparitia complicatiilor micro si macrovasculare, este o activitate continua, 24 de ore pe zi, si include adesea schimbari importante in stilul de viata pe care persoanele cu diabet trebuie sa le implementeze singure.
Scopul educatiei persoanelor cu diabet zaharat nu este doar de a creste bagajul de cunostinte legate de aceasta afectiune ci de a ajuta persoana in cauza cat si familia in eforturile lor de a integra tratamentul acestei boli in rutina vietii de zi cu zi.
Succesul in tratarea acestei boli cronice va fi cu atat mai mare cu cat bolnavii vor intelege ce schimbari trebuie sa aplice in viata lor, si de ce trebuie sa faca aceste schimari.
Educatia continua in acest domeniu aduce multe beneficii, printre care cel mai important acela de a permite persoanelor diabetice de a fi in control asupra bolii si de a integra monitorizarea in viata de zi cu zi, in loc de a se considera victimele acestei boli.
Deseori schimbarile majore ale stilului de viata pot fi vazute ca fiind coplesitoare, dar neacceptarea lor duce la un control glicemic slab, si deci aparitia mai rapida a complicatiilor diabetului.
Emotiile asociate cu „povara” diabetului precum anxietatea, depresia, neincrederea in sine sunt asociate cu un slab control glicemic; de aceea un bun program al educatiei pacientilor cu diabet ar trebui sa cuprinda aceasta latura emotionala.
Mai multi factori psihologici au fost identificati ca intervin ca o bariera in calea obtinerii unui echilibru glicemic: mecanisme de coping bazate pe emotii, stresul emotional datorat diabetului, lipsa dorintei de a face schimbari in stilul de viata.
Pentru ca persoanele cu diabet sa fie pregatite sa faca schimbarile necesare la nivel de stil de viata, este necesar sa aibe cunostintele necesare plus o privire de ansamblu pozitiva asupra propriei boli, sa creada cu adevarat ca schimbarile pe care le vor face vor duce la imbunatatirea vietii si a sanatatii.
Chiar si dupa ce partea emotionala este pusa la punct si acceptata ca fiind un elemen crucial al echilibrului in aceasta boala, ramane complexitatea tratamentului propriu care poate sa duca la confuzie si la impresia gresita ca aceasta boala este mult prea greu de manageriat.
Educatia pacientului cu diabet trebuie sa includa clarificarea metodelor de tratament ale acestei boli, metode de manageriere ale complicatiilor, si mai ales de auto-manageriere a bolii.
Mentinerea valorilor glicemiei cat mai aproape posibil de cele normale duce la reducerea riscului de aparitie si de progresie a complicatiilor micro si macrovasculare. Este esentiala educarea persoanelor cu diabet zaharat in directia automonitorizarii glicemiei, a intensificarii tratamentului atunci cand glicemiile nu sunt in tinte si a unei diete potrivite.
Pe langa self-managementul legat de tratament si de intensificarea lui cand glicemiile nu sunt in tinte (fie cel insulinic, fie cu antidiabetice orale), educatia in ceea ce priveste aparitia neuropatiei, a inspectiei picioarelor, duce la un numar mult mai mic de complicatii serioase ale diabetului.
Aceasta educatie se poate face fie la cabinetul medicului diabetolog, podiatru, prin asistenta, ghiduri specializate, brosuri, pliante.
Primul pas in educarea pacientului cu diabet zaharat este de a stabili daca el sau familia sunt gata pentru a primi informatiile.
Alte boli concomitente, un diagnostic nou de diabet zaharat, un status socio-economic precar pot fi bariere in dorinta si abilitatea unei persoane de a invata.
De exemplu, un pacient cu un diagnostic nou de cancer pancreatic este posibil sa nu fie pregatit sa invete despre administrarea corecta a insulinei; de asemenea un pacient care se reface dupa o interventie chirurgicala majora e posibil sa fie mai interesat sa revina la mancare solida decat sa invete despre automonitorizarea glicemiilor.
Un pas esential in educatie este comunicarea; daca acest proces incepe atunci cand pacientul este pregatit emotional si psihic este mult mai probabil ca acesta va avea succes pe viitor.
Raspunsul emotional in fata unui diagnostic de diabet zaharat poate avea un impact negativ pe abilitatea persoanei respective de a primi informatii noi.
Medicul/asistenta poate ajuta persoana prin recunoasterea raspunsului acestuia in fata bolii (fie el de negare initiala), acceptarea ca este un pas dintr-un lung sir de emotii in fata unei boli cronice, si oferirea sustinerii in tot ceea ce reprezinta acceptarea bolii.
Un plan de educatie a pacientului cu diabet zaharat ar trebui sa cuprinda urmatoarele teme:
- Explicarea procesului prin care se ajunge la diabet
- Optiuni de tratament pentru aceasta boala: utilizarea insulinei, mecanisme prin care se injecteaza insulina, medicatia orala
- Terapia medicala nutritionala incluzand modificarile care trebuie facute in dieta
- Exercitiul fizic si importanta lui, alaturi de importanta scaderii in greutate
- Monitorizarea glicemiilor: scop, tipuri de aparat, limitarile acestei metode
- Prevenirea si tratamentul complicatiilor acute ale diabetului: hipoglicemiile, hiperglicemiile, cetoacidoza
- Metode de prevenire a complicatiilor cronice ale diabetului (ex. inspectia picioarelor)
- Ingrijirea corespunzatoare a pielii, picioarelor, igiena picioarelor, etc.
- Stabilirea unor tinte glicemice ce pot fi usor obtinute prin schimbari ale stilului de viata
- Sfaturi pentru perioada prenatala si pentru perioada sarcinii
- Beneficiile obtinute asupra echilibrului metabolic prin renuntarea la fumat, consumul de alcool si droguri
- Strategii de management fizic si psihic a schimbarilor produse de instalarea complicatiilor cronice ale diabetului (ex. amputatii, boala renala cronica, retinopatie)
- Adaptarea tuturor celor enumerate mai sus la viata de zi cu zi
Impactul pe care il are o boala cronica precum diabetul asupra celorlalti membri ai familiei
Procesul educational al persoanelor cu diabet dureaza pe tot parcursul vietii incepand cu momentul stabilirii diagnosticului. Cu toate acestea sunt anumite momente specifice pe parcursul acestei boli cand este de dorit ca pacientii sa primeasca informatii suplimentare:
- La momentul diagnosticului initial: cand este esential ca persoana respectiva sa nu se simta coplesita de toate noile informatii; trebuie avut in vedere minimul legat de aceasta boala – mentinerea unor glicemii satisfacatoare, principiile de baza ale dietei, automonitorizarea glicemica si atitudinea in cazul unei complicatii acute;
- La momentul aparitiei complicatiilor cronice sau intr-un moment major al vietii precum sarcina.
Programele educationale pentru persoanele cu diabet zaharat, care evolueaza in ultima perioada ca o parte a tot ceea ce implica managementul acestei boli de catre o echipa multidisciplinara ajuta pacientii sa obtina un nivel mai inalt de aderenta fata de tratament, un control metabolic mai bun, si nu in ultimul rand sa obtina satisfactia de a avea o participare activa in auto-managementul vietii de zi cu zi, fara a urmari in mod pasiv doar un set de instructiuni primite de la un medic.
Aceste programe educationale trebuie sa fie accesibile oricarei persoane cu diabet zaharat ca o componenta importanta a efortului de a oferi tuturor servicii medicale de calitate.