In astfel de cazuri tratamentul depinde de gravitatea afectiunii. Este foarte important de precizat faptul ca pana in prezent nu exista un antidot specific impotriva veninului acestor insecte. In ceea ce priveste simptomatologia, aceasta se datoreaza aparitiei unei reactii alergice la toxinele ce intra in organism prin intepatura, insa, daca tratamentul este administrat corect si la timp, multe dintre complicatii pot fi contracarate, iar evolutia alergiei, care in unele cazuri poate fi extrem de severa, este oprita la timp.
Majoritatea pacientilor dezvolta o reactie locala la intepatura, caracterizata prin aparitia edemului, durerii, tumefactiei si inrosirii zonei, iar cu tratament antiinflamator, analgetic si cu o toaleta riguroasa a ranii, simptomele se remit sau se atenueaza in aproximativ 24 de ore.
Reactiile alergice sistemice la intepaturile albinelor apar cu o frecventa de 4 la 1000 de cazuri. Reactiile debuteaza la 2-60 de minute dupa contact si includ un spectru larg de simptome, care variaza de la intensitate medie la severa si chiar amenintatoare de viata. Persoanele hipersensibile, care nu sunt la primul contact cu veninul acestor insecte vor prezenta prurit generalizat, urticarie, dispnee, wheezing, greata sau crampe abdominale.
Deoarece aceste simptome au evolutie rapida si grava, pacientul este sfatuit sa cheme de urgenta ambulanta sau sa se prezinte imediat la camera de garda a celui mai apropiat spital de urgenta. Astfel de reactii sunt extrem de periculoase, putand progresa spre soc anafilactic, o situatie care are risc vital pentru pacient.
Sfaturile medicilor includ:
- in cazul in care persoana nu a dezvoltat reactii alergice post-intepatura, terapia implica doar masurile clasice de prim ajutor
- evitarea altor contacte cu insectele: acest lucru poate fi realizat prin purtarea de echipament de protectie (mai ales apicultorii) sau haine cu maneci lungi, pantaloni lungi, palarii, etc., prin folosirea sprayurilor insecticide sau, pur si simplu evitand zonele populate de albine si viespi;
- indepartarea imediata a acelor care au ramas infipte in piele (mai ales dupa intepaturile albinelor); metoda in sine de indepartare este mai putin importanta (se poate folosi o carte de credit sau unghia cu care se zgaraie locul intepaturii), ceea ce conteaza este ca acul sa fie inlaturat cat mai repede de la suprafata tegumentului; nu se recomanda prinderea sau apucarea acului sau insectei cu degetele, acest lucru determinand o compresie pe glandele producatoare de venin ale albinei si va inrautati acuzele;
- aplicarea de comprese cu gheata pe zona afectata poate ameliora suferinta: aceasta metoda terapeutica are atat efect antiinflamator cat si analgetic; compresele pot fi mentinute aproximativ 20 de minute in acelasi loc, frecventa aplicarii depinzand de intensitatea simptomelor (compresele pot fi aplicate chiar si din ora in ora, daca este necesar); pacientul este sfatuit sa evite aplicarea ghetii direct pe tegumente si sa foloseasca un prosop sau un alt material curat din bumbac in care sa infasoare cubul de gheata folosit;
- administrarea, daca simptomele o impun si daca pacientul are la indemana, a unor medicamente cu efect antihistaminic, cum ar fi difenhidramina sau loratadina (antialergic nonsedativ);
- administrarea, in scop analgetic, de ibuprofen sau acetaminofen;
- curatarea si igienizarea corespunzatoare a zonei afectate folosind apa si sapun, apoi aplicarea locala a unui unguent pe baza de antibiotic cu spectru larg;
- vaccinarea antitetanos este recomandata daca au trecut mai mult de 10 ani de la ultimul rapel antitetanic;
- majoritatea intepaturilor nu necesita masuri terapeutice suplimentare. Daca insa pacientul dezvolta o simptomatologie generala mai severa, este sfatuit sa se prezinte cat mai grabnic la medic;
- in cazul in care pacientul intepat are antecedente de intepaturi de albina sau viespi care s-au soldat cu aparitia unor reactii alergice grave, ar trebui sa apeleze de urgenta la medic. Pana ajunge la specialist este folositor daca isi administreaza cat mai repede un antihistaminic (loratadina sau difenhidramina). Daca reactia alergica a debutat inainte ca pacientul sa fie in grija unui doctor, este indicat sa isi faca rapid o injectie cu noradrenalina (in cazul in care are deja un kit de urgenta pentru tratamentul alergiilor si stie cum sa il foloseasca).
