Fosforul este un mineral de care organismul are nevoie pentru a realiza numeroase functii esentiale. Acesta este prezent in mod natural in alimente, dar prelucrarea produselor alimentare poate duce la adaugarea unor cantitati si mai mari de fosfor.
Corpul uman foloseste fosforul pentru a mentine oasele puternice si sanatoase, dar si pentru a avea o dantura sanatoasa. De asemenea, fosforul ajuta organismul sa elimine deseurile si sa produca proteine speciale ce au rolul de a ajuta la repararea si dezvoltarea celulelor si tesuturilor.
Printr-un aport adecvat de fosfor se contribuie la imbunatatirea unor functii organismului care implica:
- sistemul nervos;
- functia renala;
- contractia musculara;
- controlul functiei cardiace.
Majoritatea oamenilor obtin suficient fosfor prin urmarea unei diete echilibrate. Cu toate acestea, persoanele cu anumite afectiuni de sanatate, precum cele renale sau diabetul, pot necesita ajustarea aportului de fosfor.
Fosforul ofera numeroase beneficii pentru sanatate, deoarece influenteaza multe sisteme diferite din organism. Unele dintre cele mai importante beneficii ale acestui mineral sunt reprezentate de:
- mentinerea in stare optima a sistemului osos, dar si a dintilor;
- sustinerea contractilitatii musculare;
- favorizarea recuperarii musculare dupa exercitii fizice;
- filtrarea si eliminarea deseurilor toxice de la nivelul rinichilor;
- promovarea sanatatii sistemului nervos;
- sustinerea productiei de ADN si ARN;
- gestionarea consumului si a stocarii de energie la nivelul organismului.
O alimentatie normala si echilibrata ofera necesarul de fosfor pentru majoritatea oamenilor. Acest lucru este valabil mai ales daca in dieta sunt incluse alimente care contin proteine si calciu. Astfel, majoritatea alimentelor bogate in proteine sunt surse excelente de fosfor, iar exemplele includ:
- carne de pui;
- carne de curcan;
- carne de porc;
- fructe de mare;
- carne de peste;
- seminte diverse;
- produse lactate cu continut scazut de grasimi, precum iaurtul si branza de vaci;
- nuci.
Alte surse importante de fosfor, dar mai putin bogate in proteine, sunt reprezentate de:
- usturoi;
- cartofi;
- cereale integrale;
- broccoli;
- fructe confiate.
Totusi, trebuie stiut ca atunci cand nivelul de proteine este redus, organismul poate intampina dificultati in a absorbi fosforul.
Cerintele de fosfor variaza in functie de varsta, dar si de alti factori. Astfel, este foarte important de stiut daca o persoana sufera de diverse afectiuni medicale subiacente, deoarece acestea pot influenta nivelul de fosfor. In general, oamenii au nevoie de urmatoarele cantitati de fosfor in fiecare zi:
- sugarii cu varste cuprinse intre 0-6 luni – 100 miligrame;
- sugarii cu varste cuprinse intre 7-12 luni – 275 miligrame;
- copiii cu varste intre 1 si 3 ani – 460 miligrame;
- copiii cu varste intre 4 si 8 ani – 500 miligrame;
- persoanele cu varste intre 9 si 18 ani – 1250 miligrame;
- adultii cu varste de peste 19 ani – 700 miligrame.
Un lucru important ce trebuie adus in discutie consta in faptul ca femeile insarcinate si care alapteaza nu au nevoie de cantitati suplimentare de fosfor.
In cazul celor mai multe persoane, aportul unui nivel prea mare de fosfor nu reprezinta o problema. Cu toate acestea, pentru persoanele cu afectiuni renale cronice sau ale caror organisme intampina dificultati in gestionarea calciului, este posibil ca fosforul sa se acumuleze in cantitati exagerate.
