Inelul Schatzki este o banda circulara formata din mucoasa si submucoasa, situata cel mai adesea la capatul distal al esofagului. Denumirea a fost stabilita dupa un medic radiolog Richard Schatzki, care a identificat aceasta structura la pacientii care acuzau dificultate la inghitire (disfagie).
Trebuie mentionat faptul ca inelul Schatzki nu reprezinta o afectiune maligna, fiind de cele mai multe ori inofensiva, dar care incomodeaza pacientul prin simptomatologia determinata de acesta.
Este considerat ca inelele Schatzki sunt un raspuns natural al organismului la refluxul gastro-esofagian prelungit, acestea fiind frecvent identificate la pacientii cu hernie hiatala si la cei cu esofagita eozinofilica.
De asemenea, prezenta lor pare sa aiba un efect protector fata de dezvoltarea esofagului Barrett, caracterizat prin transformarea epiteliului normal al esofagului distal in epiteliu similar celui de la nivel intestinal.
Pe masura ce inelul Schatzki se dezvolta, are loc ingustarea lumenului esofagian si impactarea alimentelor la acest nivel. Majoritatea pacientilor cu inel Schatzki nu au simptome, ci mai degraba sunt descoperiti cu aceasta modificare in cadrul altor investigatii. In momentul in care ingustarea este semnificativa, pacientii pot prezenta:
Diagnosticul inelului Schatzki poate fi incidental in cadrul unor investigatii pentru alte patologii sau poate fi demarat in urma anamnezei pacientului si examenul obiectiv, cuprinzand:
Tratamentul nu este intotdeauna necesar, mai ales daca simptomatologia nu este prezenta. Majoritatea pacientilor declara ameliorarea disfagiei prin simple modificari ale stilului de viata: adoptarea de mese mici si regulate, mestecarea prelungita a alimentelor si alimentatia in ritm lent, controlat.
La pacientii la care refluxul gastro-esofagian este semnificativ, se recomanda urmatoarele masuri igieno-medico-chirurgicale:
Atenuarea dificultatilor de inghitire se poate face prin urmatoarele metode:
In cazurile in care masurile anterioare nu functioneaza, medicul poate opta pentru realizarea dilatarii endoscopice a inelului Schatzki, ce presupune largirea lumenului de la acel nivel folosind bujii medicale sau baloane.
Pacientii descriu ameliorare semnificativa post-dilatare, insa acestea nu garanteaza absenta refacerii in timp a inelulului si pot fi necesare multiple sedinte de dilatare, in functie de amplitudinea simptomelor si diametrul stricturii. De cele mai multe ori la aceasta terapie se asociaza terapie antisecretorie cu inhibitori de pompa de protoni.
Inelul Schatzki este o afectiunie benigna, dar cu potential deranjat pentru anumiti pacienti, prin dificultatile la inghitire pe care acesta le genereaza.
Managementul diagnostic si terapeutic sunt relativ facile, majoritatea pacientilor descriind ameliorare in urma tratamentului si modificarii stilului de viata, insa trebuia avute in vedere ratele crescute de recurenta, care pot necesita prezentari periodice la medic.
Bibliografie:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519022/