In cazul in care pacientul este la primul contact cu veninul si nu prezinta simptome de alarma ale reactiilor alergice, tratamentul de specialitate va include toaleta zonei, cu dezinfectare locala si aplicarea de unguent antibiotic, precum si inlaturarea eventualelor ace ramase in piele. Pentru ameliorarea pruritului se poate administra un antihistaminic oral de tipul difenhidraminei. Tratamentul analgetic va contine ibuprofen, acetaminofen sau chiar ambele, in functie de intensitatea durerilor. Pacientul poate fi vaccinat preventiv antitetanos.
Daca simptomatologia alergica este de intensitate moderata, ceea ce presupune aparitia unui rash sau prurit generalizat, dar fara coexistenta fenomenelor respiratorii sau altor afectiuni cu posibil risc vital, pacientul poate primi medicatie antihistaminica sau glucocorticoizi, care sunt substante foarte eficiente fata de un larg spectru de reactii alergice, sau i se poate administra injectabil adrenalina (epinefrina). Aceste manevre pot fi facute si de catre personalul de pe ambulanta, in cazul in care pacientul a apelat la acest serviciu specializat din timp. Daca pacientul s-a prezentat la camera de garda si i s-a administrat medicatia de prima intentie, medicii pot hotari sa il mai tina o perioada de cateva ore sub observatie, pentru a urmari atent evolutia starii sale de sanatate.
Reactiile alergice manifestate prin rash si simptomatologie de natura respiratorie (dispnee, wheezing) vor fi tratate cu antihistaminice, glucocorticoizi si adrenalina, toate administrate pe cale injectabila. In aceasta situatie pacientul va fi trasportat la spital, unde va fi internat pentru o evaluare amanuntita a starii generale si pentru monitorizarea functiilor vitale.
Reactiile alergice severe, manifestate cu hipotensiune arteriala (pana la colaps circulator, in unele situatii), tumefierea, edematierea si congestionarea cailor respiratorii, cu dispnee, wheezing, cianoza, dureri precordiale, stare profunda de anxietate, sunt situatii care ameninta viata pacientului si reprezinta urgente medicale. Tratamentul in aceste cazuri este complex si poate presupune chiar intubarea oro-traheala a pacientului. Ca tratament imediat, pacientul va primi, pe cale injectabila, antihistaminice, glucocorticoizi si adrenalina (aceasta determinand cresterea tensiunii arteriale si dilatarea cailor respiratorii). Se poate monta si o perfuzie cu solutie salina in vederea reechilibrarii volemice. Masurile de prim ajutor se iau chiar de catre medicii de pe ambulanta, tratamentul de specialitate continuand in spital, unde pacientul va fi internat, chiar in sectia de terapie intensiva, daca starea sa este critica.
Daca pacientul prezinta multiple intepaturi, mai mult de 10-20, insa nu are nici un simptom sau semn de reactie alergica imediata, medicii pot considera indicata internarea sa in spital pentru efectuarea unor analize suplimentare si observarea evolutiei sale ulterioare.
In cazul in care pacientul a fost intepat in gura (situatie rara, insa descrisa de specialisti), tratamentul nu va fi diferit de cel aplicat intepaturilor clasice, cu localizare la exteriorul corpului, insa pacientul va petrece mai mult timp internat in spital, deoarece riscul de a dezvolta complicatii de natura alergica este mai mare, iar implicatiile in aceste cazuri sunt mai grave.
Tratamentul complicatiilor trebuie instituit imediat si trebuie sa fie cat mai agresiv, pentru a stopa la timp evolutia acestora.
Daca pacientul a fost intepat in ochi, trebuie sa fie examinat de urgenta de un oftalmolog, acesta fiind singurul in masura sa cuantifice gradul de lezare al globului ocular.