Atunci cand o persoana are niveluri excesiv de ridicate de fosfor in sange, exista riscul de a dezvolta diverse complicatii pentru sanatate. De exemplu, fosforul poate scoate calciul din oase, ducand la fragilizarea acestora. De asemenea, calciul se poate combina cu fosforul si poate forma depozite in tesuturile moi ale organismului. Aceste depozite cresc semnificativ riscul de atac de cord, accident vascular cerebral sau deces.
Studiile recente sugereaza ca excesul de fosfor in organism poate fi mai periculos pentru sanatate decat s-a crezut initial. Autorii unui studiu din 2017 au constatat ca aportul excesiv de fosfor poate provoca urmatoarele efecte secundare la animale:
- calcificari la nivelul sistemului vascular si a celui renal;
- leziuni renale;
- afectarea nivelurilor de proteine din urina;
- moarte prematura.
Totusi, sunt necesare studii suplimentare pentru a determina riscurile asociate excesului de fosfor in cazul oamenilor.
Majoritatea oamenilor primesc un aport adecvat de fosfor in dieta lor, dar unele grupuri de oameni pot avea nevoie de cantitati mai mari decat altele. Persoanele cu un necesar crescut de fosfor sunt reprezentate de cele cu diabet zaharat care iau insulina pentru a-si regla glicemia, dar si de ce care sufera de tulburari legate de consumul de alcool.
Trebuie cunoscut ca unele medicamente au capacitatea de a reduce nivelurile de fosfor din organism. Acestea sunt reprezentate de:
- inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei;
- unele antiacide;
- corticosteroizi;
- unele diuretice;
- unele medicamente anticonvulsivante.
Persoanele cu diabet zaharat sau cele care urmeaza tratamente cu medicamentele enumerate mai sus trebuie sa fie constiente de simptomele asociate nivelurilor scazute de fosfor. Aceste simptome sunt reprezentate de:
- pierderea apetitului alimentar;
- fatigabilitate;
- dureri articulare si dureri osoase;
- tulburari de respiratie;
- dezechilibre electrolitice;
- confuzie si dezorientare;
- iritabilitate.
In cazuri rare, persoanele cu niveluri reduse de fosfor pot prezenta coma sau alte complicatii care pun viata in pericol. In cele mai multe cazuri, medicii pot corecta nivelurile scazute ale fosforului prin tratarea afectiunii de baza. Astfel, medicul poate recomanda ca oamenii sa faca modificari in alimentatie sau sa consume suplimente alimentare pentru a se asigura ca au un nivel suficient de fosfor.
Organismul uman are nevoie de fosfor pentru a indeplini foarte multe dintre functiile sale de baza. Fosforul este un mineral ce patrunde in organism in cantitati optime prin intermediul alimentatiei. Astfel, majoritatea oamenilor primesc cantitatea de fosfor necesara prin simplul regim alimentar echilibrat. Totusi, persoanele care sufera de anumite afectiuni de sanatate, dar si persoanele care urmeaza tratamente cu anumite medicamente pot necesita o crestere sau o scadere a aportului de fosfor.
Chiar daca nivelurile reduse sau exagerate de fosfor apar in cazuri relativ rare, orice persoana care este preocupata de aportul optim de fosfor sau care se confrunta cu simptomele deficitului de fosfor trebuie sa discute cat mai rapid cu medicul. Acesta poate evalua corect situatia si poate oferi cele mai bune solutii. In plus, prin vizita le medic se pot evita complicatiile severe asociate nivelurilor anormale ale acestui mineral.
Bibliografie:
Chang, A. R., Anderson, C. (2017). Dietary phosphorus intake and the kidney. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5686387/
Higdon, J. (2014). Phosphorus. https://lpi.oregonstate.edu/mic/minerals/phosphorus
Phosphorus and your CKD diet. (2019). https://www.kidney.org/atoz/content/phosphorus
Sharma, S., & Castro, D. (2019). Hypophosphatemia. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK493172/
Uribarri, J., & Calvo, M. S. (2014). Dietary phosphorus intake and health. https://academic.oup.com/ajcn/article/99/2/247/4